Tribuna
Comunicat de presa
2021 - Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XXX): Dizertaţie despre nimic! - ştia să dea suflet cuvintelor şi versurilor - comoară a simţirii şi a gîndirii omeneşti! - Vipere ce sînteţi ...?
Marius HALMAGHI
996 vizualizari
2021 - Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XXX): Dizertaţie despre nimic! - ştia să dea suflet cuvintelor şi versurilor - comoară a simţirii şi a gîndirii omeneşti! - Vipere ce sînteţi ...?

 

Elevul săliștean Onisifor Ghibu – unul din viitorii tineri oțeliți – prezintă în primul capitol al lucrării  Oameni între oameni” (1990) principalele evenimente din viața de elev a lui Octavian Goga; reproducem continuarea povestirii: «Pe masa lui mai era o cărticică de format mic dar de o anumită grosime şi destul de masivă. Puse mîna pe ea şi spuse:

-Uite, mă, altă carte aici. Divina Comedie, de Dante Alighieri. Ai auzit de el? Eu n-auzisem nimic pînă atunci despre Dante şi nici despre Divina Comedie, dar am răspuns afirmativ, căci mi-era ruşine să spun că n-am auzit.

-Uite, mă! Şi a început să citească din Cîntul 1, din traducerea ungurească a operei lui Dante, o traducere destul de bună, nu mai ştiu a cărui autor. Goga era încă de atunci un lector admirabil. Ştia să dea suflet cuvintelor şi versurilor. A citit o pagină sau două de versuri, făcînd şi comentarii, plimbîndu-ne prin Divina Comedie, pe care el o citise într-o oarecare măsură. Fiind orientat în materie, ne-a putut face o prezentare fascinantă a subiectului. Acea zi de octombrie a anului 1898, în care l-am cunoscut pe Octavian Goga în tovărăşia celor doi mari scriitori, unul maghiar şi altul italian, a reprezentat pentru mine un moment în care mi s-au deschis noi orizonturi. Văzînd cît de frumos citeşte Goga poezia, m-am simţit îndemnat să pătrund şi eu mai adînc în această minunată comoară a simţirii şi a gîndirii omeneşti şi să acord poeziei mai multă înţelegere decît aceea de pînă atunci, de a o învăţa pe de rost ca s-o ştiu cînd mă întreabă la lecţie. Ne-am întîlnit apoi mai des. Era bucuros să ne citească din ceea ce îl înălţa. Era un pasionat cititor şi nimerea cărţi fundamentale, în care se adîncea mai mult decît ne puteam adînci noi, ceilalţi. În toamna acelui an a fost instalat noul mitropolit ortodox al Ardealului, Ioan Meţianu. (...) În perioada imediat următoare, relaţiile mele cu Goga au fost ocazionale; nu cutezam să mă apropiu prea mult de el, fiindcă luase în ochii mei înfăţişarea unui om trimis din altă lume şi care îmi impunea un respect deosebit, ce mă făcea să mă ţin la distanţă. Îl ascultam, îl admiram, îl iubeam, dar nu cutezam să fac prea mulţi paşi de apropiere cum se întîmplă în cazul prieteniilor obişnuite. Din acea epocă voi scoate în evidenţă două momente care cred că trebuie să fie amintite, fiind caracteristice pentru Goga.

Primul. Elevii din cursul superior aveau o societate de lectură pusă sub patronajul marelui poet maghiar Mihail Vörösmarty, unde se prezentau băieţii cu lucrări, cu declamări, cu poezii proprii ş.a.m.d. La activitatea acestei societăţi, elevii români nu luau parte activă decît foarte rar; ei făceau act de prezenţă, ascultau şi se mulţumeau să înveţe ce puteau învăţa acolo. Cei din clasa a V-a şi a VI-a erau „membri extraordinari”, cei dintr-a VII-a şi a VIII-a „membri ordinari”.

La un moment dat, preşedintele societăţii s-a adresat lui Goga: -Măi Goga, vino şi tu cu ceva la lucrările noastre.

-Nu am cu ce veni, căci nu ştiu nimic. -Cum nu ştii numic? -Nu ştiu nimic. -Ei bine, despre nimic să ne vorbeşti!

Lui Goga i s-a părut interesantă această propunere. -Bine, dacă vreţi să vă vorbesc despre nimic, am să vă vorbesc.

Şi a făcut o dizertaţie foarte interesantă pe care a citit-o: Dizertaţie despre nimic.

N-aş putea să refac acum mai de aproape felul cum a tratat subiectul, dar îmi aduc aminte că pentru a arăta ce este „nimic”, a evocat un exemplu concret: o ţeavă mare de canalizare prin care se scurg apele în subsol, care este goală; când te uiţi de la un capăt la celălalt, nu vezi nimic, iată nimicul cum se poate concretiza în vorbe.

Aşa a participat Goga, mai mult în glumă, la societatea Vörösmarty, la care nu putea participa cu toată inima.

Al doilea moment: Goga avea o voce frumoasă de tenor. Cînta adeseori între prieteni cîntări de tot felul şi mai ales cîntece româneşti. Asta au aflat-o şi colegii maghiari, aşa că pentru serbarea şcolară de 15 martie, serbare naţională maghiară, Goga a fost desemnat să cînte un solo într-o piesă patriotică. Acesta a acceptat la început să apară în piesă şi a învăţat partea lui. Cîntam şi eu în cor şi-mi aduc aminte toată melodia, pe care Goga o cînta cu o dulceaţă şi cu un farmec ispititor. Cuvintele spuneau cam aşa: „O, dacă vreodată patria mă va chema să mă duc să lupt şi să mor pentru ea, o voi face cu entuziasm.” La repetiţii Goga a cîntat, dar cînd s-a apropiat serbarea el a renunţat să mai apară pe scenă cu cîntecul acesta naţional, prin care trebuia să facă jurămînt patriei că va muri pentru ea.

Faţă de refuzul lui, respectivul punct s-a scos din program. * Cînd a ajuns în clasa a VIII-a, iar eu într-a VI-a, nu mai locuiam în aceeaşi casă. Eu mă mutasem, dar el nu se mutase din vechea lui cămăruţă, strîmtă şi întunecoasă. Mă duceam însă tot atît de des la Petraşcu. La un moment dat, am auzit că Goga pleacă la liceul romînesc din Braşov, părăsind liceul maghiar din Sibiu, în urma unui conflict pe care-l avusese cu profesorul de istoria Ungariei, pe nume Tompa Árpad. Acesta - un secui cam dintr-o bucată, dar nu dintr-o bucată prea bună - era un mare patriot, iar ca profesor se manifestase ca un şovinist aproape turbat. Lecţiile lui de istoria Ungariei erau lecţii de un patriotism exaltat, care nouă, elevilor români, ne făcea o impresie tocmai contrară aceleia pe care el ar fi dorit să ne-o facă. În clasa a VIII-a, în care era Goga, erau mulţi elevi români, aproape jumătate, care nu erau prea entuziasmaţi de lecţiile patriotice ale profesorului; fără să se manifeste în vreun mod ostil, se vedea probabil pe ochii lor că nu urmăresc lecţiile cu prea mult interes. Observînd acest lucru la un moment dat, profesorul, indignat, s-a adresat lui Goga şi lui I. Lupaş, care stăteau în aceeaşi bancă, cu nişte cuvinte tari: -Vipere ce sînteţi, nu vă interesează istoria patriei? Am să vă învăţ eu minte.

Şi, după cîte mi-au spus, ar fi luat ceasul pe care îl avea pe catedră şi l-ar fi aruncat spre Goga.

Un mod foarte neobişnuit de comportare din partea unui profesor. Cei doi elevi care fuseseră ţinta furiei profesorului s-au ridicat din bancă şi, fără nici un cuvînt, au părăsit sala de clasă. După cum mi-au povestit, s-au dus întins la directorul şcolii, au protestat împotriva ameninţărilor şi insultelor profesorului Tompa, şi au cerut să li se restituie actele deoarece intenţionează să părăsească imediat liceul şi să plece la Braşov.

Directorul a fost foarte rău impresionat de această întîmplare. Lupaş fusese socotit tot timpul ca primul premiant al liceului. Deşi Goga, ca elev, se situa pe la mijloc din cauza că îşi petrecea cea mai mare parte a timpului cu lecturi în afara lecţiilor, se ştia că şi el este un elev dintre cei distinşi».

Se cuvine a preciza că activitatea fostului Gimnaziu de Stat s-a mutat în anul şcolar 1898/1899 în actuala clădire a licelului Gh. Lazăr, la data de 23 martie 1899 inaugurându-se oficial noul Gimnaziu Maghiar de Stat, situat la intersecţia str.Sporergasse (actuala str. G-ral Magheru), cu str. Reissenfelsgasse (actuala str. Gh. Lazăr).

Pentru toţi sibienii pasionaţi de istorie amintim că actuala clădire a liceului Gheorghe Lazăr a fost construită după planurile arh. Ignác Alpár şi a costat 300.000 de florini de aur, piatra de temelie fiind pusă în iunie 1897. Din volumele Sibiu, Hermannstadt. Istorie ilustrată. Colecţie de cărţi poştale 1896-1947” ale colecţionarului sibian lăzărist”, ing. Ioan Dejugan aflăm şi că pe lângă corpul principal funcţiona o capelă catolică (pe latura de pe strada Gheorghe Lazăr), în care se află în prezent sala de sport a liceului”.

 

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Festivalul 25 ore de teatru non-stop

Muzeul Astra

SEVIS

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Hoghilag erata
Licitatie publica

accentmedia