Tribuna
Sevis
Etnologie şi consecvenţă editorială
Etnologie şi consecvenţă editorială
„Studii şi comunicări de etnologie”, tomul XXXIV/2020, 312 p.

 

Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu îşi încredinţează posterităţii româneşti cerce­tările, studiile, eseurile - aşa­dar, rezultatele faptelor ştiin­ţifice stimulate, coordonate de el -, în patru reviste proprii; chiar numai aşa, se iscă admiraţia pentru acest efort.

Graţie unei doamne, care lucrează la Muzeul ASTRA, îmi parvine, anual, revista "Studii şi comunicări de etnologie". Prima serie, începută în 1978, era considerată buletin ştiin­ţific al "Asociaţiei Folcloriştilor şi Etnografilor din judeţul Sibiu". După o întrerupere de câţiva ani, publicaţia este continuată (1990) în ipostază de periodic al Academiei Române.

De la început trebuie să relev faptul că ambele etape ale acestor... "fapte" editoriale se datorează domnului prof. univ. dr. Ilie Moise, eminentă personalitate a Sibiului, redactor-şef al revistei. şi căruia îmi permit să-i acord o metaforă: este un adevărat atlet al cercetării ştiinţifice etnologice româneşti. Este, deopotrivă, de remarcat admirabila implicare în desti­nul revistei a doamnei dr. Andreea Buzaş, care, număr de număr, este prezentă în paginile opului, dar asigură şi atribuţiile de secretar de redacţie şi de tehnoredactare.

Studiile şi cercetările incluse în sumarul revistei au în atenţie folclorul, etnografia, etnologia şi antropologia română şi germană.

În recentul tom (XXXIV/2020), textele sunt unele mai tentante ca altele, atât pentru lectură/studiu, cât şi pentru profilul tematic al periodicului, încât îmi iau riscul de a insera doar câteva titluri: Petre Ispirescu şi folclorul sărbă­torilor de iarnă; Consideraţii asupra spectacolului de teatru muzical coregrafic cu specific tradiţional; Transhu­manţa carpatică, tradiţie şi continuitate; Autoetnografia ca rezistenţă politică la comu­nism; Reflexii fenome­nologice în antropologia începutului de secol XXI; Lucrul la pădure în Veseud, Agnita (text în germană).

Când vezi un studiu semnat de prof. univ. dr. Ion Taloş, românul de la Universitatea din Köln (Germania), ai, din start, certitudinea unor satisfacţii de lectură, datorate înaltului său palier enci­clopedic pe care este situat, dar şi interferenţei între acribia riguros ştiinţifică a demer­sului domniei sale cu ade­vărate momente de epică a efortului analitic-informa­ţional. Textul semnat de Ion Taloş, Antologie de poezie populară, de Lucian Blaga, în ediţie critică, face referire la un volum care i-a stat în atenţie (aproape afectivă) încă din anul 1966, odată cu editarea acestuia prin grija lui George Ivaşcu. Atent cu cititorul, exegetul ajunge până la informaţii de genul acesta: "formele originale ale textelor sunt introduse în paranteze colţate". Comentatorul de acum al ediţiei critice blagiene stăruie, pentru a convinge, asupra aparatului ştiinţific, detaliind felul cum Lucian Blaga a abordat textele şi a redactat indicaţiile biblio­grafice, conchizând: "După momentul Alecsandri, a cărui colecţie a fost tradusă în germană, franceză, engleză, antologia Blaga reprezintă al doilea moment semnificativ, care a impus poezia populară românească în străinătate. Şi nu numai prin traducerea textelor, ci şi prin ridicarea ei la nivelul operei unuia dintre cei mai de seamă poeţi moderni." Mai mult, sunt alese trei texte, din această ediţie, pe seama cărora exegetul doreşte (şi reuşeşte!) să releve de ce s-au bucurat de "o apreciere excepţională a lor de către poet". Căci, "fiecare dintre ele indică o foarte strânsă relaţie cu opera originală, poetică şi filosofică a lui." Iată, câteva versuri din cel de-al treilea text abordat ("Să te faci, grâule, faci,/ şi să stai la secerat,/ Ca mândra la sărutat!") Ion Taloş le regă­seşte în poezia lui Lucian Blaga: "Ceas de vară" astfel: "Într-un lan pe un colnic/ cântă singur un voinic:/ Stă mândra la sărutat/ Ca spicul la secerat." De asemenea, face trimitere la motivul spicului la secerat, pe care îl regăseşte în drama "Meşterul Manole" şi în romanul postum "Luntrea lui Caron". Consistenţa ana­lizei critice în textul univer­sitarului e ilustrată şi de urmă­torul aspect: nu este pagină - din cele 10 -, fără două-trei trimiteri la note de subsol atent şi detaliat redactate. E de reţinut, de asemenea, că studiul are o listă bibliografică de peste 60 de titluri din domeniul etnologiei româ­neşti. (Fac o remarcă, oare­cum admirativ-sentimentală: impetuozitatea analitică a dlui Taloş, pasiunea sa pentru "subiectul" studiului par a fi pecetluite de ultimele două cuvinte ale textului său: "Cultura Naţională".)

Vreau să mă opresc şi asupra unui text, de o structură oarecum aparte. Bucovinenii Olga Nicoleta Popa şi Dumitru Rusan redactează un studiu care mi-a atras atenţia mai întâi prin titlu: Urşii de paie văzuţi de Patrik şi Christiane Weisebeker - etnologi francezi care studiază Maramureşul şi Bucovina. E un titlu echivalent cu un telegrafic rezumat, încât, în paginile ce urmează (mi s-a confirmat) cei doi comen­tatori vin necesarmente cu detalii informative; mai ales că autorii textului de acum i-au cunoscut din primul ceas al şederii lor pe pământul românesc şi i-au sprijinit în episoadele de şedere şi cercetare folclorică. Cei doi francezi, medici de profesie, pasionaţi de obiceiurile popoarelor, au venit la noi în 1979, mai întâi oprindu-se în Maramureş. Aici intervine coloratura securistică a prezenţei şi preocupărilor lor. Căci (oribil!) în fiecare  seară trebuiau să dea socoteală grijuliei Securităţi asupra traseului lor de peste zi, despre oamenii cu care au intrat în dialog. În anii următori, revenind, au descoperit Bucovina, ba, interesaţi de obiceiurile de iarnă, de "urşii de paie", de sărbătoarea "malanca", au luat contact şi cu ţinuturile româneşti din Ucraina. Această frumoasă îndărătnicie, de-a lungul anilor, a celor doi etnologi francezi e concretizată, printre altele, prin 10.000 de fotografii, o parte dintre ele (ilustrând păstoritul în Obcinile Bucovinei) fiind adunate într-un volum bilingv ce îşi aşteaptă apariţia la Editura "Astra Museum" Sibiu.

Apropo de fotografii, cele conţinute în paginile tomului "Studii şi comunicări de etnologie" impresionează prin calitate. Ilustraţiile au contu­ruri, linii, tuşe, nuanţe croma­tice, remarcabile prin clari­tatea sau vivacitatea lor, prin delicateţea imaginilor repro­duse. Trăsăturile acestei ico­nografii, performanţa impri­mării se datorează şi colaborării cu "Smart Print Tech SRL".

E de la sine înţeles că o publicaţie de o aşa anvergură semnalează, prin note şi recenzii, studii tipărite şi de alte organisme culturale şi edituri din ţară. De asemenea, interesează paginile finale, în care se reţin activităţi specifice ale Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu sau cele organizate de Muzeul ASTRA Sibiu.

Şi de data aceasta, revista este atentă cu personalităţi din domeniul cercetării etno-folclorice şi muzeale, care, în 2020, au împlinit venerabile vârste "rotunde": Elena Se­coşan, Ofelia Văduva, Petre Florea, Dumitru Rusan, Con­stantin Ittu, Narcisa Ştiucă, Mihai Dăncuş. Sunt pagini aniversare care, dincolo de inevitabila tentă encomiastică, plac prin vibraţia lor sentimental-colegială.

Cu aceeaşi stare bună de spirit îmi închei rândurile de acum, amintindu-mi de o urare din satele de la poalele Munţilor Ţibleş: "Dumnezeu vă aibă-n bine/ Şi pe voi, dar şi pe mine!"

Cornel COTUţIU





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Staer

A.D.I. Eco Sibiu

Ghid informativ clienti EFSA

Tursib

Comunicat de presa

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia