FITS 2024
Tribuna
Sibiu, 7-8 iunie 1929: Congresul profesorilor de istorie din întreaga Românie
Sibiu, 7-8 iunie 1929: Congresul profesorilor de istorie din întreaga Românie

În urmă cu aproape un veac, în ziua de 7 iunie, la ora nouă și patruzeci dimineața, sosesc cu trenul în gara sibiană congresiștii în frunte cu savantul Nicolae Iorga urmat de numeroși profesori universitari și secundari. În vederea întâmpinării participanților, gazdele din Sibiu în frunte cu Ioan Popa, președintele profesorilor secundari, au constituit o comisie de primire luând toate măsurile necesare ce se impuneau. 

La lucrările congresului și-au anunțat participarea peste 100 de profesori din toate zonele țării, dintre care 20 de  universitari și câțiva  minoritari. Pe peronul gării așteptau autoritățile civile în frunte cu prefectul dr. Constantin Ștefan, cele militare reprezentate de  generalii de elită ai Armatei Române Nicolae Mihăilescu (1881-1956) comandantul și creatorul Școlii Superioare de Război, Paul (Pavel) Teodorescu (1888-1981), Nicolae Mihăiescu (1886- ?), profesorii și elevii de la toate școlile secundare,  muzica  militară și corurile școlare întrecându-se întru salutarea oaspeților.

Acestora li s-a făcut o entuziastă primire fiind salutați de Ioan Popa, Nestorul istoriei fiind „ținta” unei manifestații spontane. Mulțumind pentru călduroasa întâmpinarea, Nicolae Iorga, printre altele, afirmă următoarele: „Să nu mă lăudați înaintea copiilor, ci să le spuneți că tot ce am făcut eu a izvorât din dragostea pentru neam și ei la rândul lor să lucreze în dragoste pentru binele neamului.”

La orele 11 ale aceleiași zile, în generoasa sală a Prefecturii, s-au deschis oficial lucrările Congresului, într-o atmosferă solemnă, conduse de rectorul bucureștean Nicolae Iorga.

 Din partea organizatorilor a luat cuvântul Ioan Popa care, în alocuțiunea sa,  adresează  „Bine ați venit!” din partea colegilor de breaslă subliniind: „În cursul secolului trecut și la începutul celui prezent Sibiul a adus contribuțiuni însemnate la progresul istoriografiei române, prin muncitorii devotați și pricepuți, care și-au închinat tot timpul liber cercetărilor menite să lămurească viața trecută a poporului nostru. Aici a scris și publicat nemuritorul mitropolit Andrei Șaguna Istoria bisericească; aici a scris ucenicul său Nicolae Popea, cartea despre vechea mitropolie românească a Ardealului. Aici a tipărit protopopul Ioan V. Rusu Istoria Transilvaniei cu distinctă privire la români.

Aici și-a dezvoltat Gheorghe Barițiu activitatea sa istorică la revista „Transilvania”, care în timpul cât a fost redactată de el, devenise un adevărat magazin de studii și documente istorice. Aici și-a publicat la bătrânețe vasta sa lucrare în trei volume intitulată: Părți alese din istoria Transilvaniei. Aici a publicat Ioan Pușcariu: Datele privitoare la vechile familii de nobili români, și fratele său arhiereul Ilarion Pușcariu, cele două volume de Documente pentru limbă și istorie, ca și monografia despre Restaurarea mitropoliei ortodoxe române. Aici a cercetat și continuă să cerceteze venerabilul părinte asesor consistorial Matei Voileanu actele istorice privitoare la trecutul zbuciumat al bisericii noastre. Aici a publicat Teodor Păcățianu cele opt volume intitulate Cartea de aur sau luptele politice naționale ale Românilor de sub coroana ungară.

Tot aici și-au început activitatea lor istorică și didactică academicienii Ioan Lupaș Silviu Dragomir care „prin lecțiile lor de istorie românească și prin numeroasele lor conferințe istorice ținute la orașe și la sate, au entuziasmat tinerimea și au pregătit numeroșii lor elevi pentru apostolatul cultural atât de necesar în deceniile care au precedat ziua de 1 decembrie 1918” („Dimineața”, anul 25, 1929, nr. 8075 din 11 iunie, p. 4).

Rând pe rând au luat cuvântul principalele oficialități ale Sibiului: Mitropolitul Nicolae Bălan în numele Bisericii Ortodoxe, cel care, printre altele, afirma: „Am venit la acest congres pentru ca să vă rog să infiltrați în sufletele generației noastre și a celor viitoare, dumneavoastră care dezgropați trecutul și comorile lui, încrederea care se desprinde din viața de veacuri a poporului nostru, ca pe o forță morală prin care să pășească la rezolvarea marilor probleme naționale ce ne stau înainte, ridicându-ne la rolul pe care-l merită acest popor în grădina neamurilor lumii” („Universul”, anul XLVII, 1929, nr.131 din 12 iunie, p. 60 și „Telegraful Român”, anul LXXVII, nr. 43 din 12 iunie, p. 1).

 Episcopul luteran și valorosul istoric sas Friedrich Teutsch (1852-1933), în numele cultului său, salută din partea etniei germane participarea lui Iorga la  congres și  urează spor la muncă în acest demers sibian.

Generalul Mihăilescu Nicolae dă citire telegramei expediate de generalul Găvănescu Constantin (1871-1942): „Armata credincioasă țării, neamului și tronului, armata care a scris cu sângele său istoria independenței și a întregirii neamului salută congresul profesorilor de istorie și în special pe marele învățat al neamului și pe neîntrecutul ambasador al culturii românești, domnul profesor Nicolae Iorga”.

 Prefectul dr. Constantin  Ștefan, în numele guvernului, salută de asemenea pe Iorga și participanții la congres. Primarul dr.  W. Goritz cuvântă din partea muncipalității și inspectorul Silviu Țeposu în numele Inspectoratului de învățământ. Cităm din aserțiunea sa: „ Înalt Prea Sfințite, Domnule Președinte, Domnilor Colegi, După munca grea a unui an de experimente, profesorii de istorie, din toate colțurile pământului românesc, V-ați întrunit astăzi, într-un congres, ca întemeiați pe experiențele câștigate cu osârdie în cursul acestui an, să constatați ce s-a putut face și ce trebuiește făcut... Problemele înscrise în programul ședințelor acestui congres sunt de o covârșitoare importanță pentru desvoltarea științei și a învățământului românesc. Ele vor contribui la desvoltarea și întărirea culturiia acelui factor, de care neamul românesc simte și astăzi ca și eri atâta nevoie și a cărei importanță în țara aceasta nimeni altul n-a subliniat-o și profesat cu atâta energie și competență ca Dumneavoastră, dl. președinte” („Telegraful Român”, anul 77, 1929, nr. 43 din 12 iunie, p. 2).

Dr. Gheorghe Preda în numele Astrei, al cărei vicepreședinte era, citește telegrama sosită din partea  lui Vasile Goldiș prin care salută inițiativa organizării acestui congres de profil urând succes dezbaterilor („Curentul” , București, anul II, 1929, nr. 501 din 12 iunie, „Dimineața”, anul 25, 1929, nr. 8075, din 11 iunie și „Foaia Poporului”, Sibiu, anul XXXVII, nr. 25 din 16 iunie).

Tuturor le răspunde Nicolae Iorga, adânc impresionat de primirea emoționantă din dimineața acelei zile. Subliniază faptul că, datorită greutăților financiare, țara fiind lovită de criza economică aflată în desfășurare, au sosit la aceast important eveniment un număr mai restrâns de participanți. Congresul urma să statueze printr-o hotărâre, modul de predare a istoriei în școlile românești.

În cadrul unui banchet organizat în onoarea oaspeților, prânzul s-a servit la Hotelul Bulevard, lucrările congresului continuând după masa aceleiași zile începând cu orele cincisprezece.

Istoricul C.C.Giurescu (1901-1977) subliniază importanța colecționării materialului istoric, dă citire telegramei trimisă de George D. Florescu (1893-1976), inginer la bază, cu studii de licență la Zürich, pasionat de istorie, expert în istoria Bucureștiului și în genealogiile familiilor boierești din Țara Românească, prin care atrage atenția asupra documentelor noastre istorice aflate în străinătate. 

 O publicație bucureșteană trăgea concluziile desprinse în urma acestui important eveniment desfășurat în orașul de pe Cibin: ”... s-a închis Congresul profesorilor de istorie ale cărui deziderate merită să fie meditate și comentate de toți cei preocupați de rosturile și de năzuințele neamului nostru” concluzionând : „... istoria rămâne o admirabilă sculă de însuflețire colectivă – unicul rezervor al unității noastre spirituale și morale”, istoria reprezentând prima disciplină de educație. În acest sens, acum două mii de ani, Marcus Tullius Cicero, unul dintre părinții oratoriei afirma:Historia magistra vitae (est) sugerând că „istoria este învățătorul vieții” („Curentul” nr.503 din 14 iunie, p. 2). 

În cea de a doua zi, prezidată tot de Nicolae Iorga, au avut loc dezbateri cu privire la organizarea muncii științifice în domeniul istoriei cu etapele obligatorii: a) adunarea materialului istoric, b) monografiile și c) informația științifică și didactică.

Luând cuvântul C.C.Giurescu apreciază pașii făcuți în cercetarea istorică subliniind necesitatea conlucrării, în această direcție, dintre profesorii secundari cu cei de la universitate. Apreciază monografiile, realizate de profesorii ciclului primar, privind localitățile unde își desfășoară activitatea îndemnând ca acest modest început să fie urmat și de alți slujitori ai muzei Clio.

Conferențiarul bucureștean Gr.Florescu , insistă mai mult asupra arheologiei, ca izvor al istoriei. Propune constituirea unui institut cu scopul studierii serios, în mod științific a monumentelor istorice.

Un alt participant, I. Modrugan din Ludoș, ridică problema strângerii bogatului materialul documentar extern depozitat la Budapesta  și la Viena. Mai mulți vorbitori au subliniat necesitatea ca la colectarea materialului didactic intern, pe raza de competență a fiecărui profesor secundar să se apeleze, după o pregătire prealabilă, la elevii claselor superioare. Un alt participant, N. Constantin, propune acordarea atenției cuvenite  legendelor istorice, pierdute în mare parte, dar și sugestia ca informațiile de ordin onomastic și toponimic să stea în atenția cercetătorilor. 

Pentru unele imperfecțiuni  în organizarea congresului, menționate de câțiva participanți, Nicolae Iorga dă un răspuns pe măsură: „S-a făcut observarea că organizarea congresului lasă de dorit și e natural să fie așa căci nu s-a mai ținut nici un congres al profesorilor de istorie de patru ani.” Savantul face referiri la importanța colectării oricăror izvoare, documente, obiecte istorice, atât în vederea realizării unor studii de specialitate cât și a unor muzee locale. Încheie afirmând că atunci când vom înțelege să fim noi pentru instituții și nu instituțiile pentru noi toate lucrurile vor merge conform aștreptărilor.

Conferința susținută de viitorul membru corespondent al Academiei Române, Petre P. Panaitescu (1900-1967) intitulată Informația științifică și didactică  îndemna profesorii să țină pasul cu informația nouă vechiculată în cărți, reviste, publicistică ori conferințe. Propunea înființarea unei publicații de popularizare a noile progrese înregistrate de cercetarea științifică, subliniind  menirea acesteia de a da un răspuns istoric competent problemelor aflate atunci la ordinea zilei.

Cuvântul final și concluziile celei de a doua zi a congresului sunt sintetizate de Nicolae Iorga:  „Urez mai multă solidaritate generației tinere, decât a fost între înaintași. Avem o misiune grea. Cine urmărește revistele bulgare și rusești știe că aceste popoare pun din nou chestiunea drepturilor poporului românesc. Să nu se uite că mare lucru este pentru noi țara în care trăim și neamul în care ne-am născut.” („Epoca”, București, anul I, 1929, nr.105 din 12 iunie, p. 5). Cei prezenți ovaționează îndelung pe Iorga, care pleca spre București.

În următoarea zi, cu un număr mai restrâns de participanți se desfășoară o ședință prezidată de istoricul Constantin Moisil și se dezbate problema disciplinei de învățământ „Istorie” în contextul unei noi reforme a educației. Se poartă discuții privind materia de predare dar și activitățile de predare-învățare-evaluare. I. Floru din București atenționează asupra diminuării orelor, în cauză, din noul program. C.C. Giurescu afirmă că se alocă prea mare importanță istoriei politice față de cea culturală.

 Luând în discuție problema adunării materialului istoric, a alcătuirii de monografii precum și aceea a informației științifice, participanții la congres votează următoarea moțiune: a) strângerea materialului istoric privitor la Istoria românilor să se facă de către profesorii secundari pe județe sau regiuni, constituindu-se astfel arhive și muzee locale. În acest scop se recomandă vizitarea monumentelor istorice precum și arhivele diferitelor instituții locale sau regionale. În acest sens se preconiza alcătuirea unui ghid orientativ cuprinzând  elemente de paleografie, cronologie și în general acele cunoștințe necesare cercetării și interpretării izvoarelor istorice. Se recomanda realizarea de monografii privitoare la istoria orașelor, satelor, mănăstirilor și  a monumentelor istorice; b) crearea de biblioteci istorice regionale deținătoare a rezultatelor cercetărilor din domeniu; c) editarea unei reviste de specialitate adresată, cu precădere, profesorilor secundari cu progresele disciplinei istorice, atât sub raport științific cât și didactic; d) reducerea părții de istorie politică din programa învățământului secundar cu păstrarea elementelor necesare înțelegerii dezvoltării omenirii și accentuând ponderea istoriei culturii; e) se propunea întemeierea la Viena a unui Institut român pentru cercetări istorice, similar cu cele existente la Roma  și Paris, în scopul adunării materialului istoric regăsibil în arhivele din capitala austriacă la Ősterreichisches Staatsarchiv (Archiva de Stat a Austriei); f) se solicita intervenția hotărâtă și grabnică a celor îndriduiți la autoritățile din Budapesta, la nevoie pe cale diplomatică ca, în conformitate cu uzanțele dintre state pentru folosirea materialului istoric să se permită cercetătorilor români studierea liberă și nestânjenită în prevederile regulamentare, a documentelor existente în arhivele capitalei ungare. Este vorba de Arhiva istorică a Transilvaniei, reținută la Budapesta după Primul Război Mondial.

            Congresiștii  împărtășesc ideea potrivit căreia Istoria universală să fie predată în clasele  a IV-a și a V-a și Istoria românilor, în clasele a VI-a și a VII-a. Este acceptată și ideea ca istoria și geografia popoarelor vecine să fie incluse în programa analitică a examenului de bacalaureat.

            La finalul ședinței, profesorul Constantin Moisil adresează cuvinte de laudă congresiștilor, lui Ioan Popa și autorităților sibiene. La orele 13 se servește prânzul la același restaurant Bulevard. După-masa este alocată vizitării orașului și a Muzeului Astrei unde participanții sunt întâmpinați de inimosul secretar al Asociațiunii Horia Petra-Petrescu cel care relevă rolul instituției pe tărâmul culturii. De asemenea, congresiștii fac și o excursie la Alba-Iulia.   

                                                                                                                                                                                                                                      Lucian GIURA                                  

 

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
adi eco
Licitatie publica