Tribuna
PNL
Cuvinte de suflet şi cuget pentru autorul cărţii
"Mărturisirile de după vecernie", semnată de dr. Gheorghe Telea

Mă simt onorată să aştern câteva gânduri şi aprecieri asupra cărţii unui excepţional coleg şi prieten, în persoana d-lui doctor Gheorghe Telea-Bologa, care prin multitudinea calităţilor cu care l-a înzestrat natura şi familia domniei sale, lasă posterităţii o suită de cărţi "pro memoria", scrise în maniera revoltei extreme la adresa unui regim apus care în mod nedrept i-a măcinat tinereţea, liniştea, sănătatea şi familia.
Curajul cu care se exprimă ca reputat medic-scriitor trezeşte în mine aceleaşi sentimente de repulsie, de condamnare şi de neîmpăcare pentru odiosul regim trecut care mi-a hărţuit familia, pentru simplul fapt că soţul meu - col. (r) dr. Ovidiu Pântea ("in memoriam") a refuzat intrarea în Partidul Comunist, preferând trecerea în rezervă, în loc de supunere. În urma celor suferite, am rămas şi astăzi pe baricadele aceloraşi vremuri, care ne-au pricinuit un cortegiu de nedreptăţi, suferinţe şi frustrări, alăturându-mă acestui om de mare curaj al cuvântului şi faptei, prin care-şi dezvăluie în mod cu totul impresionant tragismul vieţii sale: un om care şi-a dedicat tinereţea, maturitatea şi senectutea unui crez naţionalist-creştin, indisolubil legat de destinele neamului românesc, mai presus de libertate, de tortura şi teroarea psihică şi fizică şi chiar mai presus de propria-i viaţă, plătind un greu şi irecuperabil tribut până în zilele noastre.
Ajuns la "vârsta patriarhilor biblici", cum îi place să se prezinte, cu o sănătate precară, care îl condamnă pe zi ce trece la imobilizare şi la complicate şi costisitoare terapii reparatorii, sau pur şi simplu de întreţinere, însingurat prin forţa destinului care i-a dus cu sine rând pe rând părinţii, unica soră, soţia, fiica şi ginerele, reuşeşte să renască din propria-i cenuşă precum pasărea Phoenix, cu forţa titanului neînvins, neplecat şi neatârnat (!!!), făcând acest ultim efort de-a ne dărui încă o carte.
Personal, nu cred că este ultima, pentru că firea perpetuu efervescentă, acuzatoare, revendicativă, profund implicată în actualitatea politico-socială românească a colegului-prieten dr. Gheorghe Telea, ca om de aleasă cultură şi distinsă personalitate medicală, încă nu a terminat de spus tot, nedreptăţile continuând la adresa d-sale.
Ultimul demers de recunoaştere a unor merite deosebite din partea oficialităţilor, alese de noi - cetăţenii Sibiului - la care m-am făcut şi eu părtaşă, au rămas inexplicabil fără ecou.
Paradoxul de a i se fi decernat titlul de Cetăţean de Onoare al Clujului universitar, alături de alte meritorii onoruri primite din partea unor înalte foruri de medicină şi cultură din ţară şi străinătate, în timp ce pe plan local continuă să fie ţinut la index, este tipic României de ieri şi de azi şi extrem de păgubos pentru întreaga naţiune. În acest sens, istoria citează multe alte cazuri de scandaloasă şi crasă ignoranţă a celor ce au nesocotit valorile intelectuale ale tuturor timpurilor.
Din acest motiv, cu permisiunea autorului - în viaţă - nu am să încetez să mă menţin în arena luptei cu monştrii oricâţi vor fi să urmeze la fotoliul domniei oraşului Sibiu şi dincolo de el!
Îndărătnicia şi crasa lipsă de respect a oficialităţilor care ne conduc nesocotesc orice lege de drept, de bun simţ şi de recunoştinţă faţă de adevăraţii eroi ai neamului românesc.
Perioada post-lovitură de stat din decembrie 1989 - an de iremediabilă cotitură pentru români a creat eroi cu certificate stufos profitabile pentru meritul de-a fi urmărit la televizor, din fotoliul lor confortabil, aşa-zisa "revoluţie".
Aceştia ne sunt eroii? Atunci ar trebui schimbată etimologia cuvântului erou care în vechea accepţiune a limbii însemna: vitejie, jertfă, curaj, onestitate şi credinţă în Dumnezeu.
În mod asemănător, se conferă şi titlurile de "cetăţeni de onoare" ai oraşului Sibiu, unor inşi neaveniţi, semidocţi şi venetici, care nu au pus o cărămidă la temelia acestui oraş, lipsiţi de orice merit şi importanţă pentru întreaga suflare sibiană şi acestui providenţial oraş de la poalele Făgăraşilor.
Ceva mai mult şi mai grotesc: sunt insistent rugaţi să-şi facă drum spre Sibiu pentru a-şi ridica onorurile fără de nicio onoare. Pe de altă parte, se ţes alianţe politice de culise între mai-marii primari "olimpici" ai electoratelor ca şi între partidele politice care până mai ieri erau în opoziţie, iar masa de parlamentari se mişcă de la stânga la dreapta spre cel mai profitabil câştigător al nebunei curse pentru ciolan. Urâte vremuri şi disperată situaţie a unui popor minţit şi înşelat în aşteptările lui pentru o viaţă decentă.
Jocul puterii politice în toate preelectoralele turbate după victoria finală are menirea să rezolve, să nască oprobriul şi amărăciunea că în ţara asta nimic nu se mai poate îndrepta şi că românului i-a ajuns cuţitul la os.
Din bogaţi am devenit săraci cu mâna întinsă spre lume; dintr-un popor cândva respectat am ajuns huliţi şi nedreptăţiţi de toate popoarele lumii, deşi diaspora românească este pretutindeni la cele mai înalte cote valoric-intelectuale, ca reprezentanţi ai celor mulţi nemulţumiţi, oprimaţi de cel mai atroce regim comunist al tuturor timpurilor, subevaluaţi intelectual şi împinşi spre decizia de a-şi părăsi ţara. Capetele de afiş ale României de astăzi sunt dureros de reale: aceeaşi strâmbăciune, minciună, perfidie politică, goană după averi incalculabile, neruşinate şi nejustificate, duse dincolo de abuz prin cel mai ordinar jaf din buzunarul poporului şi pe spinarea lui!
Teatrul politic caragialesc, afişat zilnic în mod public de pleiada de caricaturi şi marionete, diabolic mânuite de înşişi actorii scenei politice, ne reaminteşte tot mai mult de epoca ceauşistă, fără diferenţe esenţiale. Mai lamentabil de atât nu se poate!
Totul a atins culmi paroxistice pentru care nu se mai găsesc soluţii de salvare şi însănătoşire a imaginii deplorabile pe care au făcut-o României şi românilor cei ce au fost, sunt şi probabil vor urma la cârma ţării. Chiar nimeni nu vede că poporul român de zbate în sărăcie, bolnav şi debusolat, rătăcind în lume pentru o felie de pâine amară?
Quo vadis, România? şi Qui prodest?
Mă opresc aici, revenind la ce mi-am propus: câteva cuvinte de suflet, de elogii binemeritate şi de recunoştinţă pentru prietenia şi înţelegerea pe care mi-a acordat-o dintotdeauna domnul dr. Gheorghe Telea, căruia îi mulţumesc că mi-a oferit ocazia de a-mi exprima umila-mi părere la cea de-a şasea carte lansată, din dorinţa strigătului durerii la ceas de vecernie, a suferinţei, a terorii unui regim bestial de feroce, a nedreptăţilor în lanţ de peste timpuri, a ignoranţei unor pretinşi dumnezei - aleşi de noi, cu valul şi cu generozitatea şi încrederea ce ne caracterizează pe noi, românii cei buni.
Lansarea celei de-a şasea cărţi este un regal al lumii medicale de elită, care a încrustat un nume pentru o eternitate: doctor Gheorghe Telea-Bologa. S-ar cuveni la ceas aniversar să i se acorde înaltul titlu de Cetăţean de Onoare al urbei căreia îi aparţine prin naştere. Mulţi dintre noi, colegii, considerăm o impardonabilă ofensă adusă halatelor albe în general şi în mod particular d-lui doctor Gheorghe Telea, revenind cu pertinenta întrebare: "Cui îi este frică de dr. Telea şi de ce?".
Să ne explice, să iasă la vedere, să răspundă unui demers documentat, depus în două etape, dar trecut sub totală tăcere. Este normal ca într-un stat de drept să nu se ia în considerare OMUL, încălcându-i-se elementarul drept la cuvânt, la recunoaşterea şi repunerea sa pe locul şi pe treapta socială meritorie şi meritată?
Eu mai sper ca primarul oraşului nostru să găsească timp pentru împlinirea şi rezolvarea unor datorii de onoare faţă de medici şi faţă de cazul doctorului Gheorghe Telea.
Revenind la evenimentul editorial "Mărturisirile de după vecernie", salut cordial noua apariţie literară pe care o consider un episod din marele "serial al durerilor" tuturor românilor ce au supravieţuit torturii la care au fost supuşi în închisorile politice ale vremurilor, păstrând memoria celor dispăruţi, ale căror creiere au fost spălate în inimaginabile suplicii: bătăi, torturi fizice şi psihice.
Cartea de faţă este un grăitor document al timpurilor apuse; o vie lecţie de curaj şi responsabilitate civică ridicată la rang naţional, din care cinstea, sinceritatea şi onoarea se degajă pe tot parcursul textului. Bine documentată, excelent alcătuită stilistic, de un dureros adevăr, întristează de la primele până la ultimele rânduri, ascuţind judecata cititorului, chiar neavizat. Stilul captivant, dar progresiv tensional al scrierii, rezidă în tocmai sinceritatea şi veridicitatea faptelor descrise într-o riguroasă cronologie a datelor, evenimentelor şi trăirilor, ca într-o peliculă de film în derulare. Este strigătului făgărăşanului bolnav şi însetat de dreptate, de românism şi de credinţă strămoşească, supus o viaţă întreagă bestialelor metode ale unor călăi cu suflete împietrite, puşi în slujba exterminării marilor valori intelectuale, rebele, din vremea celui mai feroce comunism.
În această recentă carte, dr. Gheorghe Telea - o incontestabilă valoare intelectuală ce face cinste breslei medicale şi culturii româneşti prin admirabila carte de vizită a domniei sale şi prin "mărturisirile de după vecernie" - transpare descătuşarea pe care şi-a impus-o, dând glas unei pertinente revolte scuipate cu năduf, acuzaţii, revendicări morale şi dorinţa de repunere a domniei sale pe locul şi treapta social-culturală care i se cuvine!
Cartea s-a născut din dorinţa unor clarificări şi uluitoare dezvăluiri, nu pentru a se disculpa sau a păli în faţa societăţii, ci din contră, din respect pentru semeni, pentru adevăr şi drepatate - grele şi delicate atribute!
Numele domniei sale se înscrie etern în cultura românească şi universală, ca personalitate de elită, colosal creştin şi român cu dragoste de oameni şi de neam, într-un mod perpetuu şi riscant, dar efervescent până la final, nedatorând societăţii nimic, în afară de dragoste şi respect.
Cartea cu iz biblic "Mărturisirile de după vecernie" poate avea, în timp, valoarea unui ghid istoric sau a unui arc peste vremuri din care generaţiile viitoare să se poată documenta asupra ororilor şi cruzimii unui regim totalitar şi exterminator, printr-o brutalitate animalică, făcând să dispară întâi mental şi apoi fizic, milioane de intelectuali de mare valoare pentru cultura şi prestigiul unui popor prin excelenţă bun, creştin şi cu suflet cât cerul şi pământul la un loc!
Îmi permit să transmit generaţiilor următoare să înveţe să respecte istoria neamului românesc şi să lupte din răsputeri să nu repete crime de neiertat, adresându-le proverbiala urare românească: "Cine nu are bătrâni să-i cumpere, iar cine-i are să-i asculte!".
De la Nicolae Iorga citire, cugetarea: "Din neamul tău, să te îngrijeşti mai mult de cei pe care-i laşi după tine!". Fie, Doamne, ca ciuma comunistă să nu reînvie niciodată, iar neocomunismul în care înotăm periculos de 20 de ani să moară strivit sub călcâiul acestui popor batjocorit de milenii! E doar o dorinţă arzătoare ce frizează, discret, un blestem!
Închei inimoasele mele rânduri cu promisiunea de a milita neobosit pe arena publică de luptă împotriva tuturor nelegiuirilor şi de-a obţine ceea ce nu vi s-a acordat în timpul vieţii.
Titlul cărţii care rămâne una de referinţă peste timpul în curgerea lui perpetuă, precum şi numele dr. Gheorghe Telea vor dăinui de-a pururi, făcându-i pe mulţi cititori să exclame: "Ecce Homo!", iar rândurile aşternute din profund respect şi consideraţie pentru domnia voastră sunt un omagiu adus oamenilor care construiesc oameni, dar şi un protest la adresa monştrilor zilelor noastre.
Dr. Gheorghe Telea-Bologa le lasă o inestimabilă moştenire românilor de pretutindeni şi generaţiilor de mâine:
- lasă un mesaj de românitate şi credinţă, din vremuri foarte frământate istoric, în care se impune din nou o atitudine fermă de neatârnare a neamului românesc,
- lasă o carte de vizită de maximă încărcătură şi bogăţie spirituală, profesională şi civică,
- lasă loc speranţei, curajului, setei de adevăr şi dreptate,
- lasă întreaga avere materială şi spirituală prin existenţa Casei memoriale "Dr. Gh. Telea" de la Nou Român (Ţara Făgăraşului), în care respiră tradiţia şi înţelepciunea ardelenilor de la poalele Făgăraşului în cel mai superb pitoresc geografic, etnografic şi uman dintre multele locuri binecuvântate de Dumnezeu.
Dar, din tot ceea ce lasă moştenire acest mare român-creştin - dr. Gheorghe Telea-Bologa -, numele său poartă sonoritatea unui neam de oameni frumoşi şi la vorbă, şi la port, a unor obârşii de preoţi şi de politicieni de renume, care la fel ca domnia sa, s-au devotat poporului român, neprecupeţind nimic, făurind istoria pas cu pas, în mod magistral, aşa cum este şi cartea domniei sale.
Sâmbătă, 12 septembrie 2009
Dr. Ecaterian PÂNTEA,
vicepreşedinte Asociaţia Medicilor Pensionari
Sibiu





comentarii
1 comentarii

si uite, asa ati mai umplut o pagina!
rosu
01.10.2009 13:58
Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia