Tribuna
2021 Dosarele patrimoniului (XCVI): pământul are preţul morţilor care s-au coborât în el! - au venit ca oaspeţi, pleacă cerşetori? - transfuzia de sânge - faţa Sibiului, stil Bach?
Marius HALMAGHI
791 vizualizari
2021 Dosarele patrimoniului (XCVI): pământul are preţul morţilor care s-au coborât în el! - au venit ca oaspeţi, pleacă cerşetori? - transfuzia de sânge - faţa Sibiului, stil Bach?

 

În ultima zi din anul 2021 - Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor - putem constata că a fost un an în care autorităţile şi mass-media ar fi putut analiza mai profund cauzele exodului masiv al românilor şi măsurile ce se impun. Practic, a fost un an în care criza sanitară globală a acaparat toate agendele publice sau private. Și totuși, în top 10 - al ţărilor cu cele mai mari diaspore din lume (www. atlas-geografic.net) -, România ocupă locul 5, în cadrul ei intrând şi etnicii români ce trăiesc în Republica Moldova şi Serbia. Pe primul loc este India (cu 17,5 milioane); 2.Mexic (11,8 mil.); 3.China (10,7 mil.); 4.Rusia (10,5 mil.); 5.România (9,7 milioane); 6.Siria (8,2 mil.); 7. Bangladesh (7,8 mil.); 8.Pakistan (6,3 mil.); 9.Ucraina (5,9 mil); 10.Filipine (5,4 mil.). În prezentarea ţărilor care găzduiesc imigranţi internaţionali, SUA conduce cu 51 milioane de persoane, urmând Germania şi Arabia Saudită, cu câte 13 milioane. La nivel regional, Europa găzduieşte cel mai mare număr de migranţi internaţionali - 82 milioane, America de Nord cu 59 milioane, Africa de Nord şi Asia de Vest cu 49 milioane.

În cartea „Drama dezrădăcinaţilor” (1987), autorul Dumitru Constantin scria: «Fenomen complex şi profund actual, cu un caracter expoziv de netăgăduit, imigraţia economică priveşte o categorie de oameni mînaţi în pribegie de „doliul coloniei” - adică de moştenirea colonială grea - sau atraşi de o propagandă bine orchestrată de lumea capitalului. Acestea s-au manifestat cu deosebire la începutul anilor 60, cînd statele capitaliste au înregistrat o perioadă de revigorare economică şi au simţit nevoia unei forţe de muncă în plus, în special în unele sectoare grele. Spre a facilita această „transfuzie de sânge” cum au numit-o, inspirat, economiştii -, atît unele guverne vest-europene cît şi patronatele şi-au îndreptat atenţia, în principal, spre ţările în curs de dezvoltare, (...) Este doar o parte din drama dezrădăcinaţilor, întrucît imigranţii se confruntă cu incertitudinea statutului lor, a zilei lor de mîine, cu condiţii dintre cele mai grele de muncă sau de viaţă şi, nu în ultimă instanţă, cu o reactivare a atitudinii xenofobe sau rasiste - cele mai brutale expresii ale antiumanismului. Acestei presiuni psihice i se adaugă exploatarea lor, discriminările grave pe care le suportă pe „frontul muncii”, atît de accentuate cînd este vorba de tineri şi de femei - supuse unei triple exploatări: ca femei, ca muncitoare şi ca străine, după cum constata un sociolog. „Au venit ca oaspeţi, pleacă cerşetori”, scria, în titlul său, o publicaţie vest-germană, redînd exact radicala şi dramatica schimbare de optică în ce-i priveşte pe imigranţi. (...) „Drama dezrădăcinaţilor” nu este altceva decît lungul drum al speranţei către deznădejde, al visului metamorfozat dureros în iluzie! O modernă deşertăciune a deşertăciunilor ...».

Nicolae Iorga afirma „pământul are preţul morţilor care s-au coborât în el”. Preţul pământului îl cunosc cel mai bine evreii, cea mai celebră diasporă din lume fiind - din toate vremurile - cea evreiască. În lucrarea „Dispariţia diasporei. Evreii din Europa începând cu 1945” (Polirom, 2000) autorul Bernard Wasserstein afirma: «Evreii sînt pe cale de dispariţie în Europa - şi nu numai din cauza lui Hitler. În 1939, în Europa trăiau aproximativ 10 milioane de evrei; în timpul celui de-al doilea război mondial, mai mult de jumătate au fost ucişi. Pînă în 1994, emigraţia, precum şi rata mortalităţii, mai mare decît cea a natalităţii, au făcut ca populaţia de evrei din Europa să scadă mai mult de jumătate, ajungînd la mai puţin de două milioane de suflete. (...) Cu toate că evreii sînt pe cale de dispariţie, problema evreiască nu a dispărut. Dimpotrivă, de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, a reapărut în diverse forme, în politica majorităţii ţărilor europene. (...) În Uniunea Sovietică, patria celei mai mari comunităţi de evrei care i-a supravieţuit lui Hitler, pretenţia bolşevicilor de a fi eliminat problema evreiască s-a dovedit falsă; (...) În zonele est-europene dominate de imperialismul sovietic între anii 1945 şi 1989, marile comunităţi evreieşti de dinainte de război aproape că au dispărut, însă antisemitismul a rămas şi rămîne o forţă vie.  (...) O dată cu înfiinţarea statului Israel în 1948, s-a creat un nou pol ideologic de atracţie, precum şi o nouă şi eficientă formulă de succes pentru rezolvarea problemei evreieşti.- Pînă la un anumit punct a existat o astfel de soluţie - atît pentru cetăţenii evrei ai statului Israel, cît şi pentru diaspora evreiască ameninţată cu persecuţia ...».

Principala chestiune - pusă în diaspora evreiască - a fost: cine este evreu? Nu întâmplător primul prim-ministru al Israelului şi ctitor al statului, evreul de origine poloneză, David Ben Gurion (1886-1973) susţinea că: „evreu este oricine care susţine că este evreu”! Moştenirea spirituală şi viziunea sa este păstrată de Institutul pentru patrimoniul lui Ben Gurion, ce cuprinde o arhivă, un muzeu, un institut de educaţie, un institut de cercetare şi casa memorială din Tel Aviv.

Din mulţimea de aforisme, atribuite evreilor, reflectând înţelepciunea şi viziunea despre lume şi viaţă a acestei culturi străvechi, am reţinut: „Cel care nu poate îndura răul, nu va trăi să vadă binele”, „Dacă stai întins pe pământ, nu poţi să cazi” și „dacă Dumnezeu ar trăi pe pământ, oamenii i-ar sparge ferestrele”. Pentru promovarea memoriei ctitorului Filarmonicii sibiene, Henry Selbing, ar trebui amplasată o placă memorială pe casa în care a trăit. În preajma concertului de Anul Nou (din Viena), amintim gândurile eseistului Radu Stanca („Acvariu” 1971): „Un cetăţean de onoare al Sibiului: Johann Sebastian Bach”: «Umbra care stăpâneşte însă categoric atmosfera sibiană este umbra marelui organist. Nici un alt oraş din lume nu păstrează, în arhitectura sa lăuntrică, în sufletul său, în structura sa intimă, un stil bach atât de pronunţat ca Sibiul. Şi în rare locuri mai stăruie o tradiţie a lui Bach atât de înrădăcinată ca în Sibiu. Sunt acestea lucrurile pe care le-au remarcat şi alţii şi un mare senior al baghetei a mărturisit chiar că niciodată nu a avut ca în Sibiu impresia că întâlneşte mai concret, mai tipic, un stil bach. Nu atât în forme, cât în esenţă, nu atât în expresii, cât în structuri. Şi într-adevăr, e o corespondenţă între sonoritatea diatonică a lui Bach, ce leagă întotdeauna elementele între ele printr-o pânză ce topeşte totul în păienjenişul lor. Dincolo de simplul fapt că Bach e autorul ce se cântă mai insistent la Sibiu, dincolo de împrejurarea că e numele ce se pronunţă mai des, Bach e un cetăţean de onoare al Sibiului. Cel dintâi, deşi neproclamat. Pentru că faţa Sibiului, şi dacă îl priveşti din faţă şi dacă îl priveşti din profil, seamănă în transcendenţa ei iluminată şi în suavitatea ei sobră cu faţa lui Johann Sebastian Bach». O descriere inedită a Sibiului - mica Vienă”, care mă determină să pun întrebarea:

-de ce dirijorul Henry Selbing nu este cetăţean de onoare post - mortem al municipiului sau al jud.Sibiu?

Se cuvine a aminti că, Patriarhia Română a proclamat 2022 - „Anul Omagial al Rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului”, toţi românii trebuind să fie mai puternici, pentru ca prin rugăciuni să ajutăm pe toţi cei adormiţi întru Domnul!  

Astăzi - în umbra marilor sărbători de iarnă, - dorim cititorilor „Tribunei”, un „An Nou Fericit, mai bun şi cu sănătate”!.

Să nu uităm că „Toate lucrurile bune/ Se încep cu rugăciune ...!” - La Mulţi Ani!

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
SEVIS

Eurotrip

koenigfrankstahl

A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
VISA MEDICA
Licitatie publica

accentmedia