Tribuna
Așa să fie? Covid-19 lovește și memoria?
Dragoş BAKO
1097 vizualizari

Nu cu mult timp în urmă, pe când înfulecam din nebunia libertăților de tot felul, constatam că unii semeni trăiesc, mare parte din zi, într-un soi de glob de sticlă, într-un spațiu virtual autosecurizat, mimând o asiduă viață socială, pe site-uri de așa-zisă socializare. Din spatele perdelei și tastaturii, mulți priveau, înjurau, se văicăreau, râdeau isteric sau nu, jigneau, lăudau exersând un civism bine carantinat, prevestind parcă oficializarea izolării. Când niște fanaticii au măcelărit redacția unui ziar din Franța, s-a umplut tărâmul virtual de mesajul „Jesuis Charlie!”, chiar dacă mulți dintre cei ce își etalau solidaritatea, nu știau prea bine ce s-a întâmplat la Paris, dar înțeleseseră că e de bonton să îți lipești pe profil acea etichetă. La fel se întâmplă și azi, când foarte mulți își îndeamnă (pe aceleași site-uri) cunoscuții să stea casă, dar ei mișună pe afară. Să mai vorbim despre unii dintre cei ce blamează pornirile apocaliptice, dar în cămara cărora probabil e greu să pătrunzi din cauza stivelor de provizii? Lumea celor ce trăiau pe facebook, unde te anunțau din 5 în 5 minute dacă au gătit ceva, dacă au tușit, s-au întâlnit cu prietenii, au ieșit în parc, la club, la mall, dacă au fost la toaletă, dacă s-au spălat pe dinți, și-au plimbat câinele, le-a fătat purceaua, a fost invadată de o nouă populație, trimisă în surghiunul virtual, de măsurile restrictive. Au intrat pe la frontierele normalității mulți oameni întregi la minte în această lume, încercând să comunice cumva, să-și transpună viața firească de până mai ieri în spațiul unde se cuvântă doar în scris, cu abrevieri bolnăvicioase, uneori incorect, șablonard, pătimaș, ilogic. E ca la întâlnirea fluviului cu marea, unde apa dulce se contopește cu apa sărată, unde unele vietăți acvatice întâlnesc alte ființe, obișnuite cu alt mediu. Lumea pare să se fi mutat în ținuturile virtuale, cu toate cele, de la griji, bucurii, neliniști, până la cățel, purcel și lupi ce urlă la lună. Unii încep să se aclimatizeze, alții par să nu fie încântați de traiul ce respiră prin click-uri, iar dacă străzile urlă a pustiu, pe net e vânzoleală. Începem să semănăm cu niște roboței. Duminică seara și luni a nins, spre mirarea multora, ce păreau să nu mai fi văzut fulgi de nea în a doua jumătate a lunii martie. Să ni se fi virusat și memoria? Nu cu mulți ani în urmă a nins la început de aprilie și chiar în a doua zi a lunii mai. A trecut doar o săptămână și se aud zgomote de ospiciu. Să ne fi transformat atât de mult într-un timp atât de scurt? Poate n-ar fi rău să rămânem agățați de gândul că într-o zi nebunia asta se va termina și atunci omul va trebui să pășească normal, din nou, va putea merge la rude, la prieteni, la biserică, la teatru, la cafenea ș.a.m.d. E mult prea devreme să ne lăsăm răpuși de ipocrizie, de resemnare, de alienare sufletească, de groază și dezumanizare. Luni am făcut câțiva bulgări de zăpadă și am avut același sentiment ca în copilărie. Pe facebook n-ai putea face asta, oricât de fecundă ți-ar fi imaginația.





comentarii
1 comentarii

Foarte adevărat, nu virtual se întâlnește om cu om. Ce mai caută atunci anunțurile de "întâlniri" amoroase sau matrimoniale sau zeița potrivită sau femei mature sau fata de vis, pe această pagină... virtuală? Se umple cineva de bani dând întâlnire când legea te ține acasă? E o modalitate de a da speranțe celor închiși în casele lor?
De ce oare
24.03.2020 16:56
Din aceeasi categorie
Muzeul Brukenthal

Infinity Ink. Photography

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia