Tribuna
2021 Dosarele patrimoniului (XCIV): Adevărul nu visează niciodată? - dreptul la libertatea gîndirii, de conştiinţă şi religie! - cel mai tradus document - recover better?
Marius HALMAGHI
875 vizualizari
2021 Dosarele patrimoniului (XCIV): Adevărul nu visează niciodată? - dreptul la libertatea gîndirii, de conştiinţă şi religie! - cel mai tradus document - recover better?

 

Filozoful răşinărean, Emil Cioran scria, în replică la afirmaţia unui filozof oriental - Adevărul nu visează niciodată”:

«De aceea nu ne priveşte el. Ce-am face cu minora lui realitate? El nu există decît în minţi de dascăli, în superstiţii de şcoală, în vulgaritatea tuturor uceniciilor. Dar în cugetul întraripat de infinitul său, visul e mai real ca toate adevărurile.

Lumea nu este, ea se creează de fiece dată, un fior de început ne scormone jăratecul sufletului. Eul e un promontoriu în nimic ce visează un spectacol de realitate». În albumul cronică Sibiul multicultural și memorial. Descoperiți comorile Sibiului”, punctul de pornire îl reprezintă premiza esențială: pasajul din „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” (adoptată de O.N.U., la 10 decembrie 1948) - în care sunt stipulate următoarele drepturi: «Art. 18. Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Art. 19. Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat».

Marea familie sibiană de astăzi a moştenit un patrimoniu inestimabil, ridicat de înaintaşi din toate confesiunile creştine. Sunt vechi locaşuri de cult - în care se mai oficiază slujbe - dar şi capele, cavouri, cripte şi morminte -, unele dintre acestea protejate prin lege, ca monumente istorice. Patrimoniul religios moştenit, poate fi descoperit în expoziţia foto-documentară permanentă Descoperiţi comorile Sibiului”, expoziţie redeschisă în impresionanta capelă (din stânga), a cimitirului municipal, cu sprijinul primarului municipiului - doamna Astrid Cora Fodor şi al Serviciului Public Administrarea Cimitirului - director Adina Goţa. Proiectul Parcul Memorial Multicultural Dumbrava Sibiului” (I) este cofinanțat de Consiliul Local și Primăria Municipiului Sibiu, prin agenda culturală 2021. Este prima expoziţie vernisată în cimitirul sibian - fondat în 1907 -, despre care se ştiu puţine lucruri, fiind prezentat în mediul online ca fiind cel mai mare din România (cu 37 ha).

În lucrarea CARTA NEAGRĂ A PATRIMONIULUI INSTITUŢIILOR DE CULT ŞI A CIMITIRELOR SIBIENE” s-au prezentat câteva argumente pentru demararea unui proces lung, unul din obiectivele proiectului fiind conservarea unor biserici şi cimitire sibiene care s-au păstrat şi care întrunesc - cel puţin sub aspectul vechimii - condiţiile pentru a fi incluse în lista monumentelor istorice de interes naţional sau local (după caz). Astăzi, se știe că sub presiunea multelor solicitări de locuri de veci, cimitirul municipal s-a extins continuu, pentru ca între 1948 - 1990 să dispară  toate oraşele morţilor”, datorită politicii de modernizare urbane. În numărul trecut, am prezentat vechile cimitire ale Sibiului, nici unul nefiind marcat memorial; o parte din spațiile vechilor cimitire au fost transformate în parcuri, sau pe locul lor s-au construit diverse imobile.

Pentru cunoaşterea acestui patrimoniu, invităm cititorii să descopere patrimoniul religios al cultului mozaic (evreiesc).

Mica istorie a edificării acestui patrimoniu este prezentată de venerabilul ing. Otto Deutsch (n. 31 iulie 1935), preşedintele Comunităţii Evreieşti din Sibiu: «În anul 1870 prin efortul unor intelectuali evrei, ia fiinţă Comunitatea Evreilor din Hermannstadt, cu scopul de a armoniza viaţa emigranţilor evrei sosiţi din zone diferite ale Europei, unde erau persecutaţi sau pentru a scăpa de pogromuri. Deasemenea, un scop de seamă urmărit a fost integrarea în societatea locală multietnică însă în care predomina cea săsească, care deţinea administrarea teritorială. Evreii fiind în majoritate mici meseriaşi, au fost împinşi spre marginea cetăţii, deservind de fapt populatia rurală. Crearea unei Comunităţi, a presupus, alegerea unui Rabin, a unui preşedinte, precum şi diverse locaţii specifice cultului, baie rituală, hahamuk (care taie ritual păsările), organizaţii de tineret: sportive, de tinere fete, cursuri de gospodărie, grupuri de ajutor, toate contribuind la o viaţă evreiască tradiţională.

O comunitate însă nu este pe deplin formată fără existenţa unei case de rugăciuni, iniţial fiind închiriată o clădire, până în anul 1899, când este construită şi inaugurată actuala SINAGOGĂ, considerată casa şi sufletul Comunităţii. Acest impunător edificiu, construit atunci la periferia oraşului, neavând permisiunea în cetate, ca şi cimitirul alocat tot în afara cetăţii, prin extinderea oraşului, sunt în prezent în chiar partea centrală. Cimitirul în cauză este închis din 1905, fiind alocat Comunităţii un spaţiu în cel municipal. Numărul evreilor sibieni a avut un maxim în ajunul celui de al II -lea război Mondial, cifra a descrescut prin plecările în Israel, în perioada anilor 1970-1980. Evreii au avut o contribuţie remarcabilă la viaţa economică, socială, culturală şi medicală, prin personalităţile din toate ramurile enumerate şi nu numai. În cimitirele evreieşti, se odihnesc oameni care au fost vârfuri în domeniile lor de activitate, modele de bună înţelegere şi colaborare cu etniile conlocuitoare, adăugând o pagină valoroasă la istoria oraşului». Puţini sibieni cunosc cimitirul evreiesc din Lazaret, deschis în 1855. Situat la intersecţia str. Macaralei cu Calea Guşteriţei, în vecinătatea unei impresionante biserici ortodoxe, cimitirul este protejat de un gard înalt; gardul de beton ascunde o vegetaţie luxuriantă, dar şi cele 63 de morminte - ce mai pot fi identificate - ale unei comunităţi care a cunoscut în ultimul secol o continuă disoluţie. Nu întâmplător, cimitirul a fost - un timp - groapa de gunoi a cartierului. Micul cimitir - cu o suprafaţă de cca. 2400 mp - reprezintă imaginea unui obiectiv de patrimoniu în pericol, comunitatea evreilor din Sibiu fiind receptivă la proiectele de conservare, reabilitare şi promovare a acestui spaţiu memorial.

Iar pentru că evreii din întreaga lume se bucură în aceste zile (28 noiembrie - 6 decembrie) de sărbătoarea luminilor”- Hanuka”, comemorându-se redobândirea controlului asupra Ierusalimului şi rededicarea Templului (amintindu-se de luptele din 165-163 î.e.n.), toţi românii ar trebui să mediteze la importanţa speranţei şi a credinţei, atât în destinul individual cât şi în cel al unei colectivităţi, unite de o istorie zbuciumată, dar plină de tradiţii şi obiceiuri.

În 10 decembrie anual, toate statele de pe Terra” sărbătoresc Ziua internaţională a drepturilor omului”; astfel, se aminteşte de ziua din 1948, când Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite - organizaţia care consideră că toţi suntem membrii unei mari familii umane, cu drepturi egale şi inalienabile, fundament al libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume - a proclamat cel mai tradus document din lume. Ştiaţi că „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” este un document disponibil, în peste 500 de limbi? La peste şapte decenii de la proclamare, ne întrebăm retoric dacă drepturile sunt unitar respectate, pe singurul pământ pe care pretindem că-l cunoaştem? De ce „Ziua internaţională a drepturilor omului 2020” a avut ca temă „Recover Better - Stand up for Human Rights”?

(va urma)





comentarii
1 comentarii

Nu mergeti cu colinda? Sau cu capra?
14.12.2021 15:11
Din aceeasi categorie
SEVIS

Eurotrip

koenigfrankstahl

A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
VISA MEDICA
Licitatie publica

accentmedia