Tribuna
SEVIS
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (IX): vrem şi pentru mort dreptate! - literatură şi politică - ne cufundam în marele suflet al ţăranului - cel mai mare rezervor de energie naţională? - capitalul meu!
2021-Anul Goga, anul tinerilor oţeliţi (IX): vrem şi pentru mort dreptate! - literatură şi politică - ne cufundam în marele suflet al ţăranului - cel mai mare rezervor de energie naţională? - capitalul meu!

Opinia lui Octavian