La mijlocul lunii aprilie intră în vigoare legea privind vânzarea terenurilor agricole. Potrivit prevederilor actului normativ respectiv, actul de vânzare presupune respectarea următoarelor condiţii: înstrăinarea se face cu respectarea condiţiilor dreptului de preemţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale! Dacă niciunul nu vrea să cumpere, românul proprietar poate vinde cui doreşte; oferta se depune la primărie, iar autoritatea locală trebuie să trimită dosarul cu preemptori la Ministerul Agriculturii în 3 zile de la data la care proprietarul şi-a anunţat intenţia de a înstrăina terenul. Apoi, el trebuie să aştepte 30 de zile pentru a vedea cine şi cu cât ofertează; dacă un preemptor de rang inferior oferă un preţ superior celui din oferta de vânzare, sau celui oferit de către ceilalţi preemptori de rang superior celui care acceptă oferta, vânzătorul poate relua procedura; dacă niciunul dintre titularii dreptului de preempţiune nu-şi manifestă intenţia de a cumpăra terenul, se poate licita, vânzătorul fiind obligat să anunţe primăria cine este cumpărătorul; vânzarea liberă a terenului la un preţ mai mic decât cel cerut în oferta de vânzare, ori în condiţii mai avantajoase decât cele arătate în oferta făcută de preemptori, atrage nulitatea absolută a tranzacţiei. Cum e la alţii... * Ungaria a definit pământul agricol drept moştenire naţională, încă din timpul procesului de aderare, fapt care îi permite să aplice diverse mecanisme de protecţie a acestuia. Ca urmare, începând cu 15 decembrie 2013, Actul Terenurilor limitează achiziţia de teren agricol de către cetăţenii unguri sau ai altor state din UE, la fiecare 1 hectar. * În Polonia, este nevoie de acordul Guvernului pentru a cumpăra suprafeţe de teren mai mari de 1 hectar. * În Franţa, revânzarea şi arendarea sunt blocate pentru 15 ani. * În Germania, nu poţi cumpăra teren decât dacă faci parte din economia ţării, adică dacă faci dovada că plăteşti taxe acolo. * În Letonia, rudele vânzătorului se pot opune tranzacţiei. * În Italia, legislaţia permite, dar fermierii nu vând. Astfel, n-a fost nevoie de o legislaţie specială în domeniu. Pentru a vinde teren agricol în Italia, proprietarul trebuie să-şi anunţe toţi vecinii care au drept de preempţiune. În cazul în care vecinii nu-şi manifestă interesul, anunţul poate fi dat şi pentru străini.