Tribuna
PNL
Ce mi-e teatrul, ce mi-e cârciuma sau cum să îmbraci o concurentă la miss în costum de cosmonaut
Dragoş BAKO
754 vizualizari

Teoretic, ar fi trebuit să vorbim despre moțiunea de cenzură, o piesă de teatru de mâna a treia regizată după criterii strict politicianiste, nu spre deliciul spectatorilor, ci al celor ce au ținut să fie actorași ori figuranți cu beneficii negociate discret după această punere în scenă. Despre rațiunile ce au dus la depunerea acestei moțiuni am mai vorbit, nu s-a schimbat mare lucru, singurele noutăți fiind niște așa-zise declarații ale unor așa-ziși lideri politici, care au încercat să smulgă un mănunchi de simpatie și încredere de la electoratul tot mai indiferent la circul politic. Dar dacă tot am pomenit despre piese de teatru, să ne aplecăm puțin asupra adevăratelor puneri în scenă din sălile de spectacol, acolo unde se dă viață operelor din dramaturgie, de actori ce nu au scopuri de chivernisire electorală. După cum știți, începând cu 1 septembrie se deschid restaurantele, cinematografele, cafenelele și teatrele, bineînțeles cu reguli de funcționare diferite de cele pe care le știm de-o viață. Mă rog, dacă la cârciumă, la cafenea și la cinema respectarea regulilor nu influențează prea mult scopul deplasării în acele spații (nu trebuie să bei și să mănânci la restaurant ca într-o grămadă de rugby, iar la cinema poți privi filmul ronțăind popcorn fără să ai lipiți de tine alți spectatori), noile prevederi de funcționare a teatrelor frizează absurdul, asta ca să nu spunem că îl tamponează frontal. Cei de la INSP, pentru care probabil teatrul și cârciuma funcționează după aceleași reguli au decis că actorii trebuie să poarte mască și să stea la distanță unii de ceilalți. Ori cei de la INSP vor să reinventeze teatrul, ori n-au călcat în viața lor într-o sală de spectacole, pentru că altfel ar fi observat că mimica unui actor, gesturile faciale reprezintă uneori o mare parte din mesajul non verbal, dar de mare forță al piesei. Cum te-ai putea îmbrățișa, mângâia ori pălmui, dacă așa ți-o cere piesa, de la un metru și jumătate, numai cei de la INSP ne-ar putea spune, reinterpretând piesele lui Caragiale, Shakespeare, Cehov sau Mușatescu. Firește, dacă ar fi existat puțin interes și puterea de a face diferența între bodegă și sala de teatru, s-ar fi putut găsi soluții care să-i lase pe actori să se manifeste liber în deplinătatea capacităților artistice. Să zicem că înaintea piesei puse în scenă, actorii care urmau să joace puteau fi testați și astfel se înlătura orice risc, dar asta ar fi însemnat că specialiștii din franzelă, care pun reguli de-a valma, după cum îi taie capul, să fi evaluat diferit situația teatrelor și să-și fi pus mintea la treabă. A obliga un actor să joace cu mască, la distanță de colegii de scenă, e ca și cum ai îmbrăca tinerele de la un concurs de miss în costum de cosmonaut. Ni s-a tot spus că noul coronavirus va schimba radical toată existența omenirii, că va redesena modul de viață, de manifestare artistică ș.a.m.d. Ar trebui totuși să nu uităm că natura l-a înzestrat pe om cu inteligență, rațiune, creativitate și spirit practic, așa că depinde de el să abată cursul puhoaielor nefirescului, să nu lase să se pună semnul egal între cârciumă și teatru.  





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Comunicat de presa Miodent srl

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia