Tribuna
In memoriam Septimiu ENGHIŞ
TREPTE SPRE CER
TREPTE SPRE CER
Nu, Sepi, tu n-ai murit. Tu trăieşti în inima mea şi în inimile noastre, ale celor care te-au cunoscut şi te-au iubit şi te iubesc.
Nici nu mai ştiu cum l-am cunoscut pe Sepi. Să fi fost prin ’99? Cred că am fost în casă la el (mi-era vecin pe atunci, la blocul de lângă noi), dar nu mai ştiu pentru ce. Ştiu însă că pe Septimiu Enghiş l-am cunoscut ca artist la Galeriile de Artă de pe Corso (Bd. N. Bălcescu, în Sibiu) – avea atunci, în’99, o expoziţie perosonală acolo. Nu mai ştiu cum ne-am dat în vorbă, dar a pomenit, la un moment dat, de fotografie şi de nevoia lui de un fotograf bun, care să-i imortalizeze lucrările într-o manieră artistică, transmiţătoare a mesajului „suflat” de artist în piatră sau lemn. „Septimiu, pot să fac asta”, i-am zis. „Tu?!” „Păi, ce-are?!” „Eh, voi, militarii! Vă pricepeţi la toate, dar...” „Dar?” „Păi, ce, în afară de puşcă şi culcat, mai ştiţi şi altceva?” Sincer să fiu, parcă mi-a îngherat inima, dar pentru că lucrările lui îmi făceau cu ochiul, mă provocau la privire prin obiectiv, i-am zis: „Îţi fotografiez toate lucrările, aşa cum vreau eu. Dacă îţi place, îmi plăteşti doar costul materialelor, dacă nu, nu plăteşti nimic. E bine?!” Probabil că l-a mirat afacerea asta, pentru că a fost câteva clipe descumpănit. „Bine, zice el, dar să fiu şi eu de faţă”. „OK, zic eu, dar ca să-mi ţii lampa...” A fost şedinţa aceea de fotografiere (la care a apărut la un moment dat şi graficianul Gheorghe Pârcălăboiu – la ţinut lampa!) strângerea noastră de mână într-o prietenie care s-a clădit puţin câte puţin, prin dărâmare. Prin dărâmarea zidului de neîncredere. Cărămidă cu cărămidă. Interesantă manieră de a clădi o prietenie – prin dărâmare. Dar nu este asta o cale bună? Privind peste umăr la anii ce au trecut în prietenia noastră, eu zic că da.

*

Sepi era, zic eu, mai cunoscut în străinătate decât la noi. De fapt, aş vrea să zic că era mai apreciat în străinătate decât aici. „Nu-ţi spun, Giorgì, câtă mâncătorie este. Nu zic, şi în străinătate invidia funcţionează la fel de bine, că tot oameni sunt şi acolo, dar la noi parcă e şi mai şi…” „Poate unde că eşti, că suntem aici, la noi, şi ai mai multe aşteptări de la ai noştri…” „Vax! Înţeleg invidia, este firească, dar nu înţeleg lucrarea pe la spate. Adică o înţeleg, dar nu o admit! Mi-e scârbă, Giorgì, mi-e scârbă, înţelegi? Mi-e greaţă! Tu de ce crezi că nu prea las la mine în atelier să vină chiar oricine… Ce-mi trebuia mie la poartă sonerie şi la uşă vizor, la coşmelia asta care stă să cadă azi-mâine?” „Lasă, nu te mai plânge… Colecţiile din străinătate…” „Ei, vezi? De ce nu am lucrări şi în colecţiile particulare din ţară?” „Sărăcia…” “Sărăcia, pe dracu’! Snobismul, Giorgì, snobismul… Crezi că nu sunt oameni cu destui bani? Sunt! M-au chemat? M-au chemat. M-am dus? M-am dus. Dar ce voiau ei… Nu zic, unii au apreciat ce fac eu, dar aceia sunt puţini. Da, aceştia sunt cu adevărat mecena”.

Sepi îşi făcea lucrările în singurătate. În intimitate. Dacă năvăleau prietenii în atelierul de pe strada Constituţiei nr.19 (fotografia lui, din capul acestui articol, este făcută acolo, în 30 sept. 2005) nu înceta lucrul, dar nici nu făcea mare treabă... mai mult se făcea că lucrează... Cu mine a fost altcumva, după ce am realizat colecţia de fotografie a lucrărilor lui (inclusiv pe internet, cu ajutorul altui prieten, Radu Roşianu): mă lăsa să fiu de faţă la toată truda actului său de creaţie, pornind chiar de la schiţe, de la schiţele făcute în cărbune ori creioane pastel. Ba, într-un gest de mare încredere, m-a lăsat să-l ajut la finisarea unui bust. Poate nu ştiţi ce înseamnă, dar am frecat cu şmirghel nasul de piatră al lui Ilie Măcelariu din Miercurea Sibului vreo opt ceasuri...

„Ce ai, Sepi, de eşti cătrănit?” „Bă, să-i bagi în mă-sa pe ăştia!” „Cum, Sepi, tu înjuri?” „Da’ să-i ia, Doamne iartă-mă, că mi-era mai bine când eram student pe vremea lui Ceauşescu, şi făceam mărţişoare de zece mii pe sezon.” „Şi?” „Şi uite, ăştia din învăţământ îşi bat joc, ăştia de la Uniune îşi bat joc...” „Dar tu eşti un întreprinzător, tu îţi iei singur ce-ţi trebuie...” „Ai şi tu dreptate... nu stau la mila nimănui... dar trebuie şi pe ăştia să-i mai înjure cineva, nu? Că prea s-au boierit!”

„Sepi, tu te revendici de la Brâncuşi?” „Giorgì, m-au mai întrebat şi alţii… Ceva se păstrează întotdeauna de la cei dinaintea ta… Din nimic, nimic răsare… dar nu pot spune că sunt brâncuşian… Nici n-o să fiu cu nasul pe sus şi să zic că eu am pus coada la prună… Este un stil… un stil care în ani s-a cristalizat, aproape că s-a impus de unul singur…” „Adică laşi dalta sau drujba să umble singure?!” „Ei, hai că asta-i bună! Dar capul meu şi mintea mea şi inima mea unde sunt?! Hai, c-ai zis-o!” „Zic şi eu. Am văzut şi dalta şi drujba cum se duc de taie goluri şi scot plinuri într-o dantelărie ce se măiestreşte clipă de clipă...” „Hai, că mă abureşti! Voi, militarii sunteţi şi poeţi? Uite, cu asta nu sunt de acord: cum adică, militarii să fie şi artişti?” „Dar tu, şi nu numai tu, şi alţi artişti, nu sunteţi şi pescari?!” „Ei, aia-i pasiune, e plăcere!” „Ai văzut că ţi-ai dat singur răspunsul? Ca să nu mai zic de bicicletă...” „Ce-i cu bicicleta?! Ce legătură are?!” „Păi nu umbli numai cu bicicleta?.” „Ei, aia e nevoie! Mă poartă cum vreau şi pe unde vreau” „Ei, vezi, poate că arta este nevoie pentru unii... chiar militari fiind...” „Hai, că şi tu eşti unu’! Auzi, artă şi bicicletă! Lasă ca mai ştiu eu vreo câţiva, nu numai prin Sibiu... struţo-cămile... se dau ba pictori, ba sculptori, ba oameni de afaceri...”

Ultimele fotografii le-am făcut la noul atelier, pe undeva pe strada Băii... Alt decor, alt aer, dar parcă nu ca acela din Constituţiei... Lipsit de intimitate, lipsit de amprenta în toate a lui Sepi... Nu mi s-a părut a fi prea mulţumit de noul loc de creaţie. I-am fotografiat „Pasărea Phoenix”, o lucrare cu care urma să participe la o manifestare internaţională (lucrarea aceasta a apărut pe coperta revistei noastre - „Intercultural” - nr. 7 din 2008). Atunci a fost ultima dată când m-am întâlnit faţă în faţă cu Sepi, eu plecând după aceea la Iaşi.

„Şi să mai ştii că familia e totul! Vezi tu sculele şi lucrările astea? Vax! Premiile luate pe la manifestările naţionale şi internaţionale? Vax! Faptul că exist prin colecţii particulare aici şi aiurea? Vax! Dana şi Iris sunt totul pentru mine. Pentru ele mi-aş da şi o mână. Aia cu care ţin dalta, aşa să ştii!”

George Arhip,
Iaşi, 31 decembrie 2009

P.S. Lucrarea prezentată la începutul acestui articol se numeşte „Trepte spre cer”. Septimiu a realizat-o în 2005, în tabăra de sculptură de la Piteşti.


(fotografiile acestui material sunt realizate de George Arhip)
Câteva date despre Septimiu Vasile Enghiş

Născut la 31 martie 1962, la Sibiu

Studii

1987 – Academia de Belle Arte „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti, secţia sculptură

Activitate artistică şi profesională
Din 1991 – Profesor (ultimul loc de muncă: Liceul de Artă - Sibiu)
Din 1993 – membru UAP

Lucrări

Expoziţii personale
1993 - Sibiu (RO); 1999 - Sibiu (RO), Kirschbaum Centre şi Galeriile de Artă.

Expoziţii de grup
În ţară
Bucureşti - 1982, 1985, 1986;
Sibiu - 1986, 1988, 1989, 1990, 1992, 1993, 1995, 1996, 1997, 1999.
Bienala de sculptură: Arad 1989, 1996; Bucureşti - 1983; Târgovişte - 1996; Iasi - 1999.

Expoziţii internaţionale:
Arad (RO) 1997 Biennial of drawings; Chicago (USA) 1990; München (D) 1991;
Budapest (H) 1994; Guillard (F) 1994; Briatico (I) 1996; Trelleborg (SW) 1996; Koblenz (D) 1997; Ingolstadt (D) 2000; Budapest (H) 1996 The 4th International Biennial of Sculpture Drawing;
The Mini Print Cadagues (Spain) itinerant exhibitions in England, France, Spain 1996 - 1997.

Simpozioane de creaţie
Covasna (RO) - 1989; Sibiu (RO) - 1992; Valea Doftanei (RO) - 1994;
The 4th International Wood Sculpture Symposium in Højer (DK) - 1996;
The 5th International Wood Symposium in Ceske Budejovice (CZ) - 1997;
The National Symposium of Stone Sculpture in Ramnicu Valcea (RO) - 1997;
International Bildhauer - Symposium Braunau am Inn (A) 1998;
3eme Symposion International de Sculpture sur Bois - Villers le Lac, Val de Morteau 1998 (F);
International Symposium in Arnbruck - Zellerthal (D) 1999;
5th Internationales Obernkirchener Bildhauer Symposium for Stone - Germany 2000.

Sculptură monumentală
1995 – Busturile în piatră al lui Onisifor Ghibu şi Dionisie Romano în Sălişte (RO);
1996 - Nicholaus Olahus în Sibiu, lângă Biserica Ursulinelor
Bustul lui Ilie Măcelariu, la Miercurea Sibiului

Premii
Premiul UAP, tabăra de creaţie de la Sibiu (RO) 1992;
The Teteny Promotour Grand Prize of Budapest 22nd District Local Government at the 4th International Biennial of Sculpture Drawing 1996;
Premiul UAP - Sibiu (RO) 1996.

Lucrări aflate în colecţii private: România, Franţa, Grecia, SUA, Germania, Danemarca, Suedia, Austria, Elveţia, Ungaria, Spania.


NOTĂ: Aceste date erau valabile în urmă cu vreo câţiva ani, atunci când i-am întocmit acest CV, pentru a participa la un simpozion internaţional. De atunci este posibil să mai fi apărut schimbări în palmaresul lui Septimiu.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Luna arborilor

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Apa Canal
Licitatie publica

accentmedia