Tribuna
Dosarele patrimoniului (XXIII): Cine e primul european conştient? - „Insula Christiani”, singura comună cu poveşti stradale - ECCE HOMO, primul poet român de limbă latină!
Marius HALMAGHI
1830 vizualizari
Dosarele patrimoniului (XXIII): Cine e primul european conştient? - „Insula Christiani”, singura comună cu poveşti stradale - ECCE HOMO, primul poet român de limbă latină!

Nicolaus Olahus şi-a făcut singur destinul, confirmând dictonul latin: „Quisque est faber suae fortunae” – „Fiecare este artizanul propriului destin”. În lungul drum spre vârful ierarhiei în statul ungar, s-a făcut remarcat şi prin poeziile sale, fiind primul poet român de limbă latină. În timp ce în Ţările române - ca peste tot în estul Europei – se scria numai în slavonă (sau în greaca veche), în Apus, se scria în latină. Toate lucrările se scriau în aceste limbi „culte”, considerate superioare limbilor „vulgare”, cele vorbite în popor. Dacă în Ţara Românească apărea o lucrare intrată în istoria literaturii, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” (scrisă în ultimii ani ai domnitorului Neagoe 1512-1521), Nicolaus Olahus îşi afirma umanismul printr-o serie de scrieri în limba latină, scriind felicitări, epigrame, epitafuri dar şi elegii. Cele mai cunoscute sunt elegiile scrise în 1536, la moartea fratelui său Matei şi la moartea prietenului său, Erasmus. Reproducem din elegia dedicată lui Erasmus din Rotterdam: «… Cum socotesc, auzit-ai de dumnezeiescul Erasmus/ Căci în acest univers nimeni nu fu mai vestit (…) Viaţa-ntreagă îi fu atât de neprihănită/ Căci tu însuţi o poţi lua ca fericit îndreptar». Umanismul lui Olahus poate fi cunoscut şi prin interpretarea versurilor sale. Să-l urmărim pe prof. St. Bezdechi, desluşind câteva versuri: «Dar această dragoste nu e îngustă, ea îmbrăţişează, în dorinţa ei de bine, şi celelalte ţări, cărora el, spirit paşnic, le datorează pacea şi prosperitatea, de care lumea era lipsită, spunea el, din pricina certurilor dintre capetele domnitoare. De această „discordia ducum” şi de „crudelis amor lucri” vorbeşte el şi în poezie „in praesesus saeculum” (Nr. 76, v. 20-21) dar mai ales în frumoasa invocaţie către Dumnezeu, căruia îi mulţumeşte pentru pacea între Francisc I şi Carol V, pace în urma căreia el spera că prosperitatea va reveni în aceste două mari ţări bântuite de atâta vreme de flagelul războiului. E o adevărată rugăciune, care merită să fie citată pentru accentele profunde pe care ştie să le găsească: «C.66. RUGĂCIUNE. „Sfânt Dumnezeu, ce-ai zidit pământul şi marea şi cerul, / Tu, ce cu’n semn pironeşti aştrii de foc în tării;/

Tu, dup’al căruia plac, se’nvârte’n orbita-i lucioasă/ Luna şi socarele aprins tras de fugarii cei iuţi;/

Tu, ce hrăneşti a’ pământului rodnic seminţe gustoase,/ Tu, ce cu dragostea ta pe muritori ocroteşti;/

Tu, în a căruia mână se află a’ păcii zăloguri/ Şi a lui Marte cel crunt însângerate săgeţi:/

Ce să-ţi aduc ca prinos, potrivit mulţumirea-mi s’arate/ Şi să slăvesc mai smerit numele-ţi sfânt de trei ori?/

Prea meritate pedepse ne-aduc ale noastre păcate: / Mâna ta poartă pe drept biciul ce acum ne-a lovit./

Cum un părinte sever cu grele loviri pedepseşte/ Ale copiilor săi nesăbuite greşeli,/

Astfel şi tu ne mustrezi pe noi ce’nnotăm în păcate/ Şi după vrerea-ţi, acum grele pedepse ne-am luat,/

Dat-ai ades după vesele timpuri şi vremuri grozave/ Iar după vifor şi ploi, zile senine dăduşi./

Astfel divina putere desprinsă-i să-şi schimbe purcesul/ Iarăşi şi iar deschizând îndurătorul ei sân.”

