Tribuna
PNL
Cărările au devenit tranșee
Dragoş BAKO
1281 vizualizari

Prin anii ’90 se vorbea mult despre sfârșitul lumii, ce avea să se petreacă în anul 2000. Pe atunci, nu exista facebook, nu ne împresuraseră atâtea canale de informare și spălare a creierului, scenariile negre înflorite de fiecare amplificator biped circulând din gură în gură. Nu știam pe atunci că omenirea își făcuse un obicei din a programa câte un sfârșit al lumii în funcție de anumite alăturări de cifre. Am trecut peste anul 2000 fără să fim nimiciți de vreun potop apocaliptic, de tunete, fulgere și cutremure, așa cum se vorbea în descrierile celor ce erau în stare să se jure că acela va fi scenariul sfârșitului. În 12 decembrie 2012 era programat un alt sfârșit al lumii, de această dată  informațiile curgând șuvoaie pe multiplele canale de comunicare. Bineînțeles, acest nou termen al judecății de apoi ce privea întreaga omenire a fost speculat de o mulțime de șmecheri, care le-au vândut înspăimântaților tot ce poate gândi mintea umană într-un program de salvare de la pieire: alimente, lanterne, baterii, buncăre amenajate la standarde înalte de confort ș.a.m.d. De fiecare dată, oamenii și-au închipuit sfârșitul lumii ca pe o explozie a naturii, uitând că un capăt de drum nu presupune neapărat o surpare fulgerătoare. Mi-am amintit recent de vorbele unui om sfânt, care spunea că sfârșitul lumii va fi atunci când nu va mai exista cărare de la o casă la alta, când oamenii nu se vor mai iubi. Uitându-te în jur, la puzderia de semeni temători, care șovăie în a se apropia unii de alții, la izolarea față de prieteni, rude, colegi, cunoscuți și, nu în ultimul rând, față de noi înșine, putem spune că trăim în vremurile în care umanitatea suferă mutații genetice. E și acesta un fel de sfârșit al unei lumi. Probabil că vom învăța să trăim altfel, să ne bucurăm diferit de cum o făceam până acum, vom deveni mai reci, mai sceptici, mai individualiști (nu că n-am fi fost și până acum). Cărările către vecini, rude sau prieteni s-au transformat în tranșee, pe care multora le e teamă să le străbată, căci e stare de război. Marea întrebare e cu cine suntem în război? Cu virusul, cu cei din jurul nostru ori chiar cu noi înșine? Medicina a progresat mult, se reconstruiesc osaturi, se transplantează organe, dar nu s-au găsit încă leacuri pentru toate bolile sufletului și ale minții. Acestea din urmă vor îmbolnăvi omenirea mult mai grav decât a făcut-o noul coronavirus și chiar dacă vom fi sănătoși la trup, nu vom fi vindecați pe deplin. Poate că trăim tocmai sfârșitul unei lumi în care ne-a fost bine, ne-a fost rău, nici nu mai știm. Cutremurele și apele dezlănțuite din filmul apocalipsei pentru care oamenii se antrenau înainte de 2000 și 2012 au fost înlocuite cu teama, îndoiala, egoismul și disperarea acestor vremuri. 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Forumul German

qhouse sibiu

Palatul Brukenthal Avrig

sevis

Comunicat de presa final

Vacanta Eurotrip
info
publicare anunturi
Licitatie publica

accentmedia