Tribuna
brukenthal museum
Dosarele patrimoniului (XXVII): Săcuii au învăţat dela Români a scrie - Iancu Sibiianul? -Unde-i Nűrnberg şi unde sunt Românii?- Ordinul Dragonului - judecata istoriei - FIAT LUX!
Marius HALMAGHI
1702 vizualizari
Dosarele patrimoniului (XXVII): Săcuii au învăţat dela Români a scrie - Iancu Sibiianul? -Unde-i Nűrnberg şi unde sunt Românii?- Ordinul Dragonului - judecata istoriei - FIAT LUX!

Sub lumina tiparului lui Gutenberg (1455), întreaga Europă renăştea cultural. Aristocratul napoleonian David Winspeare a elaborat o amplă „Istorie a abuzurilor feudale”, lucrare care începea cu o constatare zguduitoare: «Sistemul feudal a fost produsul revoluţiei care a divizat provinciile Imperiului Roman, care a împins din nou Europa în sânul barbariei şi care a distrus toate vestigiile culturii şi ale legilor latine. Monstrul acesta ieşit din codrii barbarilor şi încurajat să crească de ignoranţa şi greşelile ultimelor treisprezece secole, a fost combătut când cultura şi-a făcut din nou apariţia în Europa şi pe măsură ce popoarele, privind în urmă şi comparându-se cu ele însele, şi-au văzut astfel instituţiile rătăcite şi şi-au dat seama că sunt îmbrăcaţi încă în piei de animale şi au gheare ca sălbaticii». În dorinţa alungării întunericului ignoranţei, mulţi gânditori au îmbrăţişat dictonul latin: „FIAT LUX” – „Să se facă lumină!”, cuvinte care asigurau raţiunii rolul de „a lumina”.

Continuăm reproducerea povestirii tribunistului dr. Valeriu Branişte, din lucrarea „Tabla din Lugoj”, acesta punându-şi o întrebare firească: «La ce scop a servit tabla aceasta, sculptată cu tecst şi chipuri sfinte pe ambele ei părţi?! La prima vedere pare ca sigur, că e xylografie menită pentru tipar şi anul gravat la călcâiul tablei (1450) ne indică tocmai epoca când astfel de xylografii erau la modă în Apus şi mai ales în Germania, unde table de lemn xylografiat au servit de basă lui Gutenberg la inventarea literelor mobile, adecă a tipariului în accepţie modernă. Din istoria xylografiei ştim, că în secolul al XV-lea au ajuns în floare tablele xylografate pentru tipar şi că dintre toate oraşele Germaniei şi-a ajuns culmea această artă în oraşul german Nűrnberg. Unde-i Nűrnberg şi unde sunt Românii?! Ar crede omul, că secoli trebue până ce ajunge o invenţie sau modă din Nűrnberg la Români, mai ales pe vremurile de atunci, când mijloacele de comunicaţiune erau de tot anevoioase. Şi totuşi nu e aşa! Avem un dat istoric, care aduce pe Românii de atunci foarte aproape de Nűrnberg. Vlad, care a primit epitetul ornant „Dracul”, Domn al Munteniei şi Ban al Severinului, a fost în anul 1431 (...) la Nűrnberg cu suită numeroasă, ca să se închine lui Sigismund şi să primească dela acesta insigniile de domnitor (Vlad e fiul lui Mircea, al eroului de la Rovine şi a petrecut mult la curtea lui Sigismund, ... - n.a.: P. Drăgălina în „Istoria Banatului Severin” ne spune, că Vlad cu ocasia aceasta a primit dela Sigismund ordinul Draconului, dela care se derivă numele „Dracul”). Nimic nu ne împiedecă deci a presupune, ca Vlad, (... sau poate altcineva din suita lui) a adus chiar atunci între alţi meşteşugari şi xylografi cu sine din Nűrnberg, dela cari au învăţat apoi şi Românii această artă. Dar şi afară de acest dat important, a fost pe vremea aceea un contact viu între Apus şi ţările noastre. Era doar epoca Huniadeştilor. „Iancu Sibiianul”, care a cutrierat lumea în suita lui Sigismund, a fost ban al Severinului dela 1438-1446 şi predispoziţia Huniadeştilor pentru arte este prea bine cunoscută (...)».

Cum a ajuns Iancu de Hunedoara să poarte numele de Iancu Sibiianul? Cercetând cărţile, putem afla uşor că Ordinul Dragonului a fost un ordin militar de elită - asemănător Ordinului Templierilor - fondat de împăratul Sigismund de Luxemburg (în 1408, în numele lui Iisus Hristos), pentru protejarea creştinilor din Europa Centrală de marea ameninţare otomană.  Între membrii Ordinului s-a aflat voievodul Ioan de Hunedoara (existând mărturie că acesta purta pe piept emblema dragonului încolăcit cu flacăra, încrustată cu diamante), dar şi Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş (între anii 1431-1436, fiind înnobilat, având sigiliul cu însemnul dragonului). Guvernatorul şi regentul Ungariei, românul Ioan de Hunedoara (1407- 1456) era cunoscut şi sub numele de Ioan Huniade sau Corvin, dar şi Ioannes Corvinus (latină), Hunyadi János (maghiară), Johann Hunyadi (germană), Janko Sibinyanin (sârbă), el fiind tatăl regelui Matei Corvinul. “Draco” (dragon, balaur) a fost stindardul de luptă al dacilor, lupul reprezentând – în concepţia acestora – simbolul inteligenţei, dreptăţii şi nesupunerii. Unităţi romane au preluat acest tip de stindard similar, purtătorul de stindard “Draco” numindu-se “draconarius”.

Valeriu Branişte ridică o problemă: «Scris-au vre-odată Românii dela dreapta la stânga? Eată o întrebare, pe cât de interesantă, pe atât de puţin studiată până acum! (...). Până acum ştim cu siguranţă, că mai multe din vechile popoare italice, contopite în marele „populus romanus”, au scris dela dreapta la stânga. (...) După-ce noi Românii (...) ştim numai, că Românii au scris şi în vremile cele vechi, dar nu ştim încă positiv cum au scris şi cu ce litere au scris, esistând (...) mai multe hipotese, nu ne pare eschisă posibilitatea, că Românii au adus de pe pământul clasic al Italiei sistemul de a scrie dela dreapta la stânga. (...) avem probe istorice neîndoelnice, cari sprijinesc această presupunere! Cronicarul ungar Simon de Kéza, care a scris cronica sa la finea secolului XIII (dedicându-o Regelui ungar Ladislau Cumanul) ne spune, că Săcuii amestecându-se printre Români au învăţat dela Români a scrie. Despre scrierea particulară a Săcuilor, a căror istorie nu se poate desface de istoria Românilor, avem în cursul veacurilor mai multe probe, (...) dintre cari pentru noi mai importante sunt spusele archiepiscopilor de Strigoniu Nicolae Olahus (nepot de văr al Regelui Mathia) şi Antoniu Verancsics, cari ambii au trăit şi scris în secolul XVI. Nicolae Olahus ne spune, că Săcuii folosesc spre scriere beţigaşe crestate, pe cari le trimit ca scrisori prietinilor şi vecinilor, ear Anton Verancsics ne spune, că Săcuii au scris ca Ovreii, Egiptenii şi Turcii, dela dreapta la stânga. Datele aceste sunt foarte preţioase, căci din aceste ştim de o parte, că Românii deja în vremurile cele mai vechi, din cari ne lipsesc cu desăvârşire documente de limbă, au ştiut scrie şi că Săcuii au învăţat dela Români a scrie.

Chestia controversată este însă, că anume ce scriere au avut Românii şi ce scriere au învăţat Săcuii dela Români, chestie pe care nu au resolvat-o până acum nici istoriografii maghiari, dar nici cei români. Fost-a acea scriere veche a Românilor scrierea cu litere latine, după cum ne spune Cantemir şi istoriografia mai veche română, fost-a scrierea cu alfabetul dacic (răvaşe?!) cum susţine dl Haşdeu, sau a fost scrierea cu cirile, cum susţin istoriografii moderni maghiari?!».

În 2019, Sibiul încearcă să-şi afirme identitatea locală - în Europa - prin studiul și promovarea relaţiei dintre cultură şi alimentaţie, turiştii putând să redescopere etimologia cuvântului „gastronomie” (din greacă: gastér =stomac, nómos = lege, sau cunoaştere), cunoaşterea stomacului fiind la fel de importantă ca şi a limbii române. Pe urmele filozofului Constantin Noica - în Plătiniş - să nu uităm gândurile acestuia: «Ar merita să facem astfel încît să ne prezentăm cu limba noastră la judecata istoriei, atunci cînd năzuinţele de unificare ale oamenilor şi cerinţele de uniformizare ale lumii maşinilor vor chema limbile naturale să spună ce drept de viaţă mai au. Cu limba noastră, noi dăm acea iscusită oglindă a minţii omeneşti, în care gîndul de totdeauna şi omul de pretutindeni să-şi vadă chipul. Dacă graiul nostru spune lucruri ce nu s-au rostit în alte limbi, atunci suntem datori lumii, dar ne suntem datori şi nouă să-l păstrăm viu». (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis



classic junior

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia