Tribuna
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XLVIII): A murit Caragiale? - cînd văd cîte un prost mă doare! - să-mi ziceţi Moş Virgulă! - ... la ce e toată goana asta chinuitoare?
Marius HALMAGHI
502 vizualizari
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XLVIII): A murit Caragiale? - cînd văd cîte un prost mă doare! - să-mi ziceţi Moş Virgulă! - ... la ce e toată goana asta chinuitoare?

Reproducem continuarea articolului «A murit Caragiale...», apărut în revista „Luceafărul” nr. 26 (1912):

«Nenea Iancu îşi scotea ochelarii, mai spunea o pildă, mai arunca cîteva frînturi de glumă, îl copleşeau amintirile, sta o clipă pe gînduri şi ofta din tot sufletul ...

-Toată viaţa n-am putut să sufăr prostia ... Săracu' de mine, mă băiete, cînd văd cîte un prost mă doare ... Zău, am dureri fizice ... Mă ia cu rece aici în creştet ... şi fruntea i se întuneca, buzele i se împreunau într-o linie de dezgust şi silă nemărginită. Se făcea cîteva clipe tăcere şi rotogoalele albastre ale fumului de ţigară îi jucau în jurul frunţii într-o rază de soare, împrejmuindu-l cu o aureolă ...

-Ce mai scrii acum, nene Iancule? -Ce să scriu, dragă, multe şi nimic. Cîte nu-ţi trec prin cap cînd stai aşa la sporovăială, ori te uiţi departe pe fereastra vagonului ... Numai cînd te aşezi la masa de scris şi vezi hîrtia albă înaintea ta, atunci îţi dai seama ce vîrtej cumplit îţi face mintea în jurul unui subiect. E un chin facerea asta ... Talentul e un accident de naştere, o boală grea, ascultă-mă ... Cere patimă şi cere meşteşug. De aceea artistul nu poate fi un poligraf. Spuneam mai deunăzi unor profesori la Berlin: ce-mi tot vorbiţi de cutare că-i harnic, că-i activ, că scrie cărţi ...

Zic, ştiu eu unu şi mai activ, aşa-i şi zicea Iliuţă activu', era la Mărcuţa ... Dimineaţa la patru el în picioare ... la fîntînă ... Îşi sufleca mînecile şi dăi, scotea apă ..., găleată după găleată ... O vărsa în troacă ... Troaca n-avea fund ... Se făcea opt ... Haide, mă Iliuţă, de îmbucă şi tu ceva ... N-am vreme, lucrez ... şi năduşea, şi-i da înainte şi apa se ducea ... Era nebun Iliuţă, da, vorba, era activ? Era. Maestrul clipea din gene, surîsul ironic îi fugea de pe buze şi din cuvintele rostite încet, sentenţios, se desluşea crezul artistic al unui suflet pentru care arta era o religie ... Arta – spune el -, cere conştiinţă, fără un perfect simţ de onorabilitate literară nu se pot scrie lucruri de seamă. Ca în toate şi în literatură se pretinde o cinste profesională, un prestigiu de atelier ... Ce crezi tu, în cîte ape n-am scăldat eu Hanul lui Mînjoală? .... Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor ... Iaca, numai interpuncţia ...

Cîţi nu înţeleg că interpuncţia e gesticularea gîndirii ... Veci, pe mine mă frămîntă astea, mă rod ...

Nu se poate artă fără migăleală ... Cu vremea îți cresc tot mai multe scrupulele de conştiinţă ...

Dac-o fi să îmbătrînesc, ştii cum să-mi ziceţi? Să-mi ziceţi Moş Virgulă!

-Da, piesa, nene Iancule, cît o mai ţii sub zăvor? ... -Acu în primăvară îi mai fac nişte perieturi. Ştii ce? Mi-am făcut socoteala. Mai scriu un roman filozofic, două volume de nuvele şi schiţe ... şi gata ... V-am dat destul ... ce mai vreţi? ...

S-a aşezat pe canapeaua roşnită din colţ şi mi-a pus mîna pe umăr ... Am un plan pentru vara asta ... viu acolo la Răşinar la tine, cu nevasta şi cu copiii. Mi-a plăcut mult satul tău acolo la poala munţilor ... Să vie şi Vlahuţă ... Să stăm aşa pînă la toamnă ... Nu ne trebuie nimic ... Numai un pian să fie şi unul să-i ştie rostul ... Cînd se face seară şi iese luna albă-gălbuie de după mestecenii pe coasta ceia, noi să stăm întinşi în iarbă şi de pe fereastra deschisă să pătrundă Beethoven: Sonata lunii ... Sub ochelari mi s-a părut că tresar genele în tremurul unei clipe, parcă undeva departe ar fi trecut prin văzduh o fîlfîire de aripi negre ... Dar, nenea Iancu s-a recules într-o clipeală, s-a ridicat, m-a îmbrăţişat şi m-a sărutat ca un părinte ... şi-a tras pălăria ştrengăreşte pe ochi. -Acum plec s-apuc trenul de la amiazi ...

-Cum, nu te duci la Bucureşti? ... -Nu, n-am vreme ... Mă-ntorc la Berlin ... Am venit numai să te văd ... Ian vezi de scapă odată de-aici din Kecskemét ... Încă o strîngere de mînă şi trăsura care aştepta la poartă îl ducea pe nenea Iancu, întovărăşit de privirea respectuoasă a sergenţilor, de dragostea copiilor şi de neţărmurita mea admiraţie. *Cine ar fi crezut atunci că flutură umbra morţii deasupra trăsurii care-l ducea? ... Cînd am cetit că s-a prăbuşit de fulgerul unei clipe, am rămas uluit şi nu-mi pot închipui nicidecum imaginea stranie a morţii lui Caragiale. Un nenea Iancu neputincios, cu grumazul plecat de povara bătrîneţii, sau un Caragiale cu mîinile încrucişate pe piept, amuţit pentru totdeauna, niciodată nu mi-a trecut prin minte. Cum să se închidă pe veci ochii lui care pătrundeau sufletul şi străluceau de departe ca două suliţi de argint? Ce să facă pămîntul cu el? ... Cum să se împace cu repaosul de veci creierul lui pururi frămîntat, acest complicat şi sensitiv seismograf intelectual, care nu avea clipe de odihnă? ... Rămîi înfrînt, prostit, şi se moaie braţele ... Te cuprinde în mreaja lui gîndul zădărniciei tuturor celor omeneşti, te supune un dezgust de materia urîtă, de carnea care ne ţine în stăpînirea ei ... Îţi vine parcă să-ţi frîngi în două condeiul şi să-l arunci ca pe-o unealtă netrebnică ... La ce e toată goana asta chinuitoare, cînd ursita nu acordă nici un privilegiu celor aleşi, cînd domnesc pe de-a-ntregul aceleaşi legi, cînd şi Caragiale a putut să moară. L-au îngropat şi i se va topi ţărîna ... vremea va trece ... vor veni oameni învăţaţi să-i cîntărească sicriul, profesori cu ochelari să-i descifreze cărţile, să scrie studii cu adnotaţii despre conul Leonida sau Caţavencu ... Au să-l claseze, să-i deie locul cuvenit în istoria literaturii, să-i facă un monument la Bellu ... Noi însă, cari am avut norocul să-l vedem şi să-l auzim, vom rămînea toată viaţa stăpîniţi de senzaţia prin moartea lui Caragiale s-a deschis o prăpastie, s-a făcut un gol în natură, ca de-o perturbaţie cosmică. Cu cît va trece vremea, va creşte tot mai mult silueta lui şi vom rămînea totdeauna vrăjiţi de farmecul celui mai luminat creier românesc. Îi vom spune poveştile, îi vom repeta glumele. Se vor crea legende şi personalitatea lui va lua proporţii mitice. Generaţiile viitoare nici nu vor putea înţelege dacă din strălucirea unei minţi s-au întrupat vreodată astfel de raze orbitoare ... Peste un sfert de veac, trecînd cutare bătrîn de-a lungul străzii, oamenii îşi vor scoate pălăria înaintea lui şi-i vor deschide drumul cu respect ...

-Cine-i moşul ăsta de-i faceţi atîta cinste, va întreba cutare băeţandru ...

-A cunoscut pe Caragiale, vor răspunde cu toţii».

În ultimul număr de apariţie al „Tribunei” din Arad (nr.47, din 28 februarie/2 martie 1912), apărea poezia „Eu ştiu un basm” semnată de Octavian Goga, scrisă şi transmisă din închisoarea de la Seghedin: «Eu ştiu un basm demult uitat/ C’un cântăreţ rătăcitor./ Ce strunele şi-a încordat/ Pe rând la poarta tuturor/ Şi’n cântecu-i înviforat/ A plâns de lacrimile lor./ Din goana lui s’au ridicat/ Văpăi şi valuri de scântei./ Bărbaţii s’au oprit în sfat/ Şi s’au oprit în drum femei,/ O lume’ntreagă şi-a legat/ De glasul lui plânsoarea ei .../ Cântând prin codri de brădet,/ Drumeţ pe larguri de pământ,/ Aşa s’a risipit încet./ Ca frunza spulberată’n vânt:/ - Nu visul lui nemângăiet,/ Amarul altora l’a frînt./ Pe urmă i-a crescut popor/ Şi se ruga în chip duios: - Mai spune-ne câte ne dor/ Şi câte sufletul ne-au ros,/ Pribeagule stihuitor/, Le plângi atâta de frumos! .../ El, ascultând al lor cuvânt,/ A chibzuit şi-a priceput,/ Că pururi fără crezământ/ Durerea lui l’a petrecut/ Şi că’n sălbaticu-i avânt/ Streine doruri l’au durut .../ Şi-atunci o clipă s’a’ntâmplat,/ - Mai vreţi voi basmul să vi-l spui? – Că jalea lui a lăcrimat,/ Dar a’nţeles că nime nu-i,/ În tot norodul adunat .../ Să-i vază lacrimile lui ...

Seghedin. Februarie. Octavian Goga». (va urma)





comentarii
1 comentarii

Si pe noi ne doare ca nu ne mai slabiti cu aiurelile dvs. Chiar nu va gasiti alta ocupatie ca pensionar?
03.12.2021 12:15
Din aceeasi categorie
SEVIS

Eurotrip

koenigfrankstahl

A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
VISA MEDICA
Licitatie publica

accentmedia