De mult timp, Avrigul nu a mai fost gazda unui eveniment de o importanþã atât de mare, cum s-a întâmplat miercuri seara, în spaþiul intim al muzeului local. În prezenþa multor personalitãþi ale vieþii academice, culturale ºi religioase, precum ºi a numeroºi localnici, aici s-a desfãºurat festivitatea lansãrii volumului "Studii ºi articole” al prof. Romulus Cândea, unul dintre cei mai de seamã fii ai Avrigului ºi ai acestui neam. A fost o searã deosebitã, cu amintiri frumoase despre marii oameni ai Avrigului, faptele ºi activitatea lor, despre timpuri de mult apuse ºi evenimente de rãscruce în existenþa neamului românesc ce poartã amprenta clarã a fiilor acestor locuri, despre valori, simþiri, identitate ºi fapte ce nu trebuie uitate sau perimate de vremurile actuale, despre multe, foarte multe dintre lucrurile ce definesc "neamul” avrigenesc.

Volumul “Studii ºi articole” al prof. Romulus Cândea a apãrut la Editura Academiei Române, sub îngrijirea prof. univ. Mircea Tomuº, locuitor al Avrigului de mai bine de jumãtate de secol, cu rãdãcini în aceastã localitate. Locul ce a gãzduit lansarea acestei cãrþi nu a fost ales întâmplãtor, imobilul ce gãzduieºte Muzeul Avrig fiind construit de fostul pro­topop ortodox Ioan Cândea, tatãl prof. Romulus Cândea.

Festivitatea a fost deschi­sã de custodele Muzeului Avrig, Maria Grancea, care a salutat mulþimea prezentã ºi ºi-a exprimat satisfacþia pentru organizarea acestui eveni­ment dedicat marii personalitãþi locale, prof. Romulus Cândea.

Grupul vocal al Liceului Teoretic “Gheorghe Lazãr” Avrig a interpretat, în continuare, câteva melodii patriotice, momentul artistic ales fiind foarte inspirat, având în vedere caracterul, structura cãrþii ºi personalitatea autorului.

Apoi, a luat cuvântul                  dr. Magdalena Bedrosianu, redactor al Editurii Academiei Române, care a oferit            câteva detalii din biografia                            prof. Romulus Cândea ºi conþinutul cãrþii.

 

“Apariþia acestui volum

este plata unei datorii

personale…”- Mircea

Tomuº

 

La rândul sãu, prof. univ. Mircea Tomuº a prezentat informaþii interesante despre “geneza” volumului.

“Acum, când am trecut de pragul de 80 de ani, prin mun­ca la aceastã carte ºi prin reu­ºita apariþiei, am ajuns sã-mi plãtesc o datorie, care data de multã vreme… Imediat dupã ce am fãcut ochii la lume, am înþeles cã pãrinþii mei erau douã fiinþe cu totul deosebite ºi cã aveau în spate un ºir de fiinþe, de asemenea deosebite, al cãror sfârºit nu se termi­nase, nu ºtiau unde se terminã. Printre aceste fiinþe din trecutul pãrinþilor mei ºi al meu, din zona aceasta de la Avrig, aveau, poate chiar în centrul lor, figura profesorului Romulus Cândea. Aveam ºi o datorie mai specialã, ca fiu al mamei mele faþã de înaintaºii ei, pentru cã mama a rãmas orfanã de rãzboi; în 1914, tatãl ei, împreunã cu foarte mulþi avrigeni, au fost înrolaþi în armata Austro-Ungarã. Bunicul nu s-a mai întors niciodatã. Ca urmare, rãmasã orfanã de tatã, cel mai mult au îngrijit-o ºi au avut un fel de protecþie asupra ei unchii dinspre familia Cândea, în special unchiul Ion Cândea, un ziarist cunoscut pe vremea lui în Bucureºti. Aveam deci, o datorie de plãtit ºi am plãtit prima tranºã, cred, prin munca destul de grea pe care am fãcut-o, împreunã cu pãrintele Remus Rãzvan, ce a asigurat transcrierea textelor în computer, pentru ca acest volum sã poatã apãrea“, a spus prof. univ. Mircea Tomuº. Acesta a mai adãugat cã volumul lui Romulus Cândea este deosebit de interesant, pentru cine este curios de istoria românilor, chiar ºi de aspectele politice de astãzi, de exemplu. (Conflictul dintre Ucraina ºi Rusia poate fi înþeles mult mai bine dacã se înþelege care au fost raporturile dintre Rusia, Imperiul Austro-Ungar ºi rutenii din Ucraina, iar contribuþiile istorice ale prof. Romulus Cândea în aceastã privinþã sunt decisive, acesta punând exact <<punctul pe i>> în ceea ce priveºte aceastã chestiune.)

 

“Avrigeanul” Constantin

Necula

 

La “Seara de poveºti în Casa Cândea” ºi-a adus o contribuþie importantã ºi conf. univ. dr. pr. Constantin Necula, prefaþatorul volumului, a cãrui intervenþie a fost ascultatã cu mare interes de toþi cei prezenþi.

“Pentru mine este o onoare sã fiu avrigean, prin Gheorghe Lazãr, pe care l-am studiat în teza de doctorat ºi prin Romul Cândea, care mi-a deschis alte ºi alte nebãnuite linii de orientare în lume. Romul Cândea era extrem de perti­nent în ceea ce scria. Enervant de bun. Am desco­perit la Romul Cândea dimensiunea de aristocrat al Universitãþii. Astãzi, când spui <<univer­sitar>>, mai dai ºi de þãrani proºti în universitãþi, de tãntãlãi care copiazã, care furã, care sunt doctori pe animale nevertebrate , nu doctori în specialitatea pe care o au. Pe aceºtia, Romulus Cândea cred cã i-ar fi bãtut zob. În ciuda faptului cã ºtiu cã era foarte paºnic, cred cã pe aceste personaje le-ar fi trãsnit în cuvântãrile sale. Nu ºtiu de ce am sentimentul cã el era un fel de voievod al perfecþiunii. Romulus Cândea n-a fost, întâmplãtor, profesor la Universitatea din Cernãuþi. În vremea aceea, Cernãuþiul pentru români era o punte de reper, un punct de reper ºi din alte motive: mitropoliþii Ardea­lului þineau foarte mult sã îºi trimitã feciorii deºtepþi la Cernãuþi. Romulus Cândea reprezintã un personaj care nouã astãzi ne lipseºte în þarã: intelectualul angajat politic, corect. Când ºi-a asumat Primãria Cernãuþiului, ºi funcþia de senator, nu le-a fãcut doar ca sã aibã carnet de partid. Erau oameni care chiar credeau în idealurile respective româneºti ale miºcãrii, dar Romulus a avut talentul extraordinar de a se retrage la timp, foarte, foarte atent. Naþionalismul lui Romulus Cândea este unul <<cu note de subsol>>. Nu este anti german, cum au spus unii, ci este anti nazist, anti fascist, cum cred cã era ºi anti ideologie dictatorialã de orice fel. Cartea aceasta este o <<duminicã avrigeanã>>: o sã gãsiþi aici ºi ficiori ºi fete îmbrãcaþi româneºte, ºi preoþi cu bãrbi reprezentative ºi clopote care bat ºi într-un fel sau altul, scriitura aceasta teribilã a lui Gheorghe Lazãr, cu altceva decât cu litere obiºnuite. Cred cã e mai important sã punem copiilor în mânã cãrþile decât armele. Ne jucãm pe tablete, pe smart­phone-uri … Problema este cine ne apãrã pe noi de noi înºine? Singura armã pe care trebuie sã o punem în mâna copiilor, pentru a ne apãra pe noi de noi înºine, este cartea, cartea de valoare ºi care, oricât ar fi de grea, rãmâne funda­mentalã. Sãptãmâna trecutã îmi permiteam sã-l laud pe singurul Nemeº pe care îl suport în istoria mea perso­nalã, domnul Onuc Nemeº, pentru Prescura de pitã ce a adus-o în cartea lui <<ASTRA în satul meu>>. Îmi dau seama cã, dacã acolo avem o Prescurã ardeleneascã, de sorgintea unui grâu special, aici avem de-a face cu suliþa ce împunge Prescura la Liturghie. E uluitor ce scriiturã! Mi-aº dori ca, mãcar 0,00001 la mie din politicieni sã aibã sclipirea de geniu a lui Romulus Cândea. Mã refer acum la un parlamentar care s-ar putea naºte peste o sutã de ani, mãcar, echivalent cu Romulus Cândea în ceea ce priveºte acest <<ºpiþ>> de culturã istoricã intratã în favoarea culturii sociale, ceea ce nouã ne lipseºte foarte mult”, a spus pãrintele Necula.

Despre munca depusã pentru realizarea volumului, conf. univ. dr. pr. Constantin Necula a mãrturisit: “A fost o muncã plãcutã, de pensetã, dar a meritat pentru cã, scoþând pe pensetã textele am conºtientizat, pânã în ultima vreme, când noi încercam sã construim topicul cãrþii, cã oriunde am fi aºezat textul, era la fel de valoros. Totul era într-o posibilã aºezare, oricum, combinãri de n luate câte k, într-o excepþionalã limbã românã, pierdutã din nefericire de foarte mulþi dintre profesorii noºtri de istorie. Ce este foarte important de reþinut este faptul cã surprinde, la modul absolut, foarte mult din ceea ce în­seam­nã verticalitatea poporu­lui român ºi a culturii româ­neºti. Este foarte important cã astfel de daruri se întorc la Avrig. Eu cred cã toþi cei ce plecãm de acasã avem con­ºtiin­þa cã, în sine, casa e înaintea noastrã, nu în spatele nostru. Noi, vrem, nu vrem, suntem toþi dependenþi la maximum de casa dinaintea noastrã. Noi toþi plecãm acasã la sfârºit”.

 

Cu drag, planuri ºi sfaturi

pentru Avrig ºi avrigeni

 

Pãrintele Necula s-a folosit de momentul lansãrii volumu­lui marelui înaintaº pentru a dezvãlui câteva dintre planurile sale referitoare la promovarea unor alte proiecte de suflet ce au legãturã cu Avrigul ºi oamenii sãi. De asemenea, acesta ºi-a mãrturisit dragos­tea pentru aceste locuri, pentru oamenii, istoria, cultura ºi civilizaþia nãscute aici.

“Pregãtim acum, cu ajutorul altor avrigeni, sã vã punem la îndemânã <<texte sacre>> ale pãrintelui Radu (nr. Radu Constantinescu, fost protopop ortodox al Avrigului). Sã vedeþi ce bãrbaþi a avut poporul ãsta, ce preoþi a avut poporul ãsta, cum a ºtiut sã-ºi noteze viaþa fãrã sã se ruºineze. ªtiþi, a fost o vreme în care oamenii mari nu mergeau la curve, nu se îmbãtau ºi nu jigneau poporul ca sã ajungã preºedinþii României. Erau oameni care þineau extrem de mult la verticalitatea lor, la capacitatea lor de intuiþie… Vreau sã vã spun cã memoriile, care sunt aride, extrem de aride la un moment dat, scot din ele adevãrate perle de istorie ale Avrigului, inegalabile. E o sãpãturã tare finã… Acolo am aflat, deºi ºtiam verbal de ceva timp, am gãsit dovada scrisã cã la înmormântarea lui Romulus Cândea a apãrut personajul acela îmbrãcat în costum negru, care a adus tricolorul cu stema regalã ºi o pungã de pãmânt din Bucovina. Pentru mine, consemnãri de genul acesta, cu toate cã nu sunt avrigean, mã fac sã vã iubesc mai mult. Dar, în aceeaºi vreme, sã-mi pun problema, oare ce se va întâmpla cu generaþia care nu va mai umbla îmbrãcatã româ­neºte pe strãzile Avrigului? Cui rãmâne Avrigul, dacã se stinge Avrigul? Am vãzut de o mie de ori pornite lucrurile bine ºi întotdeauna aplanate de tot felul de interese pe care nu mai aveþi voie sã le acceptaþi. Trebuie sã ieºiþi din conceptul de provincie a unui judeþ! Vã rog frumos, faceþi tot ce puteþi sã vã scuturaþi praful de pe hainele româneºti ºi sãseºti, dacã e cazul, ºi sã ºtiþi cã sunteþi mai mult decât zic oamenii cã sunteþi. Chiar dacã nu “opreºte trenul” în Avrig, e important ca gara sã existe. Chiar dacã se pare cã totul poate ocoli o comunitate, comunitatea trebuie sã fie gata sã-ºi primeascã morþii înapoi.

Vã mulþumesc ºi vã îmbrã­þiºez cu toatã dragostea ºi vreau sã socotiþi cã, chiar dacã pe buletinul meu scrie <<nãs­cut la Braºov, crescut la Sibiu>>, <<trenul>> meu a oprit tot timpul la Avrig. Eu cred în continuare cã, în Mitropolia noastrã sunt trei puncte funda­mentale muzeale, asupra cãrora Biserica va avea obli­gaþia ei majorã sã se aplece: prima ºcoalã româneascã, Muzeul din Avrig, Muzeul de icoane de la Sibiel. Când ne vor dispãrea scrisul, pedago­gia ºi icoana, ne-a mâncat Iadul. Ca sã evitãm Iadul, avem nevoie sã recuperãm scrisul, sã ne recuperãm pedagogia ºi sã ne recuperãm icoanele. Ziua de astãzi este o parte in-t­egrantã a acestei recuperãri”.

În continuarea programului, Gheorghe ºi Septimiu Bujor Tatu, nepoþii profesorului Romulus Cândea, au povestit despre relaþia deosebitã pe care au avut-o cu unchiul lor, oferind câteva detalii referitoare la viaþa de familie a acestuia.

La finalul festivitãþii, primarul oraºului Avrig, Arnold Gunter Klingeis, a menþionat impor­tanþa acestei manifestãri pentru întreaga comunitate ºi a accentuat respectul de care trebuie sã se bucure marii înaintaºi ai Avrigului, în special în rândul celor tineri. În acest scop, s-a vorbit chiar ºi despre introducerea la instituþiile de învãþãmânt locale, a unor cursuri opþionale despre marile personalitãþi avrigene, dar ºi despre instituirea unor progra­me de sprijin, gen burse de stu­­diu, pentru cei mai meri­tu-o­ºi elevi sau studenþi avrigeni.

Înainte de festivitatea de la Muzeul Avrig, la mormântul prof. Romulus Cândea din Cimitirul Orãºenesc Avrig, s-a desfãºurat un Parastas de pomenire. Slujba a fost oficiatã de ºase preoþi, în frunte cu conf. univ. dr. pr. Constantin Necula ºi protopopul Avrigului, pr. Vasile Gafton. Grupul coral al liceului din Avrig a interpretat melodii patriotice.