Zilele trecute, mai exact sâmbătă, în ajunul Apocalipsei trâmbițate pe la toate televiziunile, aflându-mă într-un magazin de suveniruri din Curtea de Argeș, am auzit două doamne înfricoșate, dialogând pe tema mobilizării. Una îi explica celeilalte că au pus saci cu nisip lângă casă, legitimând demersul cu o remarcă impenetrabilă: „Sigur va fi ceva, că au spus la televizor!”. Într-adevăr, duminică a plouat în mai toată țara, dar, din fericire, situația a fost departe de dezastrul programat de știriștii care se și vedeau transmițând de pe Arca lui Noe, transformată în car de reportaj. Pentru Sibiu a fost anunțat un cod portocaliu de ploi, pentru intervalul 8-20 al zilei de duminică. Într-adevăr, a plouat fără oprire, toată ziua. Mi-am forțat puțin memoria și, făcând o incursiune în copilărie, mi-am amintit de ploile prelungite ce se întindeau și pe câte două zile. În acele vremuri, fenomenele meteo nu erau asociate codurilor galbene, portocalii sau roșii.

Nu e nimic rău în avertizarea populației aflate în zone cu risc de inundații, dar a te panica în fața unor fenomene precum ploile de duminică din Sibiu, e puțin cam mult. Se întâmplă ca toamna să mai și plouă. Inexplicabil pentru unii, când plouă, cad precipitații. Curios, nu? Parcă văd și acum apa cursă din streașină, bolborosind la impactul cu pământul, scurgându-se printr-un șănțuleț cimentat, spre gura de canalizare.

Amintirile astea au aproape 40 de ani, deci ploile torențiale n-au apărut ieri, după cum ar crede unii reporteri de pe malurile amenajate ale Dâmboviței. În Sibiu s-au înregistrat, după ploile de duminică, câteva incidente: niște copaci căzuți la pământ și câteva subsoluri inundate. Se întâmplau astfel de lucruri și acum zece, douăzeci, treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani. Dacă ne îngrozim înaintea unei zile cu ploaie, ce să mai spunem când ar putea cădea precipitații mult mai mult timp, în cantitate mult mai mare? Cum o fi trăit lumea acum patru decenii, când nu azvârleau autoritățile coduri portocalii și roșii către muritorii de rând? Supraviețuirea pare acum o minune, date fiind abordările din prezent.

Luni dimineața o jurnalistă încerca să-l convingă pe un primar din județul Galați că pământul nu va suporta cei cincizeci de litri de precipitații/mp. Omul îi spunea că, din cauza secetei din vară, pământul poate înghiți încă apă, dar duduia nu și nu, o ținea pe a ei, decretând de la sute de kilometri distanță că glia gălățeană e plină de apă, până la refuz. Mi-am amintit de vorba aia, dureros de adevărată: „E păcat să lași adevărul să strice o știre bună”.