Tribuna
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XL): un popor care are puterea de a nu-şi ascunde păcatele? - despre Iosif Goga! - câmpul nesfărşit şi veşnic roditor al culturii?
Marius HALMAGHI
668 vizualizari
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (XL): un popor care are puterea de a nu-şi ascunde păcatele? - despre Iosif Goga! - câmpul nesfărşit şi veşnic roditor al culturii?

 

Reproducem continuarea articolului „Adevărul” – apărut în revista Luceafărul 1908, nr. 11-12 : «Aceasta e o datorie naţională, o trebuinţă care nu poate suferi amânare. Poate fi botezat acest avânt oricum »socialism« chiar, - porecla e indiferenta, - dar e vremea să-l pornim din toate puterile. Să ridicăm deci vălul de pe toate minciunile cuvioase, să Ie zicem pe nume păcatelor cari bântuie societatea noastră şi să aducem un suflu aspru de sănătate, care să învioreze viaţa noastră publică. Şi să nu ne temem de sughiţele cârcotaşilor mărunţi. Aşa a fost de când o fi lumea: numai peste ruinele de cadavre s'a putut înfige pe parapet steagul biruinţii. În serviciul acestei idei s'a angajat şi scriitorul articolului »Două culturi« şi călăuzit de intenţii curate s'a năzuit să înfăţişeze o problemă de mare interes pentru noi. A avut desigur judecăţi pripite, afirmaţii neîntemeiate acest articol, dar fondul lui - cum am văzut - nu e brodat pe un neadevăr, ci dimpotrivă e izvorît din preocupările noastre zilnice. Iată de ce e nejustificată violenţa surprinzătoare a dlui Aurel C. Popovici şi desgustătoare injuriile acelui cor de cârtitori improvizaţi, cari s'au socotit în drept să-şi părăsească adăpostul tăcerii care i-a ocrotit. Nu ne dor nici îngăimările presei maghiare. Am fost totdeauna de credinţa că un popor care are puterea de a nu-şi ascunde păcatele, nu e lipsit încă de putinţa premenirii sănătoase. Octavian Goga».

Redepănând firul vieţii marelui poet şi gazetar Octavian Goga, un moment de mare răscruce al carierei a fost anul 1905. A apărut primul lui volum de poezii (la Budapesta, ulterior reeditat la Bucureşti -1907 şi Sibiu – 1910), majoritatea criticilor subliniind evenimentul literar, poetul bucurându-se la numai 25 de ani de un remarcabil prestigiu literar.  Bucuria succesului i-a fost repede umbrită de moartea tatălui său., Iosif Goga (1851, Crăciunelul de Sus, jud. Alba - 24 decembrie 1905). În revista „Luceafărul” Anul V, nr. 1, Budapesta, 1 ianuarie 1906, se poate lectura la rubrica  „Cronică”: «†Iosif Goga: Pe cînd glasurile arginţii ale colindătorilor vestiau pe la uşile credincioşilor bucuria naşterii lui Cristos, unul dintre noi, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, sta la capătâiul iubitului său tată, care după o scurtă boală, îl părăsia pentru totdeauna. Moartea părintelui Iosif din Reşinar, unul din cei mai aleşi preoţi ai archidiecezei ortodoxe, a fost deplînsă de toţi ceice l-au cunoscut şi stimat. S’a născut la anul 1851 în comuna Crăciunel de pe Tîrnave, din părinţi ţărani. Studiile liceale le-a terminat în Blaj, iar cele teologice la Seminarul Andreian din Sibiiu. După terminarea teologiei, în 1878 şi 1879, a fost învăţător în Reşinar, unde în primăvara anului 1880 fu ales preot. Prietinii de-aproape ştiu bine virtuţile ce împodobeau acest suflet distins: cinsteau firea îngăduitoare şi pururea senină, curăţănia caracterului, spiritul viu şi original al părintelui cu inima şi casa deschisă tuturora. Ţăranii din sat au pierdut întrînsul un păstor sufletesc luminat şi credincios chemării sale de apostol, care le-a propovăduit numai binele. Cu ei vom zice toţi într’un glas: Binecuvântată fie-i pomenirea de veci!». Stingerea din viaţă a tatălui său avea loc la numai un an de la decesul sorei, învăţătoarea Victoria.

În monografia lui Ion Dodu Bălan descoperim durerea lui Octavian, împărtăşită într-o epistolă lui Titu Maiorescu – „spiritus rector al Convorbirilor literare”: «După reîntoarcerea mea din Bucureşti - din drumul către străinătate, de la Budapesta - m-a chemat acasă vestea că tatăl meu e bolnav. M-am întors, şi la trei zile, în ajunul Crăciunului, am rămas orfan. Am îndurat o lovitură grea şi neaşteptată; tatăl meu era un om plin de vigoare şi în floarea vârstei (n.r. Iosif Goga a murit la 56 de ani). Eu am fost supus fără nici o pregătire la această rupere bruscă, din a cărei nedumerire nici azi nu m-am recules ... Am pierdut un părinte jertfitor, tocmai în ceasul când puteam să-i aduc o mângâiere pentru o viaţă petrecută cu griji - şi un suflet senin şi înţelegător de care mă apropiam totdeauna ca de o întrupare a bunătăţii şi a treziei de minte». În altă epistolă trimisă către Ion Bianu (preşedintele Academiei) mărturisea: «O soartă rea şi urâtă mi-a răpit sufletul cel mai apropiat de sufletul meu şi m-a lăsat prea devreme pe cărările vieţii singur. Am rămas orfan cu toţi ai mei - şi-atâtea s-au schimbat de atunci, şi visuri, şi noroc, şi planuri pentru viitor. A trebuit să rămân cel puţin până la toamnă - aici la Sibiu-, la o meserie cu care tot mai puţin mă împac. Societatea de aici, prea puţin prielnică preocupărilor mele, mă îndrumă la singurătate. Nu ştiu azi ce se va alege din toate astea ...  Mă mângâi cu speranţa că reuşind să-mi adun gândurile, voi mai putea lucra câte ceva, răspunzând astfel dragostei ce mi-au dovedit-o binevoitorii mei. Acolo, la Răşinari, în spatele mausoleului mitropolitului Şaguna (mort în 1873), în stânga altarului, e mormântul familiei Goga, sub acceaşi lespede de piatră străjuită de o cruce impunătoare de marmoră albă, pe care e săpat: Iosif Goga (1851-1905), Aurelia Goga (1856-1938), Victor Goga (1882-1883), Victoria Goga (1883-1903), preotul Ion Bratu (1818-1878), Maria Bratu (1821-1917), Eugen Goga (1888-1935). Simţindu-şi probabil sfârşitul apropiat, părintele Iosif s-a preocupat în ultimile luni ale vieţii să-i găsească fiului mai mare o slujbă cu care acesta să-şi poată întreţine familia: mama, sora Claudia, elevă într-un pension la Sibiu şi fratele Eugen, elev la Blaj, viitorul publicist şi autor al romanului „Cartea facerii”. Era liber postul de secretar II al Asociaţiunii din Sibiu, după cum anunţa o notiţă din revista Transilvania (10 nov.1905, p.308). Părintele Iosif folosise toate „relaţiile” pentru ca fiul său să-l ocupe. Astfel, de ASTRA, adică de „Asociaţiunea transilvană pentru literatură şi arta poporului român” se leagă una din perioadele cele mai fructuoase din activitatea multilaterală a lui Octavian Goga. Ţelurile ei patriotice, sociale, economice şi culturale au coincis într-o mare măsură cu năzuinţele poetului, iar personalităţile marcante care i-au dat strălucire au avut o înrâurire binefăcătoare asupra formării propriei sale personalităţi. Ele au ţinut nestinsă şi au transmis, din generaţie în generaţie, flacăra revoluţiei de la 1848, pentru care Goga a avut un adevărat cult: „Plămădită într-un timp de apăsare politică, când popoarele, aruncate la pământ de puterea baionetelor, tânjeau sub domnia unui absolutism aspru, dar deopotrivă pentru toţi în asprimea sa, ea vestea zorile unor zile mai senine, visate şi dorite de vânjoasa generaţiune din anul 1848. Orice manifestare politică fiind pe atunci împiedicată, energia naţională îşi căuta şi-şi află alt câmp de acţiune, un câmp mai neted şi mai mănos; câmpul nesfărşit şi veşnic roditor al culturii” (notă subsol: Andrei Bârsan, La jubileul de cincizeci de ani al „Asociaţiunii”, Luceafărul nr. 15-17, 1991).

Octavian Goga cunoştea istoria ASTREI, constituirea având loc la adunarea generală din 23 octombrie 1861, luptătorul paşoptist Axente Sever redactând statutele, acestea fiind definitivate de marele gazetar George Bariţ şi Ion Puşcariu, respectându-se ideile primului preşedinte al ASTREI, mitropolitul Andrei Şaguna şi ale vicepreşedintelui, eruditul canonic Timotei Cipariu, cel care susţinea că „Asociaţiunea era un reazim al naţionalităţii române”!

Reproducem din monografia lui Ion Dodu Bălan: «În anul 1905, în şedinţa extraordinară a Comitetului Central al „Asociaţiunii”, are loc alegerea prin vot secret a secretarului II. S-au prezentat doi concurenţi: Octavian Goga şi Iuliu Moisil. Din 12 voturi, Goga a primit şapte „şedule” iar concurentul celălalt patru. În urma votării, Goga e declarat secretar II al „Asociaţiunii”, dar de la Societatea „Transilvania” din Bucureşti, nu va mai fi retribuit cu 150 de coroane pe lună».

 

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Muzeul Astra

SEVIS

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Comunicat Carmangeria Imperial final
Licitatie publica

accentmedia