Tribuna
Sevis
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XXV): împuşcat în noaptea Învierii, în pădurea Jidveiului! - aici a păstorit tatăl lui Aron Cotruş? - pe urmele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt!
Marius HALMAGHI
1052 vizualizari
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XXV): împuşcat în noaptea Învierii, în pădurea Jidveiului! - aici a păstorit tatăl lui Aron Cotruş? - pe urmele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt!

 

Am reținut din istoricul bisericii ortodoxe, câteva repere din istoria satului Crăciunelu de Sus: «Foarte cunoscut este preotul Isac Oprea, a păstorit între anii 1820-1849, care i-a condus pe crăciuneni la revoluţia de la 1848, în lupta pentru libertatea naţională şi dreptate socială. Fiind bănuit că făcea parte din tribunele lui Avram Iancu, în noaptea Învierii Domnului a anului 1849, în timp ce făcea slujba Învierii, a fost ridicat de solgăbirău (pretor-subprefect) Martonfy din Micăsasa şi de 20 de jandarmi unguri, fiind judecat. A fost împuşcat în aceiaşi noapte în pădurea Jidveiului. Trupul neînsufleţit a fost adus noaptea, pe ascuns, de fiii săi Onuţ şi Naftanailă, ajutaţi de fraţii Moisin şi Ilie Turcu, îngropându-l în dreptul altarului, fără preot (...) În 1975, în urma alunecărilor de teren vechea biserică a suferit avarii majore în cele din urmă prăbuşindu-se. În anul 1976, s-a pus piatra de temelie a noii biserici, care va fi ridicată până în 1980».

În lista preoţilor slujitori - în vechea biserică - am descoperit pe Aron Cotruş (tatăl poetului Aron Cotruş, al şaselea preot, care a păstorit între 1926-1929), dar şi pe Teodor Goga „originar din Crăciunelul de Sus, activează din 1932-1943, la cerere este transferat în Şura Mare ...”». Istoricul bisericii a fost întocmit de preotul paroh Daniel Cirebea, venit (de la 1 ianuarie 2016) din parohia Bogeşti, protopopiatul Bârlad, Episcopia Huşilor, jud. Vaslui. În monografia satului, prof. Augustin Urian concluziona scurta prezentare a vieţii poetului: «La înmormântarea de la Bucureşti, au participat şi crăciunenii, cărora li s-a rezervat, la Copşa-Mică, un vagon în trenul mortuar Cluj-Bucureşti. În fruntea participanţilor, s-a aflat mătuşa poetului, Ana Mărginean, sora cea mică a tatălui acestuia, cu pancarte înscrise cu expresii de durere în memoria celui pe care îl considerau fiu al satului. În încheiere, ţin să menţionez că, în campania electorală din anul 1935, Octavian Goga, la o întâlnire în Crăciunel, le-a promis sătenilor bani pentru o nouă biserică; le-a dat banii promişi şi au cumpărat cărămida din care, după 1950, s-a făcut şcoala de opt ani». M-am despărţit greu de Crăciunelu de Sus, la întoarcerea prin Cetatea de Baltă amintindu-mi că aproape nimic nu promovează - în reşedinţa de comună - satul copilăriei lui Goga; ştiaţi că, aici, fiecare pas se face pe vechile urme ale lui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor lui? Nici primăria comunei Cetatea de Baltă, nici ghidul castelului Betlhlen-Haller şi cu atât mai puţin în strategia grupului de acţiune locală  - GAL „pe Mureş şi pe Târnave” - nu se amintesc marile personalităţi ale românilor! Pe teritoriul GAL, numai Timotei Cipariu şi Ion Brad s-au născut şi au trăit? Revenit în Sibiu, am fost întrebat dacă în Crăciunelu de Sus s-a născut Vasile Bărbuleţ, fostul prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid Sibiu (1978-1984)? Vasile Bărbuleţ s-a născut la 12 noiembrie 1931, în comuna Crăciunelul de Jos, iar pentru studiul biografiei tuturor membrilor CC al P.C.R. (1945-1989) vă informăm că a apărut un dicţionar la Editura Enciclopedică (în 2004), elaborat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În lucrarea „Octavian Goga - Geografia intimă: Răşinari - Crăciunelul de Sus” (Cluj-Napoca, în 2001, sub egida Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca), în „Cuvântul înainte III.- Acasă”, autorul Mircea Goga făcea selecţii edificatoare din opera poetului: «„Operele noastre sunt singurele biografii adevărate”, scria Octavian Goga. Dacă alăturăm poezia - program „Rugăciune” (deschizătoarea volumului de debut Poezii, 1905, prin care şi-a asumat istorica menire de a pregăti sufletele şi mentalitatea românilor pentru marea dezrobire naţională şi socială şi pentru Marea Unire din 1918), şi „filmul” vieţii „cântăreţului pătimirii noastre”, constatăm, nu fără stupoare, că între ele se poate pune semnul egalităţii. Într-atâta i-au ilustrat Poetului crezul literar, încât litera de foc a versului său şi a vieţii sale a reprezentat ceea ce putem numi stigmatul martiriului pentru neam şi ţară. Şi totuşi noi, românii, avem - mai ales când e vorba de un mare poet, iar asta cu atât mai mult când el este însuşi poetul naţional, simbolul românităţii, - curiozitatea şi nostalgia locurilor în care acesta s-a născut (orice om încarnând locul său de naştere), în care i s-au întâmplat evenimentele cele mai de seamă ale vieţii (expresii şi ale locurilor) şi mai ales în care s-a inspirat (întreaga viaţă interioară, sufletească şi cele mai intime resorturi sunt emanaţii şi ale locurilor „trăite” în plan spiritual), toate aceste locuri devenind toponime de suflet ale neamului românesc. Acesta a fost cazul Mirceştilor pentru Vasile Alecsandri, al Ipoteştilor pentru Mihai Eminescu, al Lancrămului pentru Lucian Blaga, al Bulzeştilor pentru Marin Sorescu ... Geografia a fost, în cazul destinului lui Octavian Goga, la fel de decisivă ca şi pentru destinul românilor pe care spaţiul dat - carpato-danubiano -pontic -, aflat „în calea răotăţilor”, cum spunea cronicarul Grigore Ureche, i-a transformat în popor-santinelă, la graniţa dintre Asia şi Europa, dintre Orient şi Occident, dintre lumea musulmană şi creştinătate, între planul fizic („piciorul de plai”) şi planul spiritual („gura de rai”), dar din nefericire „de partea ceastalaltă a baricadei” (notă subsol: Petre P. Panaitescu, Destin românesc”!. Extras din revista „Convorbiri literare” nr. 11-12, 1941) (...) Dacă pentru Octavian Goga Răşinarii au fost începutul, locul în care a văzut lumina zilei, zorii vieţii, cu alte cuvinte, dar şi locul naşterii omului politic, cum Octavian Goga însuşi lăsase să se înţeleagă, iar Ciucea reprezintă locul de odihnă şi de eternizare, dobândind astfel simbolul sfârşitului acestei „mari treceri”, Crăciunelul de Sus este locul în care Octavian Goga s-a născut ca Poet. Au mai semnificat. Răşinari – casa părintească; Crăciunelul de Sus - leagănul poeziei şi al mesianismului lui Octavian Goga; Ciucea – Mausoleul Iubirii şi multe altele (...) Acest sat şi nu altul i-a inspirat lirica socială şi naţională, i-a relevat misiunea şi căile de abordare a acesteia în plan literar şi nu numai, căci idealurile crăciunenilor l-au condus pe Poet spre idealurile naţionale, spre „ideea naţională”. Crăciunelul de Sus a fost acea pars pro toto de care vorbea Poetul, când îşi propusese să realizeze monografia satului ardelenesc. A ales Crăciunelul de Sus să reprezinte o întreagă ţară, cu păsurile, cu nevoile, cu speranţele şi cu idealurile, cu simţirea clocotitoare. Acel Acasă (cum intenţiona Octavian Goga să-şi intituleze primul volum de versuri), visat de către Poet o întreagă viaţă numai şi numai pentru sufletul său, oferea şi el un prilej de meditaţie ... Acasă n-a fost nici casa părintească din Răşinari, nici cea a bunicilor din Crăciunel şi nici Castelul de la Ciucea, casele din Bucureşti sau cea din Predeal. Mult râvnitul Acasă al lui Octavian Goga l-a constituit casa părintească din Răşinari, învăluită în atmosfera spirituală a Crăciunelului de Sus, atât de roditoare în destinul literar şi istoric al Poetului, Ciucea reprezentând un acasă - loc de veci - întru ideea de Poezie. O dată ce ai luat contact cu Răşinarii şi cu Crăciunelul de Sus, cu răşinărenii şi cu crăciunenii, nu te mai miri cum a a fost posibil miracolul destinului lui Octavian Goga».

Reproducem selectiv poezia „Acasă” (apărută în Luceafărul, anul I, nr. 2, la 15 iulie 1902):

«ACASĂ I. Revedere. Erai rău, rău când erai copil - auzi, rău lucru mare. - Cum eşti de bun azi dragu mamii. - Dumnezeu să te ţie .... „Dar nici că vreai să pleci atunci,/ Ştii că de groaza’ nvăţăturii/ Ai plâns vre-o două nopţi întregi/ Şi te-ai ascuns în podu şurii .../ Câţi ani vor fi de când te-ai dus?/ Mai spune-ne cum ai umblat?/ O Doamne, rău erai atunci/ Şi cât eşti azi de aşezat .../ (...) Şi mă sărută împăcată./ - Fecior cuminte are mama! .../ Eu îmi întorc pe-o clipă faţa/ Şi-o lacrimă-mi udă năframa ...». (va urma)





comentarii
1 comentarii

Nu mai avem scapare!
13.07.2021 20:49
Din aceeasi categorie
Staer

A.D.I. Eco Sibiu

Ghid informativ clienti EFSA

Tursib

Comunicat de presa

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia