Tribuna
Fabrica Sevis
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XXXVI): morala furnicilor?- cultura materială! - statul nu e al ţăranilor ci al domnilor! - Cultura presupune deci societatea?
Marius HALMAGHI
583 vizualizari
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XXXVI): morala furnicilor?- cultura materială! - statul nu e al ţăranilor ci al domnilor! - Cultura presupune deci societatea?

 

Reproducem continuarea articolului „Două culturi (Cultura domnilor şi cultura ţăranilor)”, apărut în revista Luceafărul (Sibiiu, anul VII, 15 febr. 1908, nr. 4): «Cultura presupune deci societatea, fiindcă numai în sânul acesteia au indivizii posibilitatea să-şi dezvolte puterile spirituale şi morale. (n.a.: *Wilhelm Lexis, das "Wesen der Kultur. Die Allgemeinen Grundlagen der Kultur der Gegenwart. Th. I. Abth. 1. Berlin-Leipzig 1906, p.1.). Numai constituirea în societate face posibilă transmiterea culturii din generaţie în generaţie. Dacă atotputernicia şi bunătatea lui Dumnezeu s'ar fi îngrijit ca înaintarea culturală a diferitelor societăţi omeneşti, dela început să meargă în aceeaş proporţie, şi în sânul diferitelor societăţi omeneşti să se fi desvoltat deopotrivă puterile sufleteşti ale tuturor indivizilor, din cari se alcătuia societatea respectivă, atunci de sigur că astăzi nu ne-am găsi pe o treaptă aşa mare de desvoltare, dar cultura omenească ar trăi în conştiinţa fiecărui individ şi ar servi interesele întregei colectivităţi sociale. Lucrul s'a întâmplat însă altfel. Indivizii înzestraţi cu puteri mai mari, au ajuns să stăpânească pe cei înzestraţi cu puteri mai slabe. Aici nu ne interesează în amănunte originea şi desvoltarea acestor stăpâniri. Fapt împlinit e că diferenţiarea în două clase s'a făcut la toate neamurile. Astăzi dacă ne uităm la oricare popor cult din Europa, vedem că hordele de năvălitori barbari de-acum 1500 de ani, dupăce şi-au asimilat cultura popoarelor cari într'o vreme erau întrunite în imperiul roman, pe ruinele acestui imperiu au întemeiat state nouă. Aceste au urmat să diferenţieze tot mai mult indivizii aceluiaş neam în două clase (sau chiar în mai multe). Mărginindu-ne la Europa, vedem astăzi la ce prăpăstii s'a ajuns între cultura domnilor şi cea a ţăranilor. Diferenţiarea acestora e aşa de mare încât numai teoretic putem vorbi de culturi naţionale (cultură germană, franceză etc.). În realitate în întreagă Europa e o cultură a domnilor, care în variaţiile ei dela popor la popor e mai apropiată decât cultura domnilor de cultura ţăranilor din sânul aceluiaş popor, - să ne gândim, de pildă la România - şi sunt culturi ale ţăranilor, cari în unele ţări sunt mai mult, în altele mai puţin înfluinţate de cultura domnilor. Venind deci să determinăm înţelesul noţiunii cultură, după aceste constatări ale diferenţierii neamurilor în două clase sociale (care diferenţiare a fost determinată, în cursul vremii, şi la deferite popoare, de alţi o mulţime de factori, cari aici nu ne interesează), vom merge mai departe, căutând să stabilim formele în cari se încorporează puterile de desvoltare ale oricărei colectivităţi de oameni. Cunoscând aceste forme, vom putea stabili şi notele esenţiale cari compun orice cultură. Pentru ca să se înţeleagă mai uşor mersul argumentaţiei noastre vom luà un exemplu concret, anume poporul românesc din România. Pe acesta îl cunosc poate mai mulţi - să ni-se permită măcar presupunerea - şi e foarte potrivit pentru ilustrarea teoriei. Ca orice popor din Europa, prin urmare ajuns la un oarecare grad de cultură, e constituit într'un stat naţional şi are o cultură naţională. Aşa se crede şi aşa se afirmă. Să vedem însă cari sunt formele de viaţă ale oricărui popor? Orice popor trăeşte o viaţă fizică sau materială, care constitue cultura lui materială, apoi o viaţă psihică, care constitue cultura lui spirituală şi etică.

Să luăm pe rând aceste culturi, să le desfacem în factorii lor constitutivi şi să le aplicăm la România.

A.Cultura materială. Fiecare cetăţean, nu-i aşa că trebue să se hrănească, să doarmă, prin urmare să aibă un adăpost, şi să se îmbrace. Aceste sunt necesităţi naturale pe cari le are deopotrivă boerul ca şi zilerul. E uşor să observăm însă enorma deosebire între felul cum îşi satisface aceste necesităţi clasa domnilor şi ceea a ţăranilor. Hrana, adăpostul (casele) şi îmbrăcămintea la fiecare ţărănime de alt neam din statele Europei sunt altele. Ele sunt o parte din cele mai caracteristice note naţionale pentru fiecare din popoarele Europei. Pe când hrana, casele şi îmbrăcămintea domnilor din statele Europei sunt mult mai apropiate. Stilurile în architectură şi moda in îmbrăcăminte se influinţează reciproc şi s'au desvoltat independent de cele ţărăneşti, determinate de evoluţia artistică a claselor stăpânitoare.

Pentru satisfacerea sus numitelor funcţiuni naturale, individul trebue să lucreze fie singur fie în grupuri sociale. În România ţăranul lucrează pământul (agricultura), sau îşi paşte turmele pe munţi (păstoritul) sau, mai adeseori, le face pe amândouă sau, în sfârşit, cei de lângă ape se ocupă cu pescăritul. Astfel îşi câştigă hrana. Pentru adăpost îşi face case, cari variază după situaţia topografică şi după bogăţia roadelor pe urma muncii. Iar îmbrăcămintea şi-o face tot singur şi iarăşi variază după ţinuturi. Pentru satisfacerea mai uşoară a acestor necesităţi, ţăranii se asociază şi alcătuesc sate; mai demult în România lucrau chiar şi pământul în comun (devălmăşie). Pentru a îndeplini aceste lucrări ţăranii au lipsă de o mulţime de unelte pe cari în cea mai mare parte şi le fac singuri. Prin urmare au o industrie naţională.

Va să zică clasa ţărănească produce singură toate mijloacele pentru satisfacerea vieţii lui materiale.

Să vedem acum cum îşi satisfac domnii această viaţă. Alimentele necesare pentru hrană le cumpără pe bani; pregătirea acesteia o plătesc cu bani. Casele le fac alţii tot pe bani, îmbrăcămintea o cumpără tot pe bani. Ca să poată duce această viaţă se asociază şi dânşii la oraşe. Toate uneltele cu cari se săvârşesc aceste lucrări se deosebesc, cer şi pământ, de cele ale ţăranilor. Cultura materială a clasei ţărăneşti şi cea a domnilor e prin urmare fundamental deosebită.

Cum se poate însă ca domnii să trăiască fără să muncească? Iată cum. Ştim cu toţii, de pildă, că România de 40 de ani e un stat independent, cu rege, cu miniştri, cu armată pe uscat şi pe apă. Pentruce toate aceste? Oricare îţi va răspunde că statul e pentru ca să apere interesele cetăţenilor. Foarte bine. Să vedem însă în realitate cum se apără interesele cetăţenilor, ca pe urmă să putem constata că statul nu e al ţăranilor ci al domnilor. În România domnii au pus mâna pe pământ, - cum nu ne interesează aici, - pe urmă au făcut legi cari apără dreptul de proprietate. Mulţi dintre ţărani, neavând deci posibilitatea să-şi câştige altfel existenţa, trebue să muncească moşia boerului şi să împartă cu el roadă. Ţăranii, cari au pământ, n'au posibilitatea să-l munciască, fiindcă nu-şi pot ţinea vite, neavând păşune; nu-şi pot face unelte şi acareturi neavând pădure (Cine se interesează deaproape de istoria şi de împărţirea proprietăţii pământului în România să cetească: Radu Rosetti, De ce s'au răsculat ţăranii în România? Bucureşti, 1907 şi Cronicile interne ale dlui C. Stere din Viaţa Românească, An. I.). Dacă Domnii sunt stăpâni pe pământ se explică de ce nu trebue să lucreze. Se explică şi necesitatea statului pentru dânşii, dar numai pentru dânşii, fiindcă braţelor muncitoare le e indiferent dacă lucrează pământul boeresc sub stăpânire românească, turcească sau rusească. Boerii, fiind dânşii stăpâni în stat, fac ce vor. Cei 40 de ani de domnie în România, a căror apoteoză a fost înfricoşata răscoală ţărănească din Martie 1907, ne sunt mărturie. Da, dar în stat sunt legi pe cari le fac reprezentanţii poporului, vor zice unii.

Valoarea acestora e nulă, atunci când se execută de funcţionarii plătiţi de statul boerilor şi când ţărănimea nu reprezintă nici o putere. În triburile primitive între membri unei comunităţi se respectă dreptul, morala şi legea adoptată de dânşii; la animalele cari se asociază, de pildă la furnici, se cruţă, se apără indivizii aceluiaş cuib, pe când în statele naţionale moderne nu se respectă nici măcar această morală a furnicilor.

(va urma)

 





comentarii
1 comentarii

Pana la Craciun incheiati serialul? Sau ne plictisiti si anul viitor?
19.09.2021 08:39
Din aceeasi categorie
A.D.I. Eco Sibiu

Festivalul 25 ore de teatru non-stop

Muzeul Astra

Guitar Meeting

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia