Tribuna
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XLVII): Cine a avut norocul să-l asculte pe Caragiale? - mult aţi suferit treceţi în împărăţia dreptăţii …! - Viitorul istoric …?
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XLVII): Cine a avut norocul să-l asculte pe Caragiale? - mult aţi suferit treceţi în împărăţia dreptăţii …! - Viitorul istoric …?

Reproducem continuarea articolului „BANDIŢII PUBLICISTICEI NOASTRE”, din Tribuna” - Arad (17/30 ian.1912): «Din faptele acestui om, sunt multe, putem înregistra unul singur: S'a despărţit de nevasta lui făgăduindu-i în faţa notarului public, adevărat, neluând la protocol, că-i va plăti, după lege, 100 - nu ştim tocmai exact - coroane la lună, bani de întreţinere, pe cari nu i-a plătit însă nici odată, nenorocind-o pe biata femeie, care şi astăzi sufere din pricina aceasta. 3)Acest al treilea este un tip interesant care face pe gentilomul dar trăieşte din o groază de datorii frauduloase. Mă rog întrebăm noi încă odată, e lipsă să aducem noi în publicitate pe aceşti oameni? Are lipsă publicul nostru cetitor de argumente de aceste în hărţuielile noastre cu autorizatul? Nu. Noi nu vom ieşi cu ele nici odată, dintr'un simplu motiv: nu avem lipsă de ele şi mai bine. Ţinem să suferim noi decât să înjosim presa românească, cum face organul autorizat. În campania năstruşnică ce s'a purtat vreme de un an şi mai bine împotriva noastră, cu armele cele mai murdare ale calomniei, am avut prilejul de atâtea ori să ne pierdem cumpătul. Și în clipa aceasta ne gândim cu o adevărată groază la vremea când ar trebui să isbucnim şi noi, trecând hotarele celei mai îndelungate răbdări, când ar trebui să punem pe hârtie toate pungăşiile vieţii noastre politice, pe cari socotim că le putem încă stârpi cu vorbe înţelepte. Socotim însă că ne păzi Dumnezeu de sosirea acestei vremi şi publicul românesc, prin o intervenţie energică, va şti să înlăture această catastrofă. Vom tăcea deci şi pe mai departe, ne vom sugruma toate pornirile indignării noastre legitime, vom îneca în noi toată revolta ce o simţim văzând dreptatea noastră mozolită de nişte perfizi şi răi. Facem aceste pentru că noi înţelegem să ne jertfim pentru o cauză care nu este a noastră, ci a neamului nostru întreg.  Anul trecut când ne-am pomenit din senin cu calomnia mangrismului pe cap, ne-am revoltat. Acum zîmbim. Cetind atacurile aduse unui coleg al nostru, par'că ne încearcă ispita unei cutrămurări generale. Ne potolim însă, căci suntem siguri că nu peste mult vom zâmbi iarăşi. Și mai suntem siguri de un lucru: Viitorul istoric al frământărilor noastre de astăzi, după ce va cerne toate urâciunile, va selecţiona valorile va cântări faptele şi va lămuri credinţele tuturora, pironindu-şi ochiul lui sever, înseninat pe o clipă, asupra noastră, va zice: - Mult aţi suferit treceţi în împărăţia dreptăţii! Cu aceasta ne mângâiem şi ne simţim îndemnaţi să suferim toate atacurile desperate ale bandiţilor publicistei noastre».

Gazetarul Octavian Goga a fost închis pentru procese de agitație, mai întâi preventiv (opt zile, în 1910) și apoi în 1911. O experiență edificatoare din viaţa sa din închisoare ne este dezvăluită în articolul „A murit Caragiale”, apărut în revista „Luceafărul” nr. 26 (1912): «La Seghedin în închisoarea unde ispăşean o pedeapsă ungurească, acolo l-am văzut ultima oară. I s-a părut că între zidurile reci ale unei singurătăţi nedorite, trebuie să-mi trimită cît mai multe semne din dragostea cu care m-a învrednicit. Cînd o cartă poştală cu slova lui minunată, cînd o telegramă, cînd un pachet cu cărţi nemţeşti venea zi de zi să-mi aducă mîngîiere şi să-mi alunge urîtul. Într-o seară s-a socotit că pacea de după zăbrele cere mai mult, şi-a plecat din Berlin la Seghedin ... Nu voi uita niciodată dimineaţa aceea de martie.

Sergentul ungur mi-a intrat în cameră cu faţa radioasă:

-Aveţi o vizită! - Cine? - Nu ştiu. Un străin, o cam rupe pe ungureşti. Vine de departe. Trebuie să fie însă un mare boier că ne-a miluit pe toţi. E un om tare cumsecade, mi-a mîngîiat pe frunte amîndoi nepoţeii cînd i-am descuiat poarta ... I-a întrebat cum îi chiamă şi le-a dat câte-o coroană. Nu-mi puteam da seama cine e nobilul senior rătăcit la Seghedin.

M-am ridicat în pripă şi-am plecat spre odaia posomorîtă din fundul coridorului unde primeam oaspeţii.

Cînd deschid uşa mă ia în braţe şi mă sărută pe amîndoi obrajii nenea Iancu Caragiale  ...

- Am venit, băiete, am venit să văd cum o duci aici la pension ... Nu ţi-am spus eu să te astîmperi ... Ai? şi privindu-mă pe subt ochelari mă cerceta de sus pînă jos.  - Ian ridică mîinile să văd urmele lanţurilor ... Săracu de tine ... Uite, ţi-am adus nişte merinde şi două sticle de şampanie şi le bem noi laolaltă aici în Kecskemét, la magyar királyi allamfogház, mă rog frumos ... Nenea Iancu era mai tînăr ca oricînd. Se plimba de-a lungul odăii cu paşi lungi, se oprea cîteodată, îşi potrivea ochelarii de după care strălucea acelaşi neastîmpăr al ochilor cu sclipiri de oţel şi vorba lui era vechea împletitură de fulgere cari cădeau tumultos ca totdeauna. Ce vîltoare de imagini, cîte împărecheri paradoxale, cîtă pasiune şi coloare în poveştile lui.  În clipa cînd vorbea, simţeai plutind parcă fiorul creaţiunii, cu misteru-i etern nedesluşit. Vedeai chinurile facerii cum se petrec sub ochii tăi, cum radiază un spirit fosforescent, fără repaos.

Cine a avut norocul să-l asculte pe Caragiale vorbind un sfert de ceas oriunde, la o adunare a negustorilor, ori într-un ungher din vagonul restaurant, n-are să uite niciodată cea mai strălucitoare icoană a inteligenţii omeneşti din cîte a întîlnit în drum. N-a fost minte să stăpînească cuvîntul cu mai multă siguranţă, să-l frămînte şi să-l chinuiască cu mai multă putere. În fraza lui fermecată se revărsa o lumină orbitoare, era pulbere de argint, foc de artificii, rîs şi plîns, era alintare dulce şi durere sălbatecă. Ca într-un caleidoscop fermecat se desluşeau chipuri vrăjite de magie. Marele meşter atingea toată claviatura sufletului omenesc. Deschidea vorba lin, cu bunătate, şi-o muia într-o lene orientală, într-o clipă schimba resortul ca să-şi arate o seamă de jonglerii capricioase şi deodată se oprea brusc, faţa i se crispa, buzele i se strîngeau convulsiv, în fundul ochilor îi juca o lumină stranie ... Era clipa cînd din creierul lui Caragiale răsărea un fulger nou ... Universul devenea mai bogat cu o minune ...  Cîte nu mi-a vorbit în cele trei ceasuri, acolo la Seghedin.

Plin de surprize, vioi, paradoxal, nenea Iancu mă mustra părinteşte ... -Ţi-am spus de-atîtea ori, nu te mai bate cu proştii, că te răpun ... Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viaţă? Pe urma deştepţilor? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupţi frumos cu tăieturi fine de floretă, el loveşte greu cu lăstarul în moalele capului. Şi în zadar risipeşti spirit şi vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ţi spun, prostul are o concepţie telurică a vieţii. Uite aşa îşi înfundă ochii şi urechile, îşi înfige capul în pămînt ca struţul, ridică spatele şi trec pe deasupra lui toate curentele ... Nimic mai greu decît să cîrmuieşti proştii ... Ei au un instinct de împotrivire organică ... Să vezi ... Mai acum vreo treizeci de ani eram revizor şcolar la Piatra-Neamţ ... Trenuri nu găseai prin Moldova, mergeam la inspecţii călare ... Avea popa o iapă murgă ... Zic, să mi-o dai părinte dimineaţa... Popa zîmbea. Prea bucuros, domnule Iancu. Și-am plecat... Cît m-a zolit iapa ceia, mă ... Oricum dam din căpăstru ieşea rău ... N-o puteam cîrmui nicidecum ... M-am întors la vreo două ceasuri tot apă: Părinte, cît face iapa asta? Face zece galbeni! - Ei, pune D-ta cinci, să pui şi eu cinci, s-o tăiem, că-n asta-i om ... - Ba să n-o tăiem, domnule Iancu, mai bine să-i învăţăm năravul ... ştii ce? Cînd o încaleci şi ajungi la o răspîntie, dacă vrei să apuce la stînga, tu să tragi de frîu la dreapta ... Da să tragi cumplit, auzi? Să vezi c-o ia la stînga ... Aşa am făcut ... Ei vezi, la prost trebuie meşteşug, nu glumă ... Ascultă-mă ... ».(va urma) Marius HALMAGHI





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
SEVIS

E-pneu

PARCUL MEMORIAL  MULTICULTURA

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Muzeul Astra
codul postal
VISA MEDICA
Comunicat de presa
Licitatie publica

accentmedia