Luna aceasta se împlinesc 75 de ani de la naşterea unui spirit politrop: Vasile Avram. Desemnez ca politropie iscusinţa sa paideutică de a epifaniza valorile absolute ale Cuvântului şi Culturii printr-o prolifică, ziditoare şi polimorfă operă.
S-a născut la 17 iunie 1940, într-un sat de pe Valea So­meşului, Lemniu, judeţul Sălaj. După şcoala primară, experienţă care îi va în­sămânţa sufleteşte şi noetic, peste ani, subiectul romanului Spirala (1987), urmează Liceul clasic Român din Cluj-Napoca. Aici studiază cu neostoită sârguinţă ştiinţele umaniste, limbile clasice, greaca şi latina, limbile moderne, franceza şi ger­mana, instrumentar inte­lectual care vor circumscrie cercetătorul consacrat de mai târziu. În tot acest răstimp de coacere culturală şi formare comportamentală, Terezia Avram, preaiubita sa mamă, i-a fost model şi îndrumător de credinţă, bună-cuviinţă şi trudă cu folos.
Între anii 1962-1967 frec­ven­tează cursurile Facultăţii de Filologie din Timişoara (primii doi ani), a celei din Cluj-Napoca (ultimii trei ani, încheiaţi prin susţinerea examenului de licenţă), dar şi ale Facultăţii de Filosofie. Îi are profesori pe Ovidiu Bârlea, D. D. Roşca, Liviu Rusu şi este fascinat de studierea etno­logiei şi folclorului, cărora, prin lucrările dedicate, le va con­tura, cu acurateţe, valenţele mitologice, teologice şi filosofice, într-o vastă arheo­logie antropologică.
Mai apoi, de-a lungul vre­mii, în varii locuri şi instituţii, activează ca profesor de Limba şi literatura română, Limba franceză (Holbav, judeţul Braşov), gazetar şi redactor cultural (Informaţia Harghitei, Transilvania, Tribuna Sibiului, Dimineaţa, Conti­nent, Opinia publică, 21 Radi­cal, Renaşterea, Porolissum, Curierul de Transilvania, Saeculum, Cetatea literară ş.a.),  etnolog (Centrul Jude­ţean al Creaţiei Populare şi Şcoala Populară de Artă din Sibiu), director de teatru (Teatrul de Păpuşi din Sibiu), muzeograf (Muzeul Civilizaţiei Populare„Astra” din Dum­brava Sibiului) şi dascăl la Catedra de Jurnalistică din cadrul prestigioasei univer­sităţi „Lucian Blaga” din Sibiu. În 1998, obţine doctoratul în filologie, specializarea etno­logie, la Universitatea din Bucureşti, cu teza Mit şi religie în tradiţia românească, sub tu­tela reputatului etnolog şi fol­clorist  Nicolae Constantinescu.  
Creaţia culturală a profeso­rului Vasile Avram ni se în­făţişează polimorf: publicis­tică, proză, poezie, dramă, eseistică, critică literară, studii de etnologie, etnografie, folclor, antropologie, filosofie, interviu, reportaj, traduceri, chiar şi  grafică.
În general, suntem tentaţi să spunem că părţile for­mează întregul şi fiecare dintre acestea ne descoperă câte ceva din întreg, ne oferă un soi de fascinaţie limitată, un deja şi nu încă. La Vasile Avram, însă, fiecare parte ţine prin şi în sine întregul, se substituie tainic lui, aidoma Agneţului euharistic, relevând deplin întregul, neîmpărţit, nedes­părţit, neamestecat şi neschimbat, totodată.
Astfel, cu aceeaşi bucurie te hrăneşti spiritual din Călătoria de sâmbătă (2004) ori din Interviu transfinit cu poetul Mircea Ivănescu (2004). Cu acelaşi nesaţ sorbi ambrozia din trilogia antro­pologică Chipurile Divinităţii (2006) sau din poemul transcendental Elegiile Orhideei (2004). Devii contemporan evenimentelor din Terra Mirabilis (2010) şi ai aceeaşi trăire ca Avram Iancu din Roata stelelor (2010). Consimţi acelaşi zbucium fie că te afli în peregrinări dimpreună cu Fiul apocrif (2005), fie că vrei să descoperi misterul Zeului din labirint (1992), fie că îţi doreşti să deţii codul din Cărţile Eptimahice (1996).
Hermeneut avizat al teologiei poporane, tălmaci de mituri imemoriale, curator de tradiţii nescrise şi elegii nocturne, îmblânzitor de Sânziene şi logomah al bântuitelor filosofii, Vasile Avram, deşi devenit, parcă nouă, mai înainte de vreme, cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu (2002), ne e prezent şi icoană, în fiece clipă, prin slujirea şi ofranda sa dinaintea altarului Culturii.
Drept care, precum în ritul liturgic al hirotoniei, cu duhovnicească bucurie îi glăsuiesc şi eu:
Vrednic este în veci !
Lucian GROZEA