Tribuna
Sevis
9 Mai mult ne place să vorbim
Dragoş BAKO
751 vizualizari

Politicienii noștri se dau în vânt după glăsuirile publice (între noi fie vorba, multe dintre ele cu dangăt de vorbă goală) în împrejurări banale, dar când le iese în cale vreo sărbătoare, beția de cuvinte prinde aripi, terorizând tihna omului care așteaptă de la ei ceva palpabil. 9 Mai e o zi în care sărbătorim, printre altele, Ziua Europei și Ziua Cuceririi Independenței de Stat. Firește, în vâltoarea globalizării, sărbătorirea Independenței de către unii cărora le pasă prea puțin de un astfel de deziderat devine o chestiune secundară, așa că i-am dedicat din nou, coanei Europa, ode sunate fals, festivist, din surlele și trâmbițele ipocriziei. Orice sărbătoare care îi scoate pe politicieni pe intervalul discursului e, de fapt, o reiterare a limbajului de lemn, a discursului sforăit și sforăitor, o etalare a talentului de a nu spune nimic, de a împacheta golul în fraze pompoase ce scârțâie strident. Din nou i-am auzit pe voinicii partidelor dându-se în bărci cu europenismul, vorbindu-ne despre cât de importanți suntem noi pentru Europa și, firește, cât de importantă e ea pentru noi, toată polologhia fiind învelită întru însăilare de șabloane care nu transmit nimic, bifând doar un festivism deșănțat. Culmea, în ziua în care sărbătoream cucerirea Independenței, ieșirea de sub jugul turcesc, celebrăm, mai nou, prieteșugul continental, care anulează parțial ideea de independență. Uniunea Europeană e un concept care și-a dovedit avantajele, dar și fisurile transformate, pe alocuri, în prăpastii. Oricât s-ar preface lăutarii politici, care îi dau dedicații fără număr în 9 Mai și nu numai, că nu îi văd beteșugurile, ele există și le resimțim cu toții, ca pe un reumatism ce te sâcâie ciclic. Decenii la rând am privit către Europa cu nădejde, așteptând ca de acolo să vină izbăvirea. Am tânjit după drumuri ca ale lor, după spitale, magazine, civilizație și nivel de trai ca în Vest. Când am putut să pășim fără viză pe acele drumuri, să ne înfruptăm din toate cele la care pofteam, am simțit că făcusem marele pas către normalitate, dar, în timp, am înțeles că suntem, și probabil vom rămâne, un fel de rudă mai sărăcuță, căreia i se pune masa nu în odaia cea bună, iar bucatele din farfurii nu sunt aceleași cu cele din salonul principal. Asta e o realitate dureroasă, dar pe care ar trebui să ne-o asumăm și să o schimbăm atât cât se poate. N-am auzit-o pomenită în niciunul dintre discursurile de umplutură, care au dat tainul festivismului maladiv, prilejuit de Ziua Europei. Am mai amăgit o dată realitatea cu discursuri aparente, am mai așezat o umplutură pe năravul prost al autoamăgirii. Dincolo de calupul de fraze fără sens, realitatea rămâne aceeași: ne place sau nu, suntem un partener de mâna a doua care contează atunci când produce avantaje. 





comentarii
4 comentarii

Exceptional articol. Felicitari domnule Bako. Pentru cine doreste si are timp de lectura inca 5 minute, recomand si textul sf. Nicolae Velimirovici aparut pe activenews sub titlul: "Un text incomod de Ziua Europei. Sf. Nicolae Velimirovici: Ce este Europa?"
Mar bucurie sa vad ca nu toata presa doarme. Inca o data, felicitari.
Mihai
10.05.2021 06:56
Fain titlu! Felicitări!
10.05.2021 07:42
tatasu lui werner o fost in wermacht si o trimis NISTE evrei in lagare(1942-1944)
din sibiu-hermanstat-nagyszeben
da de nu se spune nimic,nu-i voie,va e frika?
10.05.2021 18:48
Felicitari !
Un articol de nota 10.
Din pacate, asta-i realtatea.
Vrajeala, promisiuni si visuri.
Se confirma, "cine inparte, parte I-si face.
fost Sibian
10.05.2021 22:34
Din aceeasi categorie
O istorie ragasita

sibiu-turism

Staer

A.D.I. Eco Sibiu

Anunturi Tribuna

EVENIMENT TV

Comunicat_de_Presa_benef-finali-2 - finalizare

comunicat-incheiere-proiect-dabo

Vacanta Eurotrip
info
PORTAL MEDICAL
Licitatie publica

accentmedia