Tribuna
Sevis
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XVIII): Dascălul! - adăpat cu ştiinţele cele cuviincioase pentru un dascăl normal ...? -copil mititel şi plăpând, dar foarte cuminte!
Marius HALMAGHI
628 vizualizari
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XVIII): Dascălul! - adăpat cu ştiinţele cele cuviincioase pentru un dascăl normal ...? -copil mititel şi plăpând, dar foarte cuminte!

Din lucrarea monografică a şcolii (autor înv. Stan A.Ionescu, 1936) aflăm că mitropolitul Andrei Şaguna - „supremul director al şcolii -, numea învăţătorii din această şcoală: «Cei mai buni elevi ai Seminarului, teologi şi pedagogi, au funcţionat la şcoala din Răşinari, fiind aceasta multora un titlu de preferinţă la posturi mai înalte. Celor cu pregătire mai puţină, cari au stat sub „povăţuirea” lui Şaguna, primesc şi un fel de certificat de capacitate, prin care îi recomandă ca dascăli. Astfel aici avem „atestatul” lui Ioan Muntoiu, pe care-l transcriu aci. „ATESTAT. Arătătorul acestuia. Ioan Muntoiu, născut dela Răşinari, este adăpat cu ştiinţele cele cuviincioase pentru un dascăl normal de legea noastră răsăriteană, căci dînsul a învăţat sub propria mea povăţuire, Metodica învăţătorească, Retorica bisericească, cîntările şi rîndul bisericii şi are năravuri bune.Despre care cu acel adaus l-am înzestrat cu hârtia aceasta, caD.director al şcoalelor noastre Păr. Prot.M. Fulea şi D. director local din Răşinari, I. Brote, să-l aşeze pe el dascăl la Răşinari. Sibiu, în 3 septemvrie 1850. A. ŞAGUNA, episcop. M. FULEA, naţional director, I. BROTE, local director». În rândul învăţătorilor îi găsim pe Sava Popovici-Barcianu, Visarion Roman (din Săuca-Târnava Mică, între 1855/6 - 1856/7), Ioan Bratu (Răşinari), Ioan Droc, Daniil P. Barcian, Coman Hămbăşan, Aleman Galea şi o serie mare de învăţători din sudul Transilvaniei.

În Şcoala „Octavian Goga” din Răşinari se păstrează documente în original, o parte din acestea putând fi observate, fiind expuse în vitrine. Pentru o corectă informare, directorul prof. dr. Daniela Maria Secu a sprijinit apariţia acestui articol, punând la dispoziţie situaţia şcolară a micului Tavi, aşa cum rezulta din cele două cataloage, denumite „Protocol de clasificațiune 1884-1885 până în 1887-1888”, respectiv Protocol de clasificațiune 1887-1888 până în 1890. Directorul şcolii, între anii 1879/80-1904/5, a fost Coman Hămbăşan (răşinărean, învăţător din 1870/71), elevul Octavian Goga urmând studiile primare între 1886-1890. Trebuie specificat că anul şcolar avea două semestre, notele fiind de la 1 la 5, cea mai mare fiind nota 1. În primul an, Octavian Goga l-a avut învăţător pe Dumitru Tătar (născut în Vulcan, învăţător în Răşinari în perioada 1884/5 -1886/7, fost preot în Sudriaş-Jupani); Octavian a terminat cu aprecierea generală: foarte bine. Deşi lipseşte catalogul pe sem. I al clasei a II-a, din sem. II aflăm că învăţător era Aureliu Tămaş (înv. între 1887-1888), singura materie la care a luat un 2, fiind gimnastica, la restul luând nota 1. În clasa a III-a, l-a avut învăţător pe Nicolae Şoldea (n. Boiţa, înv. în Răşinari între 1888-1889, fost învăţător în Boiţa), în ambele semestre media generală fiind foarte bine; o menţiune: în sem. II şi-a redresat situaţia din semestrul I, când a avut la desen şi caligrafie doar nota 2. În clasa a IV-a (care figurează în catalog a V-a, chiar dacă apare după a III-a) l-a avut învăţător pe Moise Frăţilă; în sem. I a avut toate notele de 1 (excepţie fiind gramatica unde are 2), iar în sem. II excepţia a fost la „computul cu cifre” (unde a obţinut 2), media generală fiind foarte bine. Este interesantă şi o trecere în revistă a materiilor studiate în aceşti patru ani, în Răşinari: „Purtarea morală, Diligenţa, Atenţiunea, Rugăciuni, Istoria biblică, Catehism, Cetire, Gramatică, Scriere dictată, Limba maghiară, Computul mental, Computul cu cifre, Geografie, Istorie, Drepturile şi datorinţele civile, Istoria naturală, Fizica, Economia, Cântul, Desemnul, Caligrafia, Industria de casă, Grădinăritul, Limba germană, Gimnastica”. 

Din monografia şcolii aflăm despre ultimul învăţător al elevului Octavian Goga: «16. Moise Frăţilă s’a născut în Bungard. A fost învăţător la şcoala noastră între anii 1884/85 – 1919/20. Ca director a funcţionat între anii 1905/6 – 1919/20. A redactat 11 anuare, începând cu anul şcolar 1905/6. În primul anuar, a scris şi istoricul şcoalei noastre, călăuzit de documente şi de însemnările din Amicul Şcoalei, redactat de Visarion Roman. Om energic, ambiţios şi hotărât. A fost condamnat la 12 ani temniţă grea pentru atitudinea lui românească din timpul răsboiului. În timpul cât a fost închis şi judecat de unguri, a fost suplinit în oficiul de director de Păr. Maniu Lungu, prim paroh, în Răşinari». Din vechile anuare ale şcolii poporale - apărute prin grija acestui director, ce poate fi considerat un adevărat intelectual patriot - aflăm o serie de date şcolare: despre şcoala de toate zilele (personalul didactic, acte şi hotărîri, susţinerea şcoalei în caracterul ei confesional), cronica anului şcolar; Şcoala de repetiţiune economică, Mijloacele de învăţământ; Împărţirea de ajutoare din fundaţiunea Aleman C. Mitrea; Darea de seamă şi mulţămită publică; Pomul Crăciunului (împărţirea darurilor  „Pomului de Crăciun”), Consemnarea elevilor împărtăşiţi cu daruri; Clasificaţiunea elevilor pe anul şcolar; Date statistice, Ordinea examenelor, etc. Scriitorul Ion Dodu Bălan, monograful poetului, scria despre Moise Frăţilă (1861-1920), în lucrarea „Octavian Goga” (ediţia 2011): «intelectualul inimos şi patriot care a slujit şcoala din Răşinari vreme de 37 de ani. Pentru atitudinea sa demnă a fost închis doi ani în temniţele Clujului şi a suferit o condamnare la moarte, de care a scăpat „ca prin minune”. Imaginea unui asemenea dascăl va fi intrat şi ea în idealurile de luptător ale lui Goga şi va fi fost, poate prototipul poeziei „Dascălul”». Reproducem selectiv versuri din frumoasa poezie, apărută şi în „Tribuna” nr. 159 (9 Septemvrie /27 August 1905): «Moşneag senin, cu tâmpla ta curată,/ O cer, pe veci, nădejdii mele pază,/ Din soarele copilăriei mele/ În ochiul tău mai licăreşte-o rază. (...) Azi ca un sfânt dintr’o icoană veche, Blând îmi răsai cu faţa ta blajină,/ Cu zâmbet bun, cu ochi cuminţi şi limpezi/ Strălucitori de lacrimi şi lumină./ (...) - A fost de mult. - O rază, care luptă/ Zădarnic cu câmpiile de ghiaţă,-/ Vezi, astăzi valul altei vieţi ce poartă/ Şi’nţelepciunea altei lumi mă’nvaţă./ Dar sufletul şi azi îşi are cuibul/ Acolo sus în satul de sub munte,/ Unde şi azi zîmbeşte împăcată,/ Curata cinstea-a pletelor cărunte./ Bucoavna ta, sub pravul de pe grindă/ Îşi hodineşte ’nvăţătura moartă,/ Dar glasul tău şi azi, la zi de praznic/ Toată povara greului o poartă./ (...) Căci simt plutind prin fumul de tămâe/ Sfinţenia cântărei prea curate,/ Ce-a rumenit o lume cu senina/ Cucernicie-a vremilor uitate./ Şi’n ochii tăi văd  strălucind scânteia/ Din focul mare-al dragostii de lege,/ Ce prin potopul veacurilor negre/ Ne-a luminat cărările pribege./ Octavian Goga». Răşinărenii reţin - din povestirile moşilor - evenimentele anului 1916, când în zona Sibiului au intrat trupele române (conduse de col. Moşoiu), austro-ungarii retrăgându-se spre Orlat. În seara zilei de 22 august/ 4 septembrie, în Rășinari a fost o mare sărbătoare, toţi locuitorii fiind adunaţi în centrul satului; lăutarii au cântat „Deşteaptă-te române!”, iar înv. Aurelia Goga a oferit o masă colonelului şi ofiţerilor. Ulterior, după „bătălia Sibiului”, represiunea a fost dură, fiind arestaţi primarul Iacob Ciuceanu (acuzat de trădare) şi alţi 30 de răşinăreni, în frunte cu înv. Moise Frăţilă şi preoţii Emilian Cioran, Maniu Lungu, Emil Dancăş, inclusiv înv. Aurelia Goga. 

În cartea „Octavian Goga. O viață, un destin” (vol.I, 2004), autorul Gheorghe I. Bodea prezintă câteva amănunte inedite din primii ani ai poetului: «De copilăria lui - îşi amintea prietenul bun Gh. Tulbure (n.r. tribunist care a înfiinţat „Tribuna poporului” în Oradea, în 1919) - nu avea obiceiul să vorbească ... (...) Câteva frânturi am putut să prind însă de la mama lui (...) Când am stat de vorbă cu ea pentru ultima oară, avea aproape 80 de ani. Am găsit-o într-o stare de depresiune morală, de acelea care alungă gândurile omului departe, pe cărări uitate de mult ... - Tavi era un copil mititel şi plăpând, dar foarte cuminte, ba chiar prea cuminte pentru vârsta lui». (va urma) Marius HALMAGHI





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Staer

A.D.I. Eco Sibiu

Ghid informativ clienti EFSA

Tursib

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia