ZAHARIA BOIU (1834 – 1923) – Fala amvonului românesc Creator excelent de manuale şcolare

Organizarea învăţământului românesc în Epoca Şaguna a însemnat construirea şcolilor,  elaborarea normativelor profesionale şi etice, pregătirea şi perfecţionarea dascălilor, crearea manualelor – problemă spinoasă atunci ca şi în zilele noastre. Pentru bunul mers al învăţământului, Mitropolitul Andrei Şaguna a îndemnat cărturarii şi a susţinut oamenii şcolii să elaboreze manuale. El însuşi a dat exemplu, elaborând manuale pentru învăţământul teologic: ”Elementele dreptului canonic”, 1854, ”Teologia pastorală”, 1857, ”Istoria Bisericii Ortodoxe Răsăritene universale”, 1860, ”Manual pentru studiu pastoral” ş.a.  S-a constituit şi a rămas în istorie drept şcoala generaţiei  Mitropolitului Andrei Şaguna reprezentată de: SAVA POPOVICI – BARCIANU, VISARION ROMAN, ZAHARIA BOIU, DANIIL POPOVICI – BARCIANU, IOAN POPESCU, IOAN CRIŞAN, ILARION PUŞCARIU, DIMITRIE COMŞA, PETRU ŞPAN, toţi fiind membri ASTRA.   

Îl desprindem, din această galerie, şi îl evocăm  pe ZAHARIA BOIU. S-a născut la 4 martie 1834 în Sighişoara.  A urmat cursurile primare la  şcoala confesională ortodoxă din Sighişoara, studii teologice la Gimnaziul Evanghelic – Luteran din acelaşi oraş, cursuri la Institutul Teologic – Pedagogic din Sibiu, la Universitatea din Leipzig. A început prin a fi învăţător la Săcele – Braşov, a continuat ca profesor suplinitor la Secţia Pedagogică a Institutului Teologic din Sibiu şi apoi profesor definitiv la ambele secţiuni, 1861-1870.  A fost redactor, în perioada 1863-1865, la ”Telegraful Român”, creat de Andrei Şaguna în 1853,  catehet la Liceul de Stat din Sibiu, preot-paroh în Sibiu-Cetate, consilier eparhial, membru în Sinodul Eparhial  şi în Congresul Naţional  Bisericesc al Mitropoliei Ardealului.

Zaharia Boiu a fost membru activ  ASTRA, membru în Comitetul Central, secretar 1 şi redactor al revistei ”Transilvania”. A publicat, pe lângă manuale, volume de predici, studii de pedagogie, discursuri. Poet talentat, s-a făcut cunoscut prin  volumele: ”Sunete şi răsunete”, 1862, ”Frunze de laur”, 1904. Orator desăvârşit, s-a remarcat prin predici, discursuri, ode şi cuvântări cu diferite prilejuri. Poezia ”Salutare” a marcat apariţia ”Telegrafului Român”, în 1853. A compus imnul ”Românie mult cercată” la moartea Mitropolitului Andrei Şaguna, în 1873. A dedicat ode Episcopului Ioan Popazu, Academiei Române la 25 de ani de la înfiinţare, Regelui Carol I la 25 de ani de domnie. A publicat  patru volume de predici – ”Cuvântări funebre şi memoriale”, 1889, ”Seminţe în agrul (ogorul) lui Christos”, în trei volume, 1898 – 1899, pentru care a  primit Premiul Societăţii Academice Române ”Adamachi” etc. A făcut mai multe traduceri din limba germană, a tradus în limba germană ”Memorandumul”, dus la Viena de fiul său, Olimpiu. Supranumit, pe drept, ”Fala amvonului românesc”, în 1877 a fost ales Membru Corespondent al Societăţii Academice  Române, devenite Academia Română în 1879. S-a stins din viaţă la Sibiu, 1923.
Zaharia Boiu a fost căsătorit cu CALIOPE, născută Demian (1840-1933), cu care a avut 4 băieţi: ROMUL – medic, IOAN BAPTIST- preot în Sibiu, OLIMPIU – diplomat, ANASTASIU – un timp,  prefect al judeţului Sibiu.  Doamna Caliope Boiu s-a implicat în numeroase acte filantropice şi caritabile, făcând parte din  Comitetul Femeilor Române, înfiinţat în 1878 de Iuditha Măcelariu,  din  Reuniunea Femeilor Române, înfiinţată în 1881 şi prezidată 35 de ani de Maria Cosma, soţia avocatului şi economistului Partenie Cosma.        
Ierarhul, predicatorul cu har, poetul  Zaharia Boiu s-a remarcat şi a intrat în istorie şi ca un excelent creator de manuale şcolare de nivel primar, considerate şi astăzi adevărate modele de literatură didactică. Perspectivele sale de gândire pedagogică sunt enciclopedice, culturale, ecumenice,  cu apreciate atitudini de respect pentru ştiinţă, pentru istoria şi religiile popoarelor. Informaţiile (cunoştinţele) sunt riguros selectate, ordonate, prezentate accesibil şi atractiv, textele sunt asociate cu poezii proprii şi ale altor poeţi, cu povestiri, parabole, sentinţe.  Manualele sale au fost riguros analizate şi apreciate de Onisifor Ghibu în lucrarea ”Din istoria literaturii didactice româneşti”.
Extrem de apreciat a fost ABŢDARIUL / ABECEDARUL, publicat în 1861, cu litere chirilice şi latine,  reapărut în 15 ediţii. Textele impresionează şi astăzi prin bogăţia informaţiilor,  prin armonizarea planurilor ştiinţific şi religios de abordare, prin claritatea definiţiilor şi descrierilor, prin frumuseţea, eleganţa şi accesibilitatea limbajului. Îndemnurile de comportare civilizată a şcolarilor sunt expresive. Exemplu, poezia ”Cum să fie copiii?”. ”Adevărul să-l iubească, / De minciuni să se ferească / Să lucreze bărbăteşte, / Să se poarte omeneşte /… Să fie sinceri, modeşti, voioşi / Iar nu prefăcuţi, semeţi şi morocănoşi. / S-ajute cu drag pe cei lipsiţi / Să ierte mereu pe cei greşiţi. / La părinţi şi la mai mari, plecaţi, / Între ei să fie tot ca fraţi. / Să facă bine, să fugă de rău, / Să se roage la Dumnezeu”.
Dumnezeu este astfel revelat copiilor de clasa I: ”Fătul meu! Când vei sta tu şi te vei uita în jurul tău, vei vedea multe lucruri minunate. Vei vedea iarba răsărind şi uscându-se, frunzele înverzind şi veştejindu-se, pomii înfloriţi, făcând fructe şi apoi iar dezbrăcându-se de frunze şi rămânând goi; vei vedea pe pământ sute şi mii de vietăţi mişcându-se şi bucurându-se de viaţă; vei vedea aerul plin de paseri, apele pline de peşti şi de alte vietăţi, ba şi sub pământ vei afla locuind fiinţe cu viaţă. Deasupra, pe cer, vei vedea o lumină mare ce luminează ziua şi altă lumină mai mică împreună cu alte mii de luminiţe frumoase care luminează noaptea. De asemenea, vezi schimbându-se totul întruna, ziua şi noaptea, vara cu iarna, vântul cu ploaia, neaua cu bruma, căldura cu frigul. Toate acestea sunt lucruri minunate pe care noi oamenii  nu le putem face. Toate acestea le face şi le ţine Dumnezeu. El a făcut cerul şi pământul, mările şi aerul, şi toate câte sunt într-însele. El le şi ţine cu puterea şi cu înţelepciunea Sa. Şi pe tine şi pe părinţii tăi şi pe toţi oamenii din lume i-a făcut şi-i ţine Dumnezeu  şi le dă toate cele de lipsă…… Dumnezeu, pentru bunătatea Sa cea mare, trimise în lume pe Fiul Său, pe Domnul Nostru Iisus Hristos care s-a făcut Om  şi a umblat pe pământ ca noi. Domnul Hristos ne-a învăţat să cunoaştem pe Dumnezeu şi să ne rugăm Lui. Ştiu că vă va plăcea să auziţi câteva istorii despre Domnul Hristos care a fost atâta de bun, blând şi de sfânt….”
CARTE DE CETIRE pentru şcoalele poporale române, 1865, avea ca scop, scria autorul,  ”de a ajuta şcolarul să-şi cunoască limba, să mediteze asupra lucrurilor din jurul său, să-şi cultive fantezia cu imagini curate şi demne, să-şi înmulţească cunoştinţele despre ţara şi poporul său, despre alte ţări….” Din mulţimea  zecilor de texte, exemplificăm un fragment din ”Spiritul omenesc”: ”….Ceea ce dă trupului mişcare şi viaţă este Spiritul. Prin el omul este ce este. Prin puterea spiritului el şi-a supus animalele patrupede, peştii din ape, păsările din aer. Prin puterea spiritului a măsurat înălţimile munţilor şi adâncurile mărilor. Prin puterea spiritului el foloseşte toate puterile naturii: apa şi focul, căldura şi frigul, aerul şi pământul… Dar ceea ce este mai presus de toate, Spiritul l-a învăţat pe om să-L cunoască pe Dumnezeu, făcătorul lui, a se ruga Lui, a spera întru Dânsul, a-L iubi pe El, precum El a iubit pe om mai mult decât toate vietăţile de pe pământ.”
Talentul poetic îl susţine pe Zaharia Boiu să creeze poezii cu caracter didactic, cu un fin simţ al umorului. Un exemplu – ”Şcolarul şi pana”.  Şcolarul: ”Pană, penişoara mea / De ce-mi eşti atât de grea? / Pe la alţii te-nvârteşti / Scrii de parcă zugrăveşti / Iar la mine eşti târzie / Tocmai cum nu-mi place mie. /  Iată-ţi spun: De eşti aşa, / Pană, vai de creasta ta! /. Pana: ”Măi băiete, băieţele / Măi şcolare tinerele, / Nu-i de vină creasta mea, / Că-i de vină mâna ta. / Scrie numai bărbăteşte / Ia aminte, te sileşte / şi apoi, pe neştiute / Eu voi merge tot mai iute, / Tot mai iute, mai frumos / şi-atunci tu vei fi voios”. Şcolarul ascultă, / Se sili, se încordă / şi nici anul nu trecu / Prorocirea se-mplini”.
ELEMENTE DE GEOGRAFIE……, 1869, este o minienciclopedie ce oferă copiilor, în modalităţi accesibile şi atrăgătoare, date privind teritoriile româneşti,  despre  ţările europene – Boemia, Austria, Dalmaţia, Spania, Portugalia, Franţa, Suedia, Norvegia etc, despre ţări din Asia şi Africa. Despre Transilvania şcolarii învaţă : ”Patria noastră este Transilvania sau Ardealul. Ardealul este numele vechi al ţării care se trage încă din timpuri necunoscute….” Şcolarii învaţă despre munţi, ape, avuţii, structură administrativă, confesiuni religioase, învaţă şi despre Regatul Ungaria, Banat, Bucovina. Despre România, scrie autorul pentru şcolari: ”Din culmile Carpaţilor răsăriteni şi până la Prut, apoi până-n Dunăre şi Marea Neagră, se întinde ca un semicerc în jurul Transilvaniei. Ea constă din însăşi România (Muntenia), apoi Moldova şi o părticică din Basarabia recâştigată de la Rusia… Principatele Moldova şi România (Muntenia), de la 1859 încoace, sunt împreunate, au în fruntea lor un principe şi se guvernează după sistemul constituţional adică prin camerele legislative ca dătătoare de legi şi Guvern care menţine şi execută legile. Constituţia României este una dintre cele mai liberale….”     
ELEMENTE DE ISTORIE PATRIOTICĂ şI UNIVERSALĂ…, 1869, este o altă minienciclopedie cu informaţii interesante, atrăgătoare despre popoarele lumii antice – asirieni, babilonieni, egipteni, perşi, evrei, greci, romani etc, despre popoare medievale şi moderne, cu deplin respect pentru toţi. Spre exemplu, despre evrei, autorul scrie: ”Poporul evreiesc nu s-a făcut renumit în istorie nici prin mărime sau puterea sa războinică, nici prin excelare extraordinară în ştiinţe şi arte, ci cu deosebire prin religia sa. Căci dintre toate popoarele lumii vechi, ei au fost unicii care se închinau unui Dumnezeu şi Îl onorau într-un mod foarte aproape de religia noastră creştină….. ei au religia mozaică, adică după Moise.”
ELEMENTE DE ISTORIA NATURII ŞI FIZICĂ…., 1869, uimeşte prin modul de definire şi descriere a fenomenelor naturii (aer, vânt, sunet, lumină, magnetism, electricitate), a tehnicilor inventate de om (termometru, barometru, paratrăsnet, telegraf, maşină cu aburi, aparate de zbor), a celor trei imperii – al mineralelor, al plantelor, al animalelor….” Pe treapta cea mai înaltă a scării nenumăratelor fiinţe vii de pe pământ stă OMUL,  despre care zice Sfânta Scriptură că Dumnezeu l-a micşorat numai ceva mai puţin decât pe Îngeri şi l-a încununat cu merite şi cu cinste. Şi într-adevăr, omul este opera lui Dumnezeu cea mai înaltă, mai perfectă şi mai nobilă decât a tuturor animalelor, mersul lui este drept şi faţa lui caută pururi spre cer, pe când umblarea tuturor animalelor este plecată şi faţa lor este întotdeauna întoarsă spre pământ.”
Credem că, pentru orice om de cultură şi mai cu seamă pentru cei care se-ncumetă să elaboreze manuale şcolare, lucrările lui Zaharia Boiu ar merita să fie reeditate şi cunoscute.       

Prof.univ.dr. Elena MACAVEI