Tribuna
PNL
Bărcile, colacul de salvare din Muzeul ASTRA
Dragoş BAKO
395 vizualizari

Pe când pandemia de coronavirus își făcea loc cu coatele printre obiceiurile noastre, înghiontindu-ne apucăturile și făcându-le să se încovoaie, observam că sunt și câteva lucruri bune pe care acest balaur epidemiologic le-a lăsat în urma sa. Constatarea rămâne în picioare și cred că dacă avem bunăvoința să privim și părticica plină a paharului, vom dibui și unele lucruri pozitive în tot acest marasm. Am învățat să fim mai grijulii cu lucrurile simple, cu cei ce ne îmblânzesc sufletul și privirea, să ne punem la treabă inventivitatea, iar unii au înțeles că nu trebuie să se lase vrăjiți de farmecul îmbulzelii ori de goana narcotizantă după agoniseli peste măsură. Se spune că lumea se schimbă; așa o fi, dar cei care o schimbă suntem noi și poate ar fi mai nimerit să ne gândim mai degrabă la o adaptare la noua situație decât la transformări radicale. Ca un mare pasionat de filme documentare, care înclină în ultima vreme balanța mai degrabă înspre astfel de producții decât spre filme artistice, m-am bucurat când am aflat că Astra Film Festival n-a capitulat înaintea virusului ce spumegă furios în lumea întreagă și că, mai cu precauții, mai cu distanțare, documentarele se vor înfățișa dinaintea publicului. Ideea vizionării unor filme din bărci și hidrobiciclete de pe lacul din Muzeul Astra mi s-a părut o definiție creativă a puterii de adaptare. Morile de vânt din vecinătatea acestui „câmp de bătălie” pe care s-au înfruntat rigorile pandemiei și dorința publicului de a rămâne viu, de a-și hrăni mintea cu „bucate” cinematografice n-aveau nimic în comun cu suratele lor din ținutul La Mancha; nici urmă de luptă zadarnică pentru normalitate, ci doar un triumf asupra spaimelor și resemnării. AFF 2020 a oferit publicului, ca de obicei, o pleiadă de filme documentare captivante, dar mai presus de misiunea sa obișnuită ne-a furnizat tuturor o lecție despre voință, despre puterea de a continua să respiri chiar și atunci când mâini nevăzute încearcă să te sugrume. Și ne-a mai învățat că o situație aparent delicată poate avea și fațete utile, iar când spun asta mă refer la posibilitatea de a urmări documentarele online, fix peste peste o lună. Mi-a plăcut mereu acest festival, în cadrul căruia s-au adunat laolaltă povești despre oameni, situații, fenomene sociale, evenimente istorice, destine vesele și triste, relații complicate, pentru că era viu, dinamic, iar acum îmi place și mai mult deoarece ne-a arătat o altă formă a expresiei „a intra la apă”, una contrară înțelesului primar. Bărcile din care spectatorii au putut privi documentarele sunt emblema încăpățânării unui eveniment de a respira curat, nu de a horcăi sub ploaia de simptome sociale, ale unei pandemii. Ele, bărcile, s-au transformat, de fapt, în colac de salvare, pentru cei ce nu vor să învețe să înoate în apele tulburi ale prezentului. 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Sibiu Guitar Meeting

qhouse sibiu

Palatul Brukenthal Avrig

anunt-incepere-proiect-139830-final

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia