Aşa cum v-am informat şi noi şi alte câteva puţine publicaţii naţionale, la Iaşi, zilele acestea, a avut loc Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi – ITO 2017. OK? OK. Au participat cam 6.000 de persoane, majoritatea tineri. Tineri şi ortodocşi. O chestie demnă de o ştire naţională. Zic asta după ce am văzut zeci, dacă nu sute de ştiri naţionale având ca subiect zeci, maximum câteva sute de protestatari care învârt, din primăvară, aceeaşi placă cu REZIST-uri încât au dat într-o monotonie salvată doar de vehemenţa „activiştilor” şi  protestatacilor (adică a postacilor protestatari de tastatură) de pe reţele.  Deci, câteva mii de tineri adunaţi la Iaşi nu au reuşit să facă să vibreze spiritul jurnalistic al ştiriştilor pentru care chiloţii sau căţelul cine ştie cărei vedete, freza lui Trump, elucubraţiile cine ştie cărui scriitoraş sau ceteraş implicat-interesat politic pe teme actuale, sau faptul că vara e cald, toamna plouă sau iarna e frig sunt neapărat chestiuni de interes mondial.

De fapt am citit ceva „central” despre întâlnirea de la Iaşi. În Adevărul (vorba vine!) cineva a pomenit ceva despre „Bani publici pentru o chermeză ortodoxă cu Holograf şi Buzdugan”, de unde reiese doar că ura faţă de acest eveniment e mare rău, ca şi dezamăgirea că totul a fost cât se poate de normal şi civilizat. Trece, peste acuzaţia piţiponcorească cu banii publici”, că cunosc o mulţime de paranghelii, panarame şi ale aflări în treabă finanţate sau cofinanţate la fel în România, că era oricum cu dedicaţie şi o să vă explic acum de ce 6.000 de tineri în stradă nu e o chestie cool, dacă sunt ortodocşi.

Păi, în primul rând, sunt prea mulţi şi prea tineri. Atunci când te dai în/cu fundul de pământ  şi chirăi ca o leliţă căreia i s-a rupt plasa cu ouă în mijlocul pieţei agroalimentare că religia e o chestie fumată, că doar babele, retarzii şi votanţii PSD mai cred în aşa ceva şi că tinerii nu mai cred în basme cu prieteni imaginari, să vezi atâta lume tânără e frustrant de-ţi vine să-ţi dai singur dislike. La fel, când ditamai campania supermediatizată şi superesusţinută de trimis lumea în stradă ca să urle cu hashtag şi să se certe cu jandarmii că doar-doar o pun de o victimizare se lasă doar cu aceeaşi gaşcă obosită şi neconvingătoare de câteva zeci-sute şi că un eveniment pe tema căruia s-a tăcut vehement adună atâta lume, te ia, aşa, cu o supărare pe tine de-ţi rupi tricolorul protestatar de pe tine.

Plus că aceşti tineri ortodocşi s-au comportat totalmente atipic faţă de cum li s-a ordonat ştiriştilor să scrie despre ăştia ortodocşii: nu au dat ture de piaţă în genunchi, nu s-au înghesuit la moaşte, colaci şi colivă, nu au făcut panaramă, nu au strigat, nu au privit cruciş la cameră, nu au strigat lozinci împotriva adversarilor, nu au cerut „jos” sau cel puţin, să zicem, biciuirea în public a adversarilor, ca alţii. Nu au purtat nici pancarte cu căcării obscene. Nu au urlat că pe ne-creştini o să îi mănânce iadul şi pe ei nu. Nici măcar nu le-a zis popa cu cine să voteze la următoarele alegeri. Nu au cerut catedrale-nu spitale. Deci, total ne-ştirist, total ne-interesant, ne-şoc şi groază. Plus de asta, am observat că orice informaţie din aceasta cu creştini în general şi ortodocşi în special, aflaţi în situaţii OK (campanii umanitare, deschideri de spitale, de lăcaşuri de ajutorare, etc) este ignorată cu succes de presa asta cool şi la modă. Aşa o fi ordinul. Cu toate acestea, chiar dacă tu ai impresia că dacă nu scrii, nu a existat, realitatea e tot aia, iar tu joci în alt film care nu e al tău. Ce mai încoace şi încolo, dacă eşti creştin nu e cool, nu e primetime şi rişti să râdă toţi progresiştii de stradă sau de partid unimsalvămist de tine. 6.000 de tineri în stradă nu e o chestie cool, dacă sunt ortodocşi. Cu atât mai bine. Rămâneţi cool, noi rămânem ortodocşi. Hai pa!