Musa lui Olahus, care de obiceiu sboară aproape de pământ, ştie, cu acest prilej, să găsească un limbaj înaripat, potrivit măreţiei subiectului». Tinerii zilelor noastre au auzit de eruditul teolog olandez Erasmus, numele lui fiind dat - de Uniunea Europeană - celui mai important program european (în perioada 2014-2020), obiectivul fiind „dezvoltarea competenţelor şi a capacităţii de inserţie profesională prin oferirea unor oportunităţi de educaţie, formare, tineret şi sport”.

Operele lui Erasmus au fost tipărite în tipografia Universităţii din Louvain, locul unde se retrăgea şi Nicolaus Olahus, momentele fiind relatate într-o scrisoare «adresată preceptorului copiilor viitorului împărat Ferdinand I de Habsburg: «Zilele acestea regina s-a dus pentru patru zile la vânătoare ... Eu obţinând un concediu de la ea, m-am dus la vestita universitate a celor trei limbi de la Louvain, departe de patru mile, ca să-mi înviorez sufletul, pentru că, după cum regina vînează mistreţi şi fiare prin codri, tot astfel eu să vînez la Louvain pronunţia grecească”».

Catalogat de scriitorul Stefan Zweig ca fiind „primul european conştient”, Erasmus a militat pentru toleranţă religioasă, fiind un precursor al reformei, fără să adere la protestantism. Astăzi, am putea spune: „ECCE HOMO” - iată omul care luptând împotriva ignoranţei, superstiţiilor şi autoritarismului a influenţat întreaga istorie a culturii europene.

Marele oraş belgian Leuven (Louvain - în franceză, Lovin - în valonă), capitala Brabantului, a adoptat în 1990 comuna sibiană Cristian - o localitate atestată din 1223. În timp ce Louvain îşi cunoaşte bine trecutul din 891 - când o armată de vikingi a fost învinsă de regele Arnulf de Carintia -, la Cristian s-au descoperit urme ale unei locuiri din neoliticul timpuriu (cca. 6400 î.Chr.). Toate cercetările arheologice sunt importante, pământul patriei ascunzând taine, ce-şi aşteaptă răbdătoare descoperirea. Istoria localităţii, cunoscută iniţial după denumirea latină „Insula Christiana”, botezată de coloniştii saşi „Grossau”, a fost plină de evenimente dramatice. Localitatea a fost incendiată de turci (1493) şi de boierii munteni (1529), cucerită şi prădată de Mihai Viteazu (în 1599), decimată de holeră şi ciumă (în 1553, 1706 şi 1755), din nou incendiată de tătari (în 1658) şi mistuită de flăcările unui incendiu (în 1891). În sec. XX, ambele războaie mondiale au afectat satul şi locuitorii, saşii, românii şi landlerii păstrând în memoria colectivă diverse momente, ce cu greu vor putea fi uitate. O adevărată epopee, aşezarea fiind clădită şi reclădită după fiecare distrugere, cu tenacitatea unei comunităţi unite, care a crezut în destinul său. Construită între braţele Cibinului, aşezarea a crescut treptat, biserica fortificată - apărată de apele râului - reprezentând ultimul refugiu, pentru apărarea căruia mulţi localnici s-au sacrificat. În 2015 s-a inaugurat un traseu tematic de vizitare a comunei, cunoscute pentru străzile ei notate cu cifre romane, ce amintesc de vestitul New York. Traseul „Patrimoniu şi civilizaţia apei în Cristian” oferă șansa fiecărui vizitator să cunoască trecutul, păşind pe străzile marcate de istoria locurilor. Panourile explicative (în patru limbi) prezintă crâmpeie din trecut, fiind singura comună românească ce se prezintă prin poveştile străzilor. Tot în 2015, Leuven s-a înfrăţit cu Cristian, oficialităţile înţelegând că s-a ajuns la o nouă etapă a relaţiilor dintre comunităţi. Primarul Ioan Seuchea a înscris cu litere de aur - în istoria comunei - relaţia dintre Cristian şi Leuven, vizita regelui Albert al II-lea şi a reginei Reine Paola (în 2009), fiind unică în istoria comunelor noastre.

La aniversarea a trei decenii de la adopţie, sora mai mică a oraşului Leuven se prezintă ca o localitate modernă, cu o infrastructură urbană, realizările fiind un model de înfrăţire pe care nicio altă localitate din România nu a cunoscut-o.

Câţi români sau belgieni ştiu că vizitând cele două localităţi merg pe urmele lui Erasmus, sau ale lui Olahus?

Descoperind aceste locuri, nu uitaţi „Rugăciunea lui Olahus”, pentru pacea comunităţilor! (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

ciclism.sibiu.ro

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia