A reconstitui scurtul - lung - drum prin viaţă al unui om, în lipsa unei biografii complete, este un efort pe care m-am simţit obligat să-l fac, în momentul când am aflat că Laurenţiu Oprea s-a stins brusc din viață! Veştile rele întotdeauna ne surprind nepregătiţi, apropiaţii şi cunoscuţii rememorând ultimele discuţii, ultimele luni fiind marcate de marea criză comunitară şi măsurile de „distanţare socială”. Acum, am aflat că s-a născut în Uricani (jud. Hunedoara, la 1 iunie 1956), copilăria fiind marcată de multe schimbări de domiciliu, tatăl fiind constructor pe şantierele patriei, originar din ţinutul Bistriţei transilvane. Acum, nu mă mai surprinde faptul că tânărul Laurenţiu a îmbrăţişat cariera militară, după absolvirea liceului militar din Câmpulung Moldovenesc, ajungând în Mediaş, unde a urmat Şcoala de ofiţeri de aviaţie. A fost ofiţer activ - într-o lume disciplinată - în care rigoarea educaţiei militare şi-a pus definitiv amprenta asupra caracterului, pragmatismul şi analiza lucidă a realităţii vieţii cotidiene, determinându-l să accepte permanent noile provocări ale destinului. A absolvit Facultatea T.C.M. Brașov, urmând și studii de germanistică, reuşind să se înscrie în rândul cadrelor didactice, pentru a preda limba germană la şcoli generale, din Mediaş și Moșna. Ulterior, a absolvit Facultatea de Psihologie la Universitatea din Sibiu, deschizându-şi cabinet individual (în Mediaş) şi activând în domeniul psihologiei muncii şi a organizaţiei, a psihologiei transporturilor şi în domeniul securităţii naţionale.

Nimic nu i s-a părut în viaţă imposibil, abordând greutăţile vieţii cu optimism şi multă energie. Aşa l-am cunoscut la începutul mileniului trei, cucerindu-mă cu stilul deschis şi puterea de muncă, având o deosebită încredere în propriile forţe, visând permanent să participe activ la viaţa cotidiană a municipiului de pe Târnava Mare.

Niciodată nu l-am întrebat de ce a ales să vieţuiască în Mediaş, abia acum înţelegând că a fost cucerit de frumoasa cetate, la vârsta adolescenţei, întreaga sa existenţă închinând-o oamenilor locului.

Cine îl cunoştea pe Laurenţiu Oprea, în urmă cu trei decenii?

Aici a creat întreaga sa operă, o bună parte din cele 32 de lucrări, fiind dedicate municipiului din nordul judeţului. În ultimele decenii şi-a construit, pas cu pas, o nouă profesie, activitatea de scriitor asigurându-i cele mai mari satisfacţii, justificând prestigioasa calitate de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca.

După 2007, a fost nelipsit de la marile manifestări rurale din ţinut, ocazii în care ne cucerea pe toţi cei prezenţi, cu stilul calm şi lipsit de teatralitate în care-şi recita propriile poezii.

Din acest an, moşnenii şi vorumlocenii nu vor mai avea şansa să-l întâlnească la Festivalurile Verzei, „Tradiţii Culinare pe Târnave” sau „Marţian Negrea”! Câtă profunzime au versurile simple ale poeziei ”Din când în când”, izvorâte dintr-un romantism pe care nu-l poţi bănui, la un fost militar de carieră: «Din când în când în sobă/ buştean pe foc să pui,/ să nu-ngheţe iubirea,/ să fie-a nu ştiu cui./ Pe linia de dealuri/ să pleci aşa hai-hui,/ în năluciri de gânduri/ şi frunze amărui,/ cu ceruri rotitoare/ şi iarba încâlcită,/ pământ al nimănui».

Cel mai apropiat colaborator al lui Laurenţiu Oprea, jurnalistul ec. Cornel Fugaciu, scria în prefaţa volumului "Puncte de vedere": «Când apare o scriere, apare şi o speranţă a veşniciei noastre. Timpul nu ne aşteaptă iar noi trebuie să aducem întotdeauna ceva pentru ceilalţi. Implicat până peste poate în rezolvarea problemelor celorlalţi, chiar dacă pentru el timpul se scurge prea repede şi este mereu insuficient, Laurențiu Oprea a aşteptat ca trenul să oprească şi în gara lui. Aici a staţionat o clipă pentru ca, imediat, să pornească mai departe, încărcat cu neliniştile sale. Dar, mai ales, cu speranţele sale ... Laurenţiu Oprea şi-a creat din scris un mod de viaţă. Mai mult, a devenit şi este deja o stare de spirit în zona Târnavelor. Şi mai departe. În lupta pentru adevăr, pentru Măria-Sa Adevărul, la care a visat toată Viaţa. Şi visurile sale există căci, fără vise, nu poate găsi Adevărul. "O, Doamne, ce mult îmi iubesc destinul!" - exclamă Laurențiu Oprea. Iar destinul îi răspunde:

"Continuă să lupți căci mai ai multe de făcut! Și nu e prea mare înghesuială la facerea de bine."

Razele soarelui se suspendă de lucruri. Parcă plouă cu lumină. Dar lumina de unde vine?

Cu siguranță şi din cuvânt. La Laurențiu Oprea viața e cuvânt şi cuvântul devine viaţă.

Inevitabil "greşim când privim oamenii din punctul nostru de vedere" – mărturiseşte scriitorul.

E şi acesta un punct de vedere. Restul e tăcere.»

Nu pot afirma că l-am cunoscut pe Laurențiu Oprea! Încercând să rememorez puținele momente de confesiune, îi compar marele efort literar cu cel al membrilor generației pierdute, din Sibiul mijlocului de secol XX. În acele vremuri de mare cumpănă, unul din liderii "Cercului literar de la Sibiu", poetul și eseistul Radu Stanca scria:

"Văd toate mizeriile lumii,/ Văd până și morții pe uliți/ Și ochii mei ca niște suliți/ Rup masca de vis a minciunii" (Hebrietas Cibiniensis). Câți medieșeni l-au cunoscut - cu adevărat – pe scriitorul Laurențiu Oprea?

După decesul lui mi s-a spus că are o fiică, Diana, căsătorită în Bucureşti. Sincere condoleanţe!

Tot acum, am aflat că publicaţia săptămânală „Informaţia Săptămânii”, după 25 de ani de apariţie neîntreruptă (5 oct. 1995 - 31 dec. 2019) - fiind cea mai longevivă gazetă medieşană din toate timpurile - a încetat să mai apară, după 1 ianuarie 2020. Trecând în revistă titlurile întregii opere - din care nu am avut acces decât la "Legendele triste şi ascunse ale Moşnei" - îmi spun că cea mai importantă şi valoroasă moștenire a lui este „monografia” Mediaşului, filele „Informaţiei Săptămânii” putând reprezenta - pentru generaţiile viitoare - un bogat izvor de informaţii, despre viaţa cotidiană a ţinutului şi lungul drum spre un destin european. În vremurile în care societatea nu e pregătită să-şi recunoască valorile, să ne amintim de gândurile poetului şi eseistului american Ralph Waldo Emerson:

„A fi tu însuţi într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva, este cea mai mare realizare!”

S-a stins un mare scriitor şi jurnalist medieşan şi cu toţii ar trebui să spunem:

„Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!”