Alexandru Vlahuţă s-a născut în anul 1858 în comuna Pleşeşti din ţinutul Iaşilor. Pe lângă activitatea de scriitor a fost şi profesor şi uneori a îndeplinit şi funcţia de avocat. A debutat în "Convorbiri literare", organ al societăţii "Junimea", revistă idealistă care susţine "arta pentru artă". A colaborat la revistele: "Epoca", "Revista nouă", "Gazeta săteanului", "România liberă" (înfiinţată de Dimitrie Laurian) şi "Armonia". Între anii 1893-1896, împreună cu Alecu Urechia editează revista "Viaţa".
Timp de doi ani, împreună cu poetul George Coşbuc, publică săptămânalul "Sămănătorul". Din anul 1918, publică revista "Lamura". Ajută mulţi tineri scriitori şi poeţi pe care-i îndrumă spre o literatură adevărată. În poezie este un discipol al lui Eminescu, pe care l-a cunoscut personal. Deci în poezia sa adoptă învăţăturile şi principiile marelui poet român, Mihai Eminescu. Poeziile lui Alexandru Vlahuţă vădesc o discursivitate retorică reflectând realitatea zilnică. Aceasta se observă clar în poeziile: "Din trecut", "Ce fericiţi am fi-împreună!", "Iubire". Iată o strofă din poezia "Iubire":
"Iubesc, şi-n clipa asta toate
Câte răsar în primăvară
Sunt propriile mele visuri,
Aievea întrupate-afară.
Atins de farmecul vieţii,
Mă simt o forţă-n univers
Şi glasul meu devine cântec
Gândirea mea devine vers".
Scrie schiţe şi nuvele, adunate în volumele "Nuvele" (1886); "În vâltoare" (1896); "Clipe de linişte" (1899). În anul 1894, scrie romanul "Dau", unde evocă viaţa socială a epocii sale. În anul 1901, scrie şi publică "România pitorească", o lucrare de călătorie, iar în anul 1910, o monografie referitoare la activitatea pictorului Nicolae Grigorescu (1838-1907) - cel mai mare pictor român din secolul al XIX-lea. Alexandru Vlahuţă a avut o soră - călugăriţă la mănăstirea Agapia din judeţul Neamţ. O parte din viaţă şi-a petrecut-o la această mănăstire, alături de sora sa, unde a scris o parte din operele sale. Agapia, că veni vorba, de această mănăstire, iată câteva amănunte interesante pentru cititorii noştri - sihastrul Agapie ctitoreşte în secolul al XIV acest schit - mai târziu hatmanul Gavril, fratele lui Vasile Lupu (domnitor) între anii 1642-1647, transformă schitul în mănăstire - alt amănunt important, între anii 1858-1861 - acest aşezământ bisericesc este pictat de Nicolae Grigorescu. În incinta mănăstirii Agapia se află şi casa memorială-muzeu Alexandru Vlahuţă, care cuprinde o bibliotecă ce numără 15.000 de volume. De subliniat că toată activitatea didactică şi literară, Vlahuţă a închinat-o ţării sale, poporului său de care a fost strâns legat. Moare în anul 1919, la vârsta de 61 de ani. În anul 1948, Academia Română îl alege pe scriitorul Alexandru Vlahuţă membru de onoare post-mortem.
Petru MAREŞ, Nocrich