Tribuna
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XLII): Dacă înveţi carte, te faci domn. Ori te faci popă. Cum vrei tu! - să suprimăm … ce cheltuim pentru „Transilvania”, care e o hârtie moartă?
Marius HALMAGHI
790 vizualizari
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XLII): Dacă înveţi carte, te faci domn. Ori te faci popă. Cum vrei tu! - să suprimăm … ce cheltuim pentru „Transilvania”, care e o hârtie moartă?

 

Corespondenţa dintre Octavian Goga şi Bianu - prezentată de Ion Dodu Bălan - dezvăluie aspecte din activitatea poetului, în cadrul Asociaţiunii: «Le-am propus ... să facem o revistă poporală Ţara noastră” şi să suprimăm cu 6000 de coroane ce cheltuim pentru Transilvania”, care e o hârtie moartă. S-a decis înfiinţarea revistei poporale, dar s-a susţinut apariţia pe mai departe a Analelor”, care încă ne costă o mulţime de bani. De la Asociaţiune” s-a destinat numai o sumă de 1800 coroane pentru Ţara noastră”. Am tipărit această revistă în vreo 6000 exemplare şi am trimis-o în toate părţile. O redactez singur, fac administraţia şi tot. Numai un profesor prieten al meu mă ajută: I. Lupaş - nime altul. Ceilalţi oameni sunt sau leneşi sau nu ştiu să scrie. Cu toate acestea, eu redactez bucuros revista, pentru că am un mijloc de a sta de vorbă cu ţăranii”. Comunicarea această continuă şi sinceră cu mulţimea însemna o nevoie organică pentru un poet al mulţimilor cum era şi se vroia în acea perioadă Octavian Goga. (…) - În paginile acestei reviste, Goga va publica aproape număr de număr poezii originale, traduceri din poeţi maghiari şi germane, fragmente din Tragedia omului” a lui Madach, precum şi un număr impresionant de articole literare şi politice, dintre care unele au intrat în volumele sale de publicistică, altele au rămas încă, aproape uitate, în paginile acestei publicaţii, prea puţin literară. Aici apar pe parcursul anilor, poeziile: Graiul pâinii, Strămoşii, Revedere, Pe un album, Carmen Laboris, Să ştii, Vita nuova, Isus pe valuri, Karlsbad, Am fost …, Post-bellum, Trecutul, De profundis, Cetind pe Baudelaire, Pământ şi cer.

Din numărul mare de articole spicuim câteva titluri din cele cu caracter strict cultural sau care definesc cel mai riguros atitudinea şi lupta lui Goga din acest răstimp: Nu mai vrem umilinţă, Poveste de jale, Un nemuritor; Nicolae Grigorescu, Generaţia nouă, Povestea unei case, Regionalismul, Pumnalului de Toledo, Pro domo, Ideea Naţională, La groapa părintelul Lucaci, Mustul care fierbe, O ladă goală, George Coşbuc, discurs de recepţie la Academia Română, La groapa lui Şaguna, Vlaicu, Literatura militant, Trei seri în Gara de Nord, Un gazetar de lege veche, Avram Iancu, Lecţia lui Iancu, Rostul scriitorilor şi Zile grele. (…) În perioada primară, când Transilvania se găsea sub o stăpânire străină, lupta acestei reviste era profund patriotică şi progresivă, în ciuda unor declaraţii teoretice poporaniste. Îndrăzneala şi atitudinea patriotică fermă i-au adus atunci numeroase neplăceri.

În octombrie 1907, lui Goga i se intentează un proces de presă. E chemat în faţa justiţiei pentru articolul Poveste de jale” publicat în numărul 4 al revistei. Acum Octavian Goga, cu ultimul domiciliu în Sibiu, cartierul Vilelor Drotleff, lângă Erlen, de 26 de ani, secretar general al Asociaţiunii pentru cultura şi literatura română” (Astra) trebuie să se prezinte în faţa Curţii cu juri, acuzat fiind de propagandă împotriva unei confesiuni religioase. Goga se apără singur, arătând argumentat că articolul lui nu are caracter politic, ci economist. E achitat. Tot în 1907, tribunalul din Sibiu îl amendează pe Goga cu 100 coroane pentru publicarea unor articole socotite politice. Amenda a fost ridicată la tabla din Cluj la 250 coroane. Activitatea publicistică atât de susţinută şi îndrăzneaţă îi va atrage multe procese de presă».

Prezentăm articolul Generaţia nouă" (din revista Țara Noastră”, Sibiu, 9/ 22 Martie 1908, nr. 11), articol în care Goga surprinde preocuparea pentru tânăra generaţie, la început de secol al XX-lea, în Transilvania imperiului austro-ungar:

«Povestea e destul de tristă şi destul de cunoscută. E povestea tânărului român din ţara ungurească care învaţă carte în zilele noastre. O ştii bine minte - ai suferit doar atâtea până ți-a fost dat s'o înveţi pe de rostşi dacă n'o povesteşti bucuros, e că de multe ori îţi tremură genele şi ţi-se strâng pumnii când ţi-o reaminteşti ...

O povestim: Într'o dimineaţă de toamnă. Scârţăie prelung poarta şi din ograda sărăcuţă iese căruţul la pasul domol al unor cai trudiţi. O ţărancă rămâne sprijinită de stâlpul porţii, în strălucirea soarelui, cu lacrimi în ochi. Stă, se uită până trece căruţul. În căruţ sânt doi, stau alături pe scândură: tata şi băiatul. Ţăranul e gânditor, aşezat, cu privirea potolită a sătenilor noştri munciţi. Copilandrul ridică fricos capul din ţundră, ochii lui cuminţi au plâns. Şi cum se duc aşa în tropotul cailor, desluşeşti vorba mângâietoare: Lasă, dragu tatii, Ioniţă, nu plânge ... Dacă înveţi carte, te faci domn. Ori te faci popă. Cum vrei tu ... Dar Ioniţă plânge. El n'ar vrea să fie domn, el ar vrea să rămâie acasă. Şi căruţul se duce. După trei ciasuri sânt în oraş şi ţăranul îşi poartă copilul de mână printre trecători. Au ajuns la şcoala ungurească". Aici mişună lume din toate părţile. Au venit părinţii cu copiii. Cei mai mulţi sunt ţărani în straie de Dumineca, - scot bani din şerpar şi se feresc din drumul domnilor profesor cu pălăria în mână -, sânt şi preoţi cu haina lor cam trecută şi copii de toată mărimea. Graiul e românesc în toată zarva asta. Doar ici colo se mai aude câte-o vorbă străină: numele unei cărţi ungureşti, numele unui profesor mai împestriţează poveştile. Ţăranul nostru îşi duce copilul sfios, îşi ia pălăria subsuoară, urca cam nedumerit treptele, se ţine după mulţime, trece coridorul şi intră în odăiţa din fund. Se închină înaintea domnului cu barbă, care stă încruntat la masă: Să nu fie cu supărare, l-am adus pe băiat, să-l scrieţi la carte"…

Aşa se începe povestea tuturora. Aşa am venit cu toţii la şcoală. Şi Ioniţă şi Niculiţă şi Traian al popii. Băieţi de plugari sau preoţi, aceşti copii stau cu mânile pe bancă presăraţi printre şcolarii unguri şi ascultă cu sfială vorba neînţeleasă dela catedră. Se chinuiesc, îşi frâng limba cu cuvintele grele. Sânt stăruitori, harnici. Îi vezi după şcoală grăbind către casă cu cărţile subsoară, cum fug sguliţi în hăinuţa lor uşurică. Sânt câte patru-cinci în gazdă la cutare babă unguroaică, grămădiţi unul peste altul în odăiţa scundă. Îşi scot din ladă bucata de pâne şi fărămitura de brânză, le dumică repede şi încep apoi cu toţii, îşi întind gura, îşi răsfrâng buzele, le adună: cetesc din carte pe ungureşte. Sânt pacinici, cuminţi prea de vreme, cu aiere de îngrijorare bătrânească. Din săptămână în săptămână au şi ei o bucurie. Vine mama cu desagii. Le ia capul în palme, îi netezeşte pe frunte şi oftează sau se cruceşte când le aude vorba din carte. şi aşa se trec zilele. Copiii încep să rupă limba străină, încep să înţeleagă cuvintele prea puţin prietenoase ale profesorului, se trudesc şi cu stăruinţa lor uimitoare merg repede înainte. În câţiva ani, dupăce s’a supţiat şi ajutorul de acasă, ei se susţin învăţând pe alţii. Îi învaţă tocmai pe colegii lor unguri, ce îşi plimbă ani de-arândul la şcoală lenea lor trufaşă care nu se pedepseşte aspru. O astfel de şcoală e un microcosm unde se înfăţişează, foarte lămurită, icoana relaţiilor anormale din ţara noastră. Spiritul de căpătuială pe nemuncite, privilegiile la tot pasul, cari întovărăşesc în toată viaţa lor pe compatrioţii maghiari, se desluşesc binişor pe băncile şcoalei. Elevii maghiari sânt eupatrizii acestei societăţi. Muncesc puţin, fără încordare. Crescuţi într’o mândrie întărită zilnic de povaţa profesorului, ei văd în colegii lor români doar pe vecinul bun de-a întinde mână de ajutor la o traducere din Salust. În conştiinţa lor de superioritate faţă de valahul” înfăţişat cu atâta batjocură de cutare profesor - se socot îndreptăţiţi a privi cu dispreţ pe aceşti vecini, cari îşi vorbesc altă limbă. Astfel în şcoala asta trăiesc două lumi, cari din zi în zi se deosebesc tot mai mult. Între copiii cari stau pe aceleaşi bănci, cetesc din aceleaşi cărţi, se aleg două tabere cari se înduşmănesc, se frământă între ele».

(va urma)





comentarii
1 comentarii

Nu ne slabesti deloc, prietene!
22.10.2021 12:35
Din aceeasi categorie
SEVIS

E-pneu

PARCUL MEMORIAL  MULTICULTURA

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Muzeul Astra
codul postal
VISA MEDICA
Comunicat de presa
Licitatie publica

accentmedia