Tribuna
PNL
Portul strămoşesc şi privirile blajine ale ţăranilor bucovineni, în Casa Albastră
Andra MARINESCU
1458 vizualizari
Portul strămoşesc şi privirile blajine ale ţăranilor bucovineni, în Casa Albastră
De origine, este rus. S-a născut în Sankt-Petersburg într-o familie nobilă, dar, ulterior, s-a mutat în Cernăuţi. A vrut să exploreze satele, aşa că a pornit să descopere Bucovina. Baronul George Löwendal a fost impresionat de chipurile ţăranilor de acolo, de privirile lor blajine şi de dragostea pentru portul strămoşesc. Aşa că a început să îi picteze. Timp de 30 de ani, a adunat o colecţie aparte ce creionează trecerea ireversibilă a timpului, iar o parte din această "comoară" este expusă, de marţi, şi în Sala Multimedia a Casei Albastre a Muzeului Naţional "Brukenthal" din Sibiu.

O parte din ţăranii bucovineni ai anilor 1933 - 1963 s-au mutat, pentru aproape o lună şi jumătate, în centrul Sibiului. Aici, ei spun povestea locului de baştină, a greutăţilor prin care au trecut şi a sufletului lor. Baronul Löwendal este pictorul care a surprins cu tenacitate şi drag chipurile învăţătoarei din Bucovina, sfetnicului satului, bătrânului cu plete şi a cerşetorului. Sala Multimedia a Casei Albastre i-a primit pe Gheorghe Homorean, din comuna Vama, judeţul Suceava, Gheorghe Vaipan, comuna Lehăceni - Boian, Cernăuţi, Robu Marcu a lui Ion, din Botoşana (Suceava), Iosif Simedroni din Sarmizegetusa (Hunedoara), pe Ana Maximeţ din Mahala (Cernăuţi) şi pe Iuliana Popescu, "bunica" din Vatra Dornei, câteva dintre personajele lui Löwendal, care i-au fost sursă de inspiraţie în cele 57 de lucrări prezentate la Sibiu.
Poveştile din privirile calde
Vernisajul de marţi a expoziţiei "George Löwendal - Întâlnirile mele cu ţăranii" a umplut Sala Multimedia a Casei Albastre. Dr. Maria Barna, curatorul din partea MNB Sibiu, a transmis, mai întâi, un mesaj din partea lui Sabin Adrian Luca, managerul "Brukenthal": "Expoziţia impresionează prin tenacitatea şi interesul ce nu şi-au pierdut nicio clipă din prospeţime. (...) Fiecare din aceşti oameni îşi spune povestea prin priviri blajine, prin dârzenia pe care anii şi greutăţile le-au săpat. şi, tot la nivel vizual, ei spun povestea lumii lor, apuse astăzi, prin multitudinea de costume tradiţionale şi scene de viaţă pe care artistul le înfăţişează".
Realizarea expoziţiei a fost posibilă datorită Fundaţiei Löwendal, reprezentată marţi de prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu şi drd. Cristina Cojocaru. "Löwendal descoperă nu numai o lume rurală, ci descoperă o civilizaţie străveche, aproape pe cale de dispariţie. Îşi dă seama de acest lucru şi, atunci, devine un fel de documentarist cu ochi de pictor şi de antropolog, în egală măsură", a spus Ruxandra Demetrescu.
Löwendal: "Eram rugat să le trimit o fotografie după tablou"
Cei care vizitează expoziţia vor trece şi printr-un culoar al amintirilor scrise ale lui Löwendal. Aici, aflăm poveşti trăite de artist când era pe... teren. "Am făcut zece portrete în decurs de vreo săptămână, în luna aprilie, după 1935, după ce s-a închis Teatrul Naţional din Cernăuţi. Într-o zi am cules de la piaţă un ţăran răzeş din împrejurimi. După ce l-am chinuit cinci ore (desigur cu pauzele respective la fiecare trei sferturi de ore câte un sfert de ceas şi o oră pentru masă), după terminarea lucrului, primind răsplata cuvenită, acest om, primul din toţi ţăranii aduşi din piaţă, a pretins să vadă ceea ce făcusem. Cum a zărit tabloul, deodată s-a încruntat şi mi-a zis: <<Coase-mi-o la loc!>>, <<Ce să cos?>>, <<Da de ce mi-ai făcut pălăria ruptă?>>, <<Pentru că aşa este.>>, <<Ce? Îţi baţi joc de mine?>>, <<Nu, dragă, aşa este frumos tabloul>>, <<Ce este frumos?! Coasă-mi-o la loc!>>, <<Nu te supăra, dar nu te priveşte... Îmi place aşa ruptă cum este>>, <<Dacă nu mi-o coşi, o rup de tot! şi s-a năpădit asupra tabloului meu. Bine că pe timpurile acelea aveam o forţă fizică respectabilă, ţăranul fiind şi mult mai în vârstă decât mine, am reuşit - cu toate că era mult mai înalt şi mai voluminos după o luptă totuşi destul de aprigă, să-l scot din odaie. Greu am reuşit să închid pe dinăuntru uşa locuinţei mele, în care el începu atunci să bată cu pumnii timp de vreo oră şi ceva. Apoi a obosit - sau poate s-a răzgândit - şi a plecat. Astfel am izbutit să salvez acest portret, care consider că este unul din cele mai bune pe care le-am făcut în decursul vieţii mele", scrie într-una din însemnările sale despre  un ţăran bucovinean, din satul Mihalcea, Cernăuţi, în 1935, căruia îi făcuse un portret din cărbune, sepia şi sangvină pe hârtie.
Expoziţia "George Löwendal - Întâlnirile mele cu ţăranii" rămâne deschisă la Sibiu până la sfârşitul lunii iulie.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia