Să fie primul. În primul rând. Deşteaptă.
Cu bun simţ. Pune pe primul plan ştiinţa sa şi cercetarea ştiinţifică proprie. Este de interes public.
Elitele sunt creaţia desăvârşită a lui Dumnezeu pe Pământ.
Oamenii, purtătorii acestor creaţii, ca oamenii, unii, după cei şapte ani de acasă, devin valori de perspectivă care, şi în viitor se confirmă, şi cu ei societatea se mândreşte. Alţii, mai puţini, cu deviaţii de comportament, devin surogate şi coboară pe alte trepte ale societăţii, devenind o povară socială.
Faţă de celelalte categorii de oameni, elitele pentru a confirma trec prin mai multe filtre de apreciere şi mai severe.
Elitele, fiind mai mult în ,,văzul Lumii", au criterii mai dure de afirmare.
Dar, corecţi fiind, o spunem de la capul locului că succesele lor nu sunt numai realizarea lor, sunt şi o contribuţie, uneori esenţială, a lui Dumnezeu.
Calitatea lor de bază a fost aceea că au folosit acest dar dumnezeiesc din plin.
Din păcate, unele elite au fost nerecunoscătoare, şi chiar au ajuns, în culmea rătăcirii, să nege existenţa lui Dumnezeu. Ca urmare, au plătit scump acest lucru, şi la finalul vieţii au ajuns nişte fiinţe jalnice, deci, aviz amatorilor.
Oricum ar fi privite elitele, societatea trebuie să le respecte, să le protejeze şi să le folosească la maximum pentru că, de pe urma lor, câştigă societatea, noi oamenii şi, în ultimă instanţă, Omenirea în ansamblul ei.
Ca urmare, elitele sunt un tezaur care trebuie gestionat şi folosit cu toată atenţia în interesul şi folosul societăţii, de la apariţia lor, fără nici o pierdere de timp şi fără vreo înregimentare, condiţionare, subordonare, doar cu stimulare prin libertate deplină.
De ce mă amestec eu în această temă dificilă, dar sublimă? Pentru că am studii şi experienţă de viaţă:
- am absolvit Liceul Economic din Alba Iulia, un liceu de prestigiu în Transilvania;
- am absolvit Academia de Studii Economice dinb Bucureşti, una din cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din Ţară, unde mi-am luat şi doctoratul în Economie, sub coordonarea Profesorului Urdea Decebal, Ministrul Finanţelor la acea dată;
- am avut funcţii importante în toate domeniile vieţii economice şi sociale: Şef Serviciu Aprovizionare şi Contabil şef în firma care a făcut drumurile naţionale din Ardeal şi o parte din Oltenia şi Muntenia, Contabil şef în industria locală din Sibiu, Director adjunct al Băncii de Investiţii Sibiu, Director al Băncii Naţionale Sibiu, Şef al Comisiei de Buget, Finanţe şi Bănci în Parlamentul României, Preşedinte al Curţii de Conturi a României;
- am predat în învăţământul superior economic din Sibiu şi din Ţară timp de
40 de ani discipline de bază în formarea oamenilor: Management, în special Managementul riscului în afaceri, Managementul Procesului Investiţional, Management Bancar, Burse de valori, etc;
- am fost conducător de doctorat la peste 100 de doctoranzi din toate domeniile şi sferele activităţii economice şi sociale;
- am scris cca 100 de cărţi şi cursuri universitare din domeniile economico-sociale de bază, dintre care: Tratat de Management Financiar-Bancar, de peste 1000 de pagini; Managementul Afacerilor Internaţionale, Curţile de Conturi-unitate în diversitate-prima de acest fel publicată în Europa,Canada şi SUA, Managementul Eficienţei Investiţiilor; cel mai mare succes l-a avut cartea Managementul Riscului în Afaceri, prima de acest fel (Premiul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România), Datoria, Onoarea şi Bucuria de a fi român şi Istoria Unirii Românilor, Etică şi responsabilitate în afaceri, Curtea de Conturi a României - instituţie fundamentală în Stat, publicată în Canada şi SUA, Etică şi responsabilitate socială în afaceri, Probleme fundamentale ale României, inclusiv cu Fondul Monetar Internaţional, peste 1000 de articole, cca 10.000 de pagini etc care conţin şi elemente legate de tema noastră, Expresii şi citate celebre, precum şi peste 60 de comunicări ştiinţifice în străinătate şi peste 300 în ţară, etc., toate, cred, susţinându-mă să mă amestec în tema de faţă.
Eforturile făcute nu au întârziat să-şi arate efectele:
- am fost decorat cu Ordinul "Meritul pentru învăţământ în grad de comandor";
- Ordinul Serviciul Credincios în grad de cavaler;
- am devenit Membru în Comisia de Experţi ai UE şi Expert UE în Management;
Sunt Membru titular al:
- Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România;
- Academiei de Ştiinţe din New York;
- Asociaţiei Americane de Ştiinţe Avansate.
***
Nu sunt dator la nimeni şi nu am obligaţii faţă de nimeni, situaţie din care provine curajul cu care abordez apariţiile în presă.
Nu am fost înregimentat politic, doar la un moment dat m-am trezit cu carnet de membru al PUNR, adus de domnul Funar, care, de altfel, m-a şi propus Preşedinte al Curţii de Conturi a României, de la care am fost apoi cooptat în Bordul Mondial al Curţilor de Conturi, poziţie din care am adus avantaje României. (alte relaţii nu am avut în zona politică).
În 1990, am avut şansa să ocup o funcţie importantă în Statul Român, aceea de Preşedinte al Comisiei de Buget, Finanţe şi Bănci în Parlamentul României.
Preşedinte al Academiei Române, la timpul respectiv, era regretatul savant Nicolae N. Constantinescu, un Om, în primul rând, cu toate calităţile de Om.
La scurt timp după formarea Parlamentului şi după o întâlnire la Academie cu Domnia Sa, a venit la mine la Parlament şi mi-a spus: ,,Dragul meu, hai cu mine să vezi în ce mizerie trăiesc oamenii de ştiinţă din România…."
Ne-am dus prima dată la regretatul scriitor Petre Ţuţea. S-au confirmat imediat spusele Preşedintelui Academiei: Petre Ţuţea trăia într-o mizerie de nedescris, dar era de o luciditate, spontaneitate şi exuberanţă nemaiîntâlnite.
Nu s-a plâns de nimic, ci a trecut direct la operele sale. S-a referit doar la ce ar mai putea face bun pentru societate dacă ar avea bani. Acelaşi lucru s-a repetat peste tot pe unde ne-am dus, nici unul nu a revendicat banii pentru el, ci să facă ceva mai bun şi mai mult pentru Ţară.
M-am întors la Parlament şi am elaborat o hotărâre prin care membrilor Academiei li s-a aprobat o indemnizaţie egală cu a parlamentarilor.
Consider şi acum că implicarea parlamentarilor în viaţa materială a oamenilor este cea mai importantă sarcină a lor, că acolo este realitatea Ţării şi sunt problemele reale pe care le au de rezolvat.
Din păcate, puterea leului a fost într-o continuă scădere, deci şi indemnizaţia academicienilor (ca de altfel a tuturor cetăţenilor României) s-a demonetizat.
Nu mai cunosc situaţia actuală, dar mă îndoiesc că mai este la nivelul de paritate la care l-am aşezat noi la timpul respectiv.
Din nenorocire, sunt şi alte categorii de valoare ale românilor care au nişte drepturi salariale deloc în raport cu valoarea şi contribuţia lor la binele Ţării, fiind cea mai periculoasă nedreptate socială.
În activitatea viitoare din Parlament am constatat peste tot aceeaşi atmosferă şi devotament al oamenilor. Iată un aspect care scapă atenţiei politicienilor în raportul lor cu oamenii.
Ce am mai vrut să spun? Aşezarea drepturilor salariale ale oamenilor în România trebuie regândită de către Stat pentru domeniul public şi de către întreprinzători pentru domeniul privat, în sensul că Omul, pe lângă necesităţile de supravieţuire, are şi alte cerinţe, mai importante pentru societate, necesităţile pentru dezvoltare, care au două componente:
- dezvoltarea în interesul individului;
- dezvoltarea individului în interesul societăţii.
Dezvoltarea în interesul individului îl vizează, în principal, pe el şi trebuie să ,,pună osul" să-şi obţină cât poate singur şi, cât nu poate şi este interesant pentru toţi, societatea trebuie să-l sprijine şi să-l stimuleze.
Dezvoltarea individului în interesul societăţii este mult, mult…mai complicată, implicând arta conducerii societăţii, cu cerinţele şi nevoile ei. În aceste deveniri este nevoie de strategii multiple, adecvate şi stimulative pe ambele paliere.
Din păcate, o astfel de abordare nu s-a făcut până acum în România, şi nu numai, şi trebuie, deci, realizată de specialişti, ideologic şi pragmatic, din temelii.
Pentru cealaltă falie, a îngâmfaţilor, nu am timp de recomandări, dar trebuie găsit rapid ,,ac şi pentru cojocul lor", pentru că, altfel, compromit latura bună a acestei funcţii a societăţii româneşti. De regulă, cu cât un om este mai mare, mai important, cu atât este mai modest, pentru că are cu totul alte gânduri şi preocupări în care este interesat, el şi societatea.
Atenţie, mare, deci, la ELITE, ca Valori Naţionale, că numai acestea ne pot scoate din ,,văgăuna" în care am intrat.
Elitele, care formează Valorile Naţionale, sunt Tezaurul real al României, nu numai Tezaurul de la Banca Naţională.
Este o problemă fundamentală a României şi dacă Dumnezeu mă ajută să mai trăiesc, o să revin cu multe, multe alte aspecte care se referă la mecanismul stimulării oamenilor în obţinerea performanţei, performanţă care trebuie să devină suportul material al existenţei, aprecierii şi al stimulării oamenilor care realizează performanţa.
Politicienii, în lupta lor politică oarbă şi impusă de alte interese, nu au timp să vadă aceste aspecte fundamentale, deşi din aceste zone provine salvarea României, nu din scandalurile dintre ei, din Parlament şi din viaţa publică în general.
Fac precizarea că am plecat de la ideea reală că fiecare om, în felul lui, are ceva bun în el şi este o elită în felul lui şi trebuie văzut ca atare, stimulat şi folosit (şi aşa se va vedea cât pot câştiga societatea, Ţara, în ansamblul ei).
Este de remarcat că în firmele private relaţia om-patron şi rezultate este mai directă şi omul este mai mult în atenţia utilizatorului forţei de muncă, dar, fără să supăr, şi patronilor, unele lecţii despre performanţa muncii oamenilor nu le prisosesc.
Relaţia între om şi instituţiile publice este, însă, în mare suferinţă şi din această cauză aici nu prea se aude de elite pentru că încă nu s-a statornicit o relaţie normală între funcţionarul public şi cetăţean, din care să fie ambele părţi în câştig.
Relaţia Firmă - Om - Avantaje Om - Avantaje Firmă - Avantaje Instituţie - Avantaje Societate în ansamblu este barometrul eficienţei muncii oamenilor şi relaţia lor directă cu binele şi progresul Ţării în ansamblul ei. Orice dereglare a acestor raporturi, indiferent în interesul cui, are consecinţe grave, iar dereglările se corectează greu şi în timp îndelungat. În acest proces, Elitele (cele reale) sunt liantul între aceste elemente şi factorul de motivare şi stimulare a muncii.
Problema poate fi considerată rezolvată numai atunci când pe filiera Stat - Om, sau Privat-OM există egalitate de şanse, care reprezintă etalonul de motivare corectă şi benefică a oamenilor.
În concluzie, elitele se împart tot în două categorii:
- Elite pe care le caracterizează modestia şi sunt cele mai multe;
- Şi elite care duc după ele tara îngâmfării.
A doua categorie este o catastrofă pentru că, văzută la origine, de regulă şi-a construit postamentul din rezultatele altora sau pe spinarea oamenilor, fiind, deci, din punct de vedere al caracterului şi meseriei, o pacoste care trebuie să dispară, prin orice mijloace. Un Om de valoare a fost întotdeauna un Om Modest şi Corect.
Cât despre şansele elitelor în România, pe lângă pacostea la care ne-am referit, o ,,piatră de moară" , ca greutate, este confundarea în societate a celor două categorii, elite reale, valorile Naţiunii, şi ,,javrele" care dau numai din coate să se descurce, iar cei cinstiţi şi performanţi stau la locul lor şi
nu-i întreabă nimeni de nimic.
***
Referindu-mă la experimentul făcut cu Academicianul N.N. Constantinescu, Preşedintele Academiei, declar ferm, deschis şi fără rezerve că mi-a deschis calea vieţii, adică să nu accept niciodată o soluţie sau măsură dacă nu m-am convins de efectele ei, la faţa locului.
***
Şi, acum, o problemă de fond: ,,barierele" pe care le are de trecut ,,elita":
- politicianismul şi lupta politică: ,sloganul ,,Nu-i de-al nostru şi nici nu vrea să fie", şi, ca urmare, nu-l primim, deci, ,îl radem", o atitudine mai gravă nu se poate;
Păi, de ce nu vrea să fie de-al vostru? Simplu: pentru că este o elită, de alt calibru, că altfel nu era elită.
Şi, atunci, soluţia: bietul om renunţă şi este păcat, aici sunt marile pierderi ale României.
- birocraţia: afirmaţii deschise, iresponsabile, invenţia nu este în plan: păi, cum să fie, dacă acum s-a inventat?
- nu sunt bani în buget: iar o afirmaţie năucă: păi de unde să fie bani dacă nu i-ai prevăzut, că nu te-ai ocupat de rezultatele elitei respective..?
- sărăcia - proverbul:,,la omul sărac nici boii nu trag";
- interesul ,,politic": bariera cea mai solidă, de netrecut şi cea mai periculoasă;
- ,,râca", ,,să moară şi capra vecinului";
- şi cel mai grav aspect - şi ne oprim aici - ,,corupţia" ,,şpaga", care la noi este ,,ca la ea acasă" şi este, la mulţi ,,cheia succesului";
- nu în ultimul rând, ne mai referim la faptul că România este raiul birocraţiei, clientelismului şi lichelismului.
,,Adunând şi scăzând", elitele reale au fost şi au rămas motorul dezvoltării societăţii - aspect care clarifică, fără alte detalii, de ce am adus în spaţiul public acest material (ca elitele reale să fie recunoscute şi sprijinite şi cele false, parveniţii, să fie cât mai rapid şi definitiv lichidaţi).
***
Sunt teme ,,spumoase", care greu pot fi concentrate în spaţii mici, pentru că necesită explicaţii detaliate pentru multe aspecte.
În esenţă: elitele merită recunoaştere, înţelegere, libertate de acţiune, propagarea performanţei …. resurse şi încredere.
Sperăm ca cititorul să ne înţeleagă.
Prof. univ. Dr. DHC IOAN BOGDAN
NB: Dacă Omul îşi găseşte locul, poate deveni o Elită.