Tribuna
Dosarele patrimoniului (XLIII): în ceasul al 12-lea, salvaţi ferma ţărănească, salvaţi România rurală!
Marius HALMAGHI
4985 vizualizari
Dosarele patrimoniului (XLIII): în ceasul al 12-lea, salvaţi ferma ţărănească, salvaţi România rurală!
- virtuţile şi fericirea unui popor - campionul la identitate tradiţională

 

Prin declararea „anului omagial al satului româ­nesc”, Patriarhia Ortodoxă Română îşi propunea - prin­tre altele - ca în cursul anului 2019, să fie organizate „co­locvii şi simpozioane, pre­cum şi întâlniri, expoziţii, mărturii, evocări a unor renumiţi preoţi, învăţători şi primari gospodari din satul românesc, ...” (pct. 8). Ini­ţiativa a fost istorică şi binevenită, oportunitatea şi nece­sitatea fiind mai mult decât evi­dente, deşi au fost relativ puţine ma­nifestările rurale organizate, în­tr-un an în care toţi preoţii, învăţă­torii şi primarii comunelor noas­tre aveau şansa istorică de a se im­plica în dezbaterea efectivă a pro­blemelor reale ale comunităţilor rurale. Puţin mediatizate au fost şi aspectele pozitive pe care Româ­nia rurală încă le deţine; aces­tea sunt pre­zentate sintetic într-o viziune originală de irlandezul Peter Hurley, producător al festi­valului anual „Drumul lung spre Cimitirul vesel”. Reproducem un pasaj din lu­crarea dr. Avram Fiţiu „Salvarea Fermei ţărăneşti” (Arad, 2017): «„Studiu de caz: Tradiţia moroşe­nească văzută prin ochii irlande­zului Peter Hurley”: Ce să caute un irlandez în mijlocul stu­denţilor de la F.S.E.G.A. din cadrul U.B.B. Cluj-Napoca, m-am întrebat eu când am primit o invitaţie de partici­pare la o conferinţă legată de tradiţie, identitate, suflet românesc, susţi­nută de Peter Hurley în primăvara lui 2017? (...)

Cum ne vede acest irlan­dez care locuieşte în Româ­nia de peste 20 de ani?

· România are ultima civilizaţie rurală vie din Europa, pe care noi, ro­mânii, nu dăm doi bani!

· România este cam­pioana agro-biodiversităţii din Europa (noi, românii, călcăm pe bogăţie şi ne plângem de sărăcie)!

· România are cel mai mare număr de ţărani din Europa, cu un patrimoniu gastronomic, tradiţio­nal, cultural inestimabil (din pă­cate, o piatră de moară pentru guvernanţii români)!

· România deţine un ţesut social unic în Europa în mediul rural, care joacă ro­lul de tampon social pentru pacea socială din ţară;

· România are o clasă mijlocie în mediul rural, capabilă de a crea stabili­tate economică pe termen scurt şi mediu;

· România are o civilizaţie rurală unică în Europa, purtătoare a tradiţiilor popo­rului român şi, implicit, a identităţii naţionale;

· România are societatea rurală cu cea mai ridicată natalitate din Europa;

· România rurală este cel mai mare proprietar tabular de pă­mânt din Europa;

· România are o civilizaţie rurală care asigură coloana vertebrală a enoriaşilor bise­ricii naţionale, atât de necesară astăzi, când Eu­ro­pa este zguduită iden­titar!

· România ţărănească este de­pozitara celui mai important pa­trimoniu gastronomic (alimente gustoa­se şi sănătoase, ca alter­na­tivă la produsele chimi­zate ofe­rite de sistemele agricole indus­triale) din Europa!

· România rurală are cel mai cu­rat mediu înconju­rător din Euro­pa, datorită practicării unei agri­culturi tradiţionale pe o mare parte din teritoriu!

· România rurală a fost capabilă de cea mai mare jertfă umană din Europa timp de secole, apărând creştinismul cu furca şi coasa în faţa unor armate otomane super instruite şi echipate militar!

· România rurală a dat Eu­ropei cea mai descurcă­reaţă (inteli­gen­tă social) forţă de muncă emi­grantă!

· Că Europa îşi rein­ven­tează identitatea străveche după ce a pierdut-o, ca să poată rezista în această lu­me globalizată şi că mo­mentul regăsirii (punctul de cotitură identitară) nu este departe!

· Că România ar fi cam­pionul la identitate tradi­ţională în acest moment de regăsire de sine, dacă nu ar pierde ceea ce are as­tăzi ca tezaur patrimoniul rural!».

Având ca motto: „Dacă eşti indi­ferent la ceea ce li se întâmplă al­tora, într-o bună zi ţi se va întâmpla şi ţie acelaşi lucru”, în prefaţa lucrării conferenţiarului uni­versitar de la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj - Avram Fiţiu - sunt consem­nate următoarele gânduri ale acad.dr. prof.univ. Sorin Dumitrescu, pictor: «Acum, în ceasul al 12-lea, când totul părea pierdut, când aproape jumătate din pământul ţării a fost înstrăinat, iar restul zace în comă, abia-abia productiv, brusc, ca o rupere de nori, Fiţiu a plouat toren­ţial peste noi cu soluţii şi tactici simple şi urgente de resuscitare a fermei agricole şi a bunei administrări a pământului nedreptăţit al ţării. Iar după ploaie, acelaşi pământ ne apare, ca prin minune, drept o instituţie mănoasă de landuri, ferme şi pătule...”. În aceeaşi „Prefaţă”, prof. dr. Florin Col­ceag scria: «Cu toţii facem o greşeală fundamentală consi­derând că pământul ne aparţine, când, de fapt, noi suntem ai pă­mântului şi de­pindem complet de pământ. Noi doar acţionăm, de­seori inconştient de valoarea legă­turilor noastre cu pământul din care ne tragem. În momentul prezent, vechea cultură ţărănească, care a generat valori comporta­mentale care au permis ca oamenii să se integreze în natură, este în pericol de dispariţie, fiind înlocuită de „modernismul noilor teh­nologii”. Încep să se creeze roboţi agricultori care acţio­nează fără a avea vreo em­patie cu pământul şi care nu vor şti dacă nu cumva distrug fragilul ecosistem al pămân­tului.

După chimizarea agricul­turii care a condus la deşerti­ficarea unor suprafeţe din ce în ce mai largi de pământ, apare tendinţa de înde­părtare a oamenilor pămân­tului de lângă pământul ce le-a dat viaţă şi care îi pro­tejează. Drept consecinţă, dispar pădurile şi apare o încălzire globală accelerată, dispar specii şi se degra­dea­ză sustenabilitatea ecosiste­mului. Apele se degra­dează calitativ şi gunoaiele din plastic otrăvesc totul, con­ducând la o degradare a sănă­tăţii, atât a oamenilor, cât şi a mediului natural. Riscurile cele mai mari pe 2017, conform Raportului de la Davos, sunt înarmarea şi degra­darea mediului natural. Din aceste motive, experienţa ancestrală a fer­­melor ţărăneşti şi a cul­tului pă­cii în lume, a respec­tului faţă de mama natură pe care ţăranii din zonele montane le-au moş­tenit de la strămoşii noştri daci şi care au fost moştenite din codurile bela­gine, sunt vala­bile şi în ziua de as­tăzi...». „Anul omagial al sa­tului românesc” se încheie, dar dezba­terea despre des­tinul său va continua. Orga­nizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul „2020 - Anul In­ternaţional al Sănătăţii Plantelor”, o temă intere­santă pentru conti­nuitatea dezbaterii publice, cititorii serialului „Dosarele patri­mo­­niu­lui” urmând a evalua cu discernă­mânt „Cui îi fo­loseşte – Cui bono?” şi „Cine profită – Cui prodest?”.

La mulţi ani tuturor citi­torilor Tribunei, recoman­dând celor interesaţi de com­petiţia electorală a anului 2020, cugetarea filozofului francez materialist Claude Adrien Helvétius (1715-1771): „Virtuţile şi fericirea unui popor nu sunt efectul sfinţeniei religiei sale, ci al înţelepciunii legilor sale”. 

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Muzeul Brukenthal

Infinity Ink. Photography

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia