Tribuna
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XLV): apostoli ai inerţiei? - în numele ideii naţionale, nu va ierta nimic şi pe nimeni! - toţi care fac cu ochiul duşmanului ...?
Marius HALMAGHI
1363 vizualizari
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XLV): apostoli ai inerţiei? - în numele ideii naţionale, nu va ierta nimic şi pe nimeni! - toţi care fac cu ochiul duşmanului ...?

Articolul „Tinerii oţeliţi dela 1902” a apărut în „Tribuna” Arad, sâmbătă, 3/16 Decemvre 1911; reproducem continuarea: «Când e vorbă să nu facem nimic, activişti, şi pasivişti, suntem de perfect acord. A sta însă mai departe aşa, ar fi cea mai mare crimă, ce s'ar putea comite faţă de naţiune. Cu una trebuie să fim curat, că, decât să ne suprime, convingerile noastre şi în viitor, mai bine să ne desfacem de aceia, pentru cari idealul este de a nu face nimic şi a căror supremă înţelepciune este de a sta pe loc. Cu aceste suntem datori principiilor noastre şi binelui poporului însuş … Şi când organul comitetului „Tribuna" din Sibiiu, a sărit, ca muşcat de şarpe, şi a combătut noua direcţie a tinerilor: când „Drapelul" afirma, că pe calea asta de reforme „se părăseşte sentimentul faţă de solidaritatea de partid"; când numai „Tribuna Poporului" din Arad aplauda, scriind „Ghiaţa s'a rupt" - iată-l pe d. Vlad iarăş pronunţând o voinţă hotărîtă: „Dacă nu voim deci să rămânem solidari cu aceia, cari nu vreau să se mişte şi cărora din convingere, sau din lene, le vine la socoteală starea pe loc, nu ne rămâne altceva, decât a ne desface de aceşti apostoli ai inerţiei şi punându-ne la lucru, să închegăm şirurile luptătorilor dornici de luptă, ca să luăm parte ca partid naţional la luptele electorale. Dar ideia asta liberă a dlui Vlad, cu care s'a şi făcut biruinţa din urmă, cu triumful dela Dobra, n'a fost singură în toată campania asta a tinerilor. Dsa a avut momente şi mai liberale în reflexiunile sale critice la adresa vechiului aşezământ, cu cari nu se solidariza cu tovarăşii săi oficiali de astăzi. Luând pildă de la „Cehii tineri", cari se convingeau prin 1903, că programul lor de Drept public le agravează situaţia în Reichrath, d. Vlad se ia la harţă cu „Tribuna" şi stabileşte următoarele vederi deosebite de ale pasiviştilor autorizaţi, în ceeace priveşte punctul întâi al programului nostru dela 1881: „Judecând din aceste puncte de vedere (din ale Cehilor!red.) asupra curentului ivit la noi despre revizuirea programului national (auziţi, un curent revoluţionar!red), este clar, (…). Ar însemna această „abdicare", dar este pur şi simplu un postulat al prudenţei politice … Nu pentru a intra în parlament trebue lăsat la o parte, sau mai bine zis reservat „punctul cu autonomia Transilvaniei, ci pentru a ne uşura poziţia noastră şi a ne scăpa de o sarcină … De altfel reprezintanţii noştri în parlamentul ţării, aleşi pe basa programului dela 1881, n'au pus în discuţiunea parlamentului şi n'au pretins resolvarea acestui adevăr" …

Noi rugăm pe cetitorii de astăzi să ne ierte, dacă le reamintim aceste texte politico-istorice. Este însă momentul potrivit, să ne întrebăm, ce s'a ales, după zece ani, de falnica grupare independentă şi liberă dela 1902?

Unde sînt firile acele îndrăsneţe şi nerespectuoase faţă de politica oficială şi răsvrătiţii împotriva frasei goale şi a somnolenţei? Cum mai înţeleg ei astăzi să-şi asculte „convingerile lor intime" şi „glasul timpului" de acum?

Sau cred ei, că muţenia şi neputinţa, starea pe loc şi slaba organizare a luptelor de azi nu produc aceleaşi desastre şi desamăgiri în opinia publică, pe cum se petrecea la 1902? Nu. Se vede de departe, că avântul lor s'a stins şi le-a rămas numai mahmureala, de care se păzeau aşa de mult. De când s'au solidarizat cu politica oficială, ca să guste din viaţa parlamentară, s'au făcut cuminte, ţin la autoritate exagerată şi se prezintă în calitate de ocrotitori ai gospodăriei politice. Dar orice mica opoziţie împotriva lor, orice control asupra faptelor monotone, săvârşite de asimilaţii tineri de acum 10 ani, îi tulbură şi scoate din cumpăt.

Nici o umbră de independenţă în judecată, nimic nou în reformele de organizare şi până la reformele de organizare şi „autonomia naţională a Transilvaniei" nu se mai iveşte la suprafaţa discuţiilor. Tinerii oţeliţi dela 1902, ca prin farmec, au trecut repede prin o metamorfoză sufletească, acomodându-şi caracterele şi mentalitatea la vechile forme şi stratageme înguste, pe cari tot ei acum zece ani le combăteau cu violenţă, şi ajungând mai catolici decât Papa, adaptându-se tradiţionalei infaibilităţi. Oţelul lor s'a tocit; avântul lor a fost de scurtă durată şi s'a prefăcut în mici sofisterii: idealul lor a rămas o mulţumire de sine şi un fel de idiosincrazie faţă de orice este schimbare şi îndemn la progres».

În lucrarea „Publicişti precursori ai Marii Uniri”, autorul Stelian Vasilescu scria: «Erau anii 1910/1911, printre cei mai activi, pentru gazetarul - luptător. Acum încearcă Goga să pătrundă în parlamentul maghiar, acum este arestat la Budapesta pentru articolele scrise la „Ţara Noastră”. În campania electorală desfăşurată la Chişineul Criş (190), adversarii guvernamentali cheltuiesc sume impresionante, iar jandarmii activează intens să nu reuşească Goga.

Autorităţile realizau ce ar fi însemnat apariţia lui la tribuna parlamentară, cu ce forţă ar fi răsunat verbul său oratoric în Camera maghiară de pe malul budapestan al Dunării, şi de aceea suma de 300.000 coroane nu li s-a părut foarte mare pentru cîştigarea alegerilor de către adversarul lui Goga, un conte de alt sînge. Acţiunea de presă pe care Goga o duce (alături de Chendi, care nu semna sau semna cu pseudonime, de aici şi credinţa unora ca acele articole sînt scrise de ... Goga!) în coloanele „Tribunei” este impresionantă. Bocu, Lupaş, Ghibu, Agîrbiceanu, Al. Ciura, Silviu Dragomir, apoi N. Oncu şi Ciorogariu se vor alătura luptei începute. Acum polemistul, pamfletarul, - va scrie fără încetare, dînd o suită de articole cu un conţinut necruţător, cînd e vorba de adversari, şi de o frumoasă ţinută literară. Va scrie şi va acţiona cu voluptate, în numele ideii naţionale, nu va ierta nimic şi pe nimeni. Loveşte cu sete în Mangra - care ajunsese deputat guvernamental în parlamentul budapestan, lucru ce era socotit trădare, şi loveşte cu dîrzenie şi în Slavici, care acceptase atitudinea celuilalt. Atacă fără pic de remuşcare conducerea P.N.R. pe care o găseşte „îmbătrînită”, nemaiputînd ţine pasul cu cerinţele vremii. Înmormîntează, cu bucurie, tot ce este renegat. Zice: „toţi care fac cu ochiul duşmanului, mici şi mari, negustori pe ascuns, trebuiesc dovediţi şi aruncaţi la o parte”.

Luptătorul de „guerilă”, cum i s-a spus, greşeşte uneori, dar nu dă nici un pas înapoi. Devine conducătorul „tinerilor oţeliţi”, recunoscut de toţi, care vor lăsa, acum, o pagină strălucită în istoria presei noastre militante. Se ajunge pînă acolo cu adoraţia pentru Goga, încît la Viena de exemplu, aderenţii ideilor lui, recrutaţi dintre studenţii români de acolo, se duelează cu adversarii grupului de la „Tribuna”. Acum - vom vedea mai încolo - au lovit în Lupta” (pe care pînă la urmă o vor scoate din ... luptă!) şi în conducătorul pus în fruntea ei, D. Birăuţiu (şi-n pluralul acestui tip de luptător!), precum şi-n alte gazete care ascund cititorilor adevărul (n.a: Dreptul criticii, ...). Goga îi va răspunde (celui cu care atunci şi încă mulţi ani va lupta, alături, pentru cauza neamului românesc): „Să păstrez distanţa ... Cît de înţelept e sfatul tău, iubite prieten - şi poate că ai dreptate, dar eu n-am să-l urmez niciodată”)». (va urma)






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
adi eco

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
Licitatie publica

ACCENT MEDIA