În loc de editorial, realizatorii acestui prim număr din acest an al revistei au reprodus un fragment din memoriile principelui Nicolae Suţu, mare logofăt al Moldovei (1798-1871), care scrie despre "potrivniciile lui Alexandru Ioan Cuza", cu care "fusesem în relaţii foarte bune: ca om de societate era, dacă nu cultivat, cel puţin fin şi subţire; în afaceri dăduse dovadă de corectitudine, iar în funcţiile ocupate fusese drept în judecăţi. Adevărul că era socotit printre tinerii care divorţaseră de trecut, fără să se arate vreodată partizanul radicalismului sau să cultive păreri extremiste (...)" Da, numai că, printre boieri moldoveni şi munteni şi-a creat mulţi adversari şi rezultatul îl ştiţi: în 1866, la doar 7 ani de domnie, a fost silit să abdice şi să plece din ţară. Doar că, Alexandru Ioan Cuza a reuşit, în câţiva ani de domnie, să pună ţara pe un făgaş bun, de care au profitat Hohenzollernii aduşi pe furiş, cum a venit Carol I doar cu ce avea pe el.
Din cuprins, mi-au plăcut câteva articole din care a lipsit festivismul găunos din zilele noastre: Român get-beget, coada vacii şi alte expresii identitare româneşti (Matei Cazacu), Mihai Eminescu (Dr. Cristina Sircuţa), Pe vremuri oamenii îşi trimiteau scrisori (Georgeta Filitti), Arhiducele Franz Ferdinand, sfântul de la Belvedere (Florentina Dolghin), Caroline Grimm: omisiunea lui Churchill (Interviu semnat de Dan Burcea), Generalul Henri Mathias Berthelot. Impresii de călătorie în Banat, Crişana şi Transilvania (Maria Georgescu), Armata română în Transilvania (Ion Giurcă), Legiunea română în Italia în timpul Primului Război Mondial (Stefano Santoro), Delaţiunea, artă şi istorie (Stefan Lemny), Războiul chifteluţelor (Ana Darie), Frumoasa fatală şi mrejele dansului său (Theo Stănescu-Stanciu) etc.
În publicaţie găsiţi şi alte "surprize" plăcute, inclusiv o integramă intitulată "Ranguri".