Tribuna
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XVI): Sfânta mea copilărie! - Mă adormiau poveştile dela gura sobii - cel mai măreţ local şcolar românesc din Transilvania!
Marius HALMAGHI
942 vizualizari
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XVI): Sfânta mea copilărie! - Mă adormiau poveştile dela gura sobii - cel mai măreţ local şcolar românesc din Transilvania!

În suplimentul „Tribuna Literară” la „Tribuna” nrul 47(1901), am descoperit articolul lui Octavian Goga „Tempora mutantur”. Reproducem partea I-a: «... I.Uite e mult de atunci. Mă adormiau poveştile dela gura sobii. Eram copil vesel: fugiam dintr’un colţ de uliţă până în altul cu Ghiţă, feciorul vecinului şi ne jucam „de-a caii”. Mâncam la mere verzi primăvara şi rîdeam când ne spunea buna: Nu mai mânca, dragă, că dai în inimă rea. Noi rîdeam, fugeam şi aşteptam fetele de seama noastră, după gardul lui Ghiţă, înarmaţi cu nuiaua de mesteacăn să le batem, ori îşi învăluia Ghiţă mâna în poala cămeşii şi scotea urzici cu rădăcină, chemam pe Firuţa, să-i dăm cireşe, şi-o ardeam cu urzica peste picioare ... Firuţa plângea. „Lasă că vă spui eu mamii”. Eu rîdeam: „Spune-mă, că nu-’mi pasă, doar’ tata-i domn şi mă duce la şcoală la oraş. La tata nu-i pasă de voi”. Când da cânepa făceam „balţi” la bice şi mergeam înaintea vacilor; ne luam la bătaie cu copii. Când mă lovia cu biciul alt băiat şi mă rîdea că-s domnişor, mă podideau lacrămile:

-Doar’ tată-to n’o fost la şcoală măi. Lasă că treci tu pe lângă noi. Şi fugeam acasă.

-Mamă, Pantilie m’o bătut.

-Lasă, dragul mamii, că-i spunem noi pe Pantilie la mamă-sa. Culcă-te dragul mamii.

-Da, mamă, povestea aia, când s’o suit feciorul lui Împăratu-Roşu pe scară.

-Las-o dragul mamii. Culcă-te.

-Când s’o suit pe scară în cer la Ileana Cosînzeana.

-Culcă-te dragă. Roagă-te mai ântâiu, c’apoi ţi-o spui.

Eu îmi împreunam mânile şi începeam: Tatăl nostru ... Pe la mijloc mă încurcam: „Fie împărăţia ta, vie voea ta”.

-Zi dela început, dragă, - şi îl ziceam bine a doua-oară-

După-ce mă închinam începeam din nou: „Mamă ştii când i-a dat Ileana mărul lui Ghiocel”,

-Mai zi, dragul mamii şi - Născătoare, că ţi-o spun apoi.

-Spui? Spun.

-Preasfântă Născătoare ... Amin. Şi o ziceam rugăciunea până la capăt.

-Aşa, dragu mamii. Împăratu-Roşu avea în colţul grădinii un plop mare - mare. Şi-i suna frunza seara când o bătea vântul şi s’auziau cântece şi jucau frumoasele în jurul lui. Pe plopul ăsta s’o suit Ghiocel la Ileana Cosînzeana cu părul de aur ...

-Da frumoasă era Ileana Cosînzeana, mamă? – şi mă sguleam sub plapomă ca un ghem.

-Frumoasă, dragul mamii. Eu stam cu buzele întredeschise, cu pleoapele grele de somn.

-Mai frumoasă era Ileana, ca d-ta, mamă, când mergi la biserică?

-Mai, dragă.

Şi mă netezia mama zîmbind.

-Mai spune, mamă!

-Şi o mers Ghiocel multă vreme. Şi-o văzut un măr cu frunzele de argint şi cu merele de aur...

-Pleoapele mi-se lăsau grele. Adurmiam cu buzele strînse.

Prin capul aninat uşor de perne mi-se strecura gândul: „Ileana era mai frumoasă, ca mama când se duce la biserică”. Durmiam. * - Aşa’mi erai pe-atunci, Clara! ... Te chema: Ileana ...».

Amintirile copilăriei din Răşinari l-au urmărit pe Octavian Goga toată viaţa, oriunde l-au dus paşii. O poezie simplă dezvăluie toate gândurile marelui poet, când „Mi-a bătut un moş la poartă ...”; reproducem poezia cu acelaşi nume, apărută în „Luceafărul” nr. 1/1 ian. 1909: «Mi-a bătut un moş la poartă,/ Biet ţăran cu ţundra sură,/ Îl lătrau departe câinii/ Când să-mi vie’n bătătură./ Cu sfiala lui senină/ Mi-a trecut cucernic pragul,/ Ca un soi din altă lume,/ Zâmbitor venea moşneagul .../ Câte nu ne povestirăm/ Stând alăturea la masă? .../ Sfânta mea copilărie/ Mi-a venit cu el în casă .../ Rând pe rând îmi înviară/ Năzuinţe frânte’n două,/ Dela satul de sub munte/ Până’n lumea asta nouă./ Murmură încet în barbă,/ Se trudea să mă’nţeleagă,/ Sta pe gânduri dus bătrânul/ Când i-am spus povestea’ntreagă .../ Mi-a plecat cu ochii umezi/ De amara’nvăţătură:/ - N’o mai spune nimănuia,/ Biet moşneag cu ţundra sură! ... Octavian Goga».

Tot în revista „Luceafărul” (nr. 3/1909) apărea un „Sonet” în care poetul îşi mărturisea iubirea pentru natura meleagurilor natale: «Cuprinde-mă la sânul tău, natură!/ Mi-e inima, sărmana, ostenită./ - La tine fuge mintea pocăită/ Şi te slăveşte păcătoasa gură/ Încinsă e pădurea adormită/ De-amurgul blând c’o cingătoare sură:/ Eu în desişul foilor de mură/ Îmi plâng viaţa prea curând trăită./ Covoarele de frunză’nrourată/ Par un şirag de mii de patrafire,/ Ce cad încet pe fruntea’ngândurată./ Eu stau supus şi gem în spovedire:/ - Tu n’ai atâtea frunze niciodată/ Câte greşeli a mea păcătuire!” ... Octavian Goga». Toţi copiii familiei Goga au frecventat şcoala din Răşinari. Încă de la ridicarea noului edificiu al şcolii, în 1835, a fost considerat „cel mai măreţ local şcolar românesc din Transilvania”. Despre evoluţia acestui edificiu şcolar şi sacrificiile răşinărenilor pentru a avea şcoala lor, ne relatează istoricul Contantin Popa, în lucrarea „Răşinari, Istoria şi civilizaţia unui sat din Mărginimea Sibiului”: «Ridicarea clădirii a început în 1835 pe terenul cumpărat de la preotul Aleman Popovici, economul Aleman Bucurel (de la fiecare câte o curte) şi Bucur Albu (proprietar al unei grădini), folosindu-se cărămida lucrată în partea de jos a satului, prin munca tuturor locuitorilor, cu braţele şi atelaje, pe cheltuiala comunei. Noul edificiu, monumental şi impunător, cu parter şi etaj, care cuprindea cinci săli de clasă şi mai multe odăi în care locuiau dascălii, a fost sfinţit în 13 noiembrie 1837 de către episcopul ortodox Vasile Moga, asistat de protopopul Vasile Fulea şi preoţii locali Petru Brote, Vasile Popovici, Daniil Popovici (Savavici), Iacob Izdrailă şi Ioan Izdrailă. Cu acest prilej a fost sfinţit ca preot Ioan Bratu (n.r. tatăl mamei poetului, Aurelia Bratu). ... La 1850 „şcoala nouă” a fost considerabil mărită: şase săli de clasă, birou pentru director, încăpere pentru bibliotecă, sală pentru Consiliul parohial, odaie pentru pedel (omul de serviciu) şi trei camere în care funcţiona Primăria. La mai puţin de un deceniu şi jumătate de la extindere, în 1864, i s-au făcut lucrări radicale de reparaţii. Spaţiile de şcolarizare au sporit în 1890 prin eliberarea celor trei încăperi folosite de Primărie. La 23 mai 1904 au început lucrările de renovare şi readaptare pe baza devizului şi planurilor întocmite de inginerul H. Eder din Sibiu, executate sub conducerea antreprenorului Gustav Jabletzky, lucrări încheiat în toamna aceluiaşi an. Costul lor s-a ridicat la suma de 35.647 coroane, suportată din bugetul comunei. Şcoala dispunea acum de 8 săli de clasă, o sală mare de festivităţi şi examene, sala de şedinţe pentru Comitetul parohial, biroul directorului, biblioteca, cancelarie şi cameră pentru pedel».(va urma)





comentarii
1 comentarii

Cand se termina serialul acesta?
08.05.2021 21:31
Din aceeasi categorie
Sevis - din Marginimea Sibiului

Somarest

venactiv

Comunicat de presa policrom

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
PORTAL MEDICAL
Postare anunturi
Licitatie publica

accentmedia