Tribuna
Sevis
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (X): tipul şi caracterul răşinărenilor! - în sânul familiei domneşte ordine şi cinste! - din „Rugăciune”, poetul pătimirii noastre!
Marius HALMAGHI
2350 vizualizari
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (X): tipul şi caracterul răşinărenilor! - în sânul familiei domneşte ordine şi cinste! - din „Rugăciune”, poetul pătimirii noastre!

Despre „tipul şi caracterul răşinărenilor” aflăm din lucrarea primului monograf al comunei, prof. Victor Păcală; continuăm reproducerea pasajului: «Fără leac de adăpost, ca şi turmele lor, cu gâtul întotdeauna gol şi pieptul arămit de arşiţa soarelui şi asprimea gerului, petrec sute de răşinăreni prin străini sub ceriul liber, şi nici vitele lor, de-o tenacitate extraordinară, nu rezistă mai uşor la zădufurile verii, la viscolele violente ale iernii.

Răşinărenii sunt înzestraţi, fără îndoială, şi cu o mare inteligenţă. Oricând şi oriunde li s’au îmbiat condiţii favorabile, tinerii răşinăreni s’au ridicat cu uşurinţă adesea la un nivel superior şi la poziţii dintre cele mai înalte.

Pe cât sunt de legaţi în trup, de puţin mlădioşi şi greoi în mişcările lor, pe atât de flegmatic le e temperamentul, iar fiinţa lor sufletească pătrunsă de o adâncă seriozitate. Interesant, că acest popor care a născut pe poetul Goga, n’are elasticitatea simţirii proprie ţăranilor noştri. Sufletul lui, ca şi graiul lui, departe de a fi vioiu, aprins, poetic, are ceva din maiestatea liniştită a naturii ce-l înconjoară, o asperitate şi severitate, ce se reoglindeşte în toate manifestările vieţii lui. Ţăranul de aici nu e cald, comunicativ ca cei dela ţară, concepţia lui n’are puterea şi vioiciunea ce captivează şi înalţă, în schimb însă cugetarea lui e mai concentrată, mai rece şi sufletul lui are în mai mare măsură simţul necesităţilor practice. Deaceea în Răşinariu se cântă puţin, se vorbeşte puţin şi se râde rar. Bucuria şi durerea şi-o comunică fără pornire, şi chiar tinerii, în raporturile lor de dragoste lipsite mai totdeauna de note romantice, se par a avea reflecţiile mai puternice decât emoţiile, ori cel puţin, delicateţa şi exuberanţa sentimentului de dragoste nu e în aşa măsură exprimată ca la oamenii dela ţară (...). E foarte interesant şi în acelaş timp îmbucurător, că acest popor, care a văzut atâta lume şi ţară, şi-a conservat virtuţile ce le-a apucat dela strămoşi. Ei au marele şi netăgăduitul merit, că oricât au pribegit prin ţări străine şi ar pribegi încă şi azi, ca oieri şi negustori, moralitatea şi legea le rămân totuş neatinse. Putem afirma, că simţul religios e acela care, mai mult ca oricare altul, le face educaţia şi înalţă fiinţa; virtuţile lor în acesta îşi au rădăcinile.

În sânul familiei domneşte ordine şi cinste: tată şi mamă se îngrijesc deopotrivă, ca ele să fie respectate. Ordinea şi curăţenia pare a-i fi o necesitate mai ales femeii răşinărene. Deşi bărbatul, conştient de dreptul său de stăpân, merge şi pe stradă totdeuna înainte, iar femeia după el, deşi la casă, în prezenţa oaspeţilor, pe cari ea îi serveşte, femeia nu-şi ia îndrăzneala să şeadă, ea totuş se bucură de un tratament ireproşabil din partea bărbatului. Soţie credincioasă şi casnică, mamă devotată familiei sale, ea ţine cu tot sufletul la onoarea casei şi numai rar se pomenesc în comună procese de divorţ. Onestitatea fetelor încă se menţine la un nivel destul de înalt. Cinstea şi bunul nume şi-le păzeşte o fată din casă mai bună atât de mult, încât pentru nimic în lume nu şi-ar prinde vorbă, în stradă sau pe la poartă, cu feciorii. Bunăcuviinţa e un lucru cu care sunt deprinşi din copilăria lor, feciorii ca şi fetele; chiar şi în şezătoare, la joc sau ospeţe, se feresc de sburdălnicii şi glume nepotrivite, dacă nu vreau să fie de ocara lumii. Oricât ar fii unii de certăreţi, clevetitori şi – în măsura cea mai mare – pizmoşi şi oricât speculaţia de-a ieşi deasupra sărăciei se face ici-colo cu păgubirea chiar a celor mai deaproape ai săi, răşinărenilor totuşi trebuie să li-e recunoască o bună măsură de iubire faţă cu deaproapele. Din acest înalt sentiment e natural apoi să decurgă şi fapte de caritate. Fundaţiunile „Aleman C. Mitrea”, „Petru Hoadrea”, „Şaguna”, „Bucur Dancăş”, apoi reuniunea femeilor, casina, etc. jertfesc an de an sume considerabile pentru ajutorarea infirmilor, văduvelor şi orfanilor, pentru cărţi, stipendii şi premii destinate şcolarilor şi meseriaşilor săraci şi harnici. Unii din iubire curată creştinească, alţii din îndemnul de a se împărtăşi, prin danii, de o bună răplată cerească, ridică pentru sufletele lor şi ale răposaţilor lor cruci pe marginea drumurilor, fac pomelnice, înzestrează biserici şi alte instituţii destinate folosului obştesc. Nu mai vorbim de binefacerile cari se revarsă cu îmbelşugare, mulţumită acestui mare şi puternic sentiment de milă şi dărnicie, asupra unei mari mulţimi de norod cu prilejul ospeţelor, înmormântărilor, maslurilor, pomenilor, etc».

Viaţa satului Răşinari şi în primul rând viaţa religioasă a răşinărenilor, l-au inspirat pe Octavian Goga în a scrie poezia „Rugăciune”; biserica „Sf. Cuvioasa Paraschiva” - catedrala episcopală a românilor din Transilvania – a fost pentru o perioadă de timp - singurul loc de reflecţie şi evadare din mijlocul vieţii zbuciumate şi lipsite de satisfacţii şi împliniri:

«Rătăcitor, cu ochii turburi,/ Cu trupul istovit de cale,/ Eu cad neputincios, stăpâne,/ În faţa strălucirii tale./ În drum mi se desfac prăpăstii,/ Şi ’n negură se-mbracă zarea,/ Eu în genunchi spre tine caut:/ Părinte-orânduie-mi cărarea!/ În pieptul sbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapă,/ Cum vor să-mi tulbure izvorul/ Din care sufletul s ’adapă./ Din valul lumii lor mă smulge/ Şi cu povaţa ta ’nţeleaptă,/ În veci spre cei rămaşi în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă./
Desleagă minţii mele taina/ Şi legea farmecelor firii,/ Sădeşte ’n braţul meu deapururi/ Tăria urii şi-a iubirii./ Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina/ Şi svonul firii ’ndrăgostite,/ Dă-i raza soarelui de vară/ Pleoapei mele ostenite./
Alungă patimile mele,/ Pe veci strigarea lor o frânge,/ Şi de durerea altor inimi/ Învaţă-mă pe mine-a plânge./
Nu rostul meu, de-apururi pradă/ Ursitei maştere şi rele,/ Ci jalea unei lumi, părinte,/ Să plângă ’n lacrimile mele./
Dă-mi tot amarul, toată truda/ Atâtor doruri fără leacuri,/ Dă-mi viforul în care urlă/ Şi gem robiile de veacuri./ -De mult gem umiliţii ’n umbră,/ Cu umeri gârbovi de povară.../ Durerea lor înfricoşată/ În inimă tu mi-o coboară./
În suflet seamănă-mi furtună,/ Să-l simt în matca-i cum se zbate,/ Cum tot amarul se revarsă/ Pe strunele înfiorate;/ Şi cum supt bolta lui aprinsă,/ În smalţ de fulgere albastre,/ Încheagă-şi glasul de aramă:/ Cântarea pătimirii noastre».

„RUGĂCIUNE” a deschis volumul Poezii” (1910), punându-și amprenta asupra destinului autorului. Discursul liric îl definea ca un poet vizionar, cu credinţă în Hristos şi valorile bisericii. Toţi răşinărenii îl păstrează - pe Octavian Goga - în memoria colectivă, ca „poetul pătimirii noastre”, fiecare pas în comuna de lângă Sibiu, fiind fâcut pe urmele sale.

A descoperi viaţa poetului răşinărean este o aventură, Răşinariul şi Sibiul neoferind un cadru documentar distinct, cu acces facil la opera sau la lucrările despre marele poet răşinărean. Instrumente utile au fost şi rămân trei lucrări bibliografice: „Octavian Goga. Bibliografie sibiană” (Sibiu, 1991), cercetătorul Mircea Avram (1923, Cernăuţi - 1999, Sibiu) realizând-o cu prilejul centenarului naşterii poetului, „Octavian Goga (7 mai 1938 - 7 mai 2008)” (Sibiu, 2008) - autor bibliograful Dorin Gogâlea şi „Contribuţii la o bibliografie Octavian Goga (1965-2004)”, (Cluj-Napoca, 2006), apărută la sărbătorirea 125 de ani de la naşterea poetului. Din ultima lucrare, reproducem din „Argument”: «Aici, la Cluj, în biblioteca ce-i poartă numele, respectul pe care-l arătăm memoriei lui este permanent. Începând cu dezvoltarea fondului de documente prin adăugarea de lucrări noi şi continuând cu evocarea personalităţii sale cu prilejul evenimentelor comemorative, împlinim tot ceea ce se poate contribui la o mai bună cunoaştere a poetului, dramaturgului şi politicianului Octavian Goga. Biblioteca dispune de o remarcabilă colecţie de documente care însumează peste 100 de lucrări scrise de Octavian Goga sau despre el (...) prof. Doina Popa».

(va urma)





comentarii
1 comentarii

Mai slabeste-ne, nene! Vezi-ti de sanatate si de viata matale!
02.04.2021 22:02
Din aceeasi categorie
Staer

A.D.I. Eco Sibiu

Ghid informativ clienti EFSA

Tursib

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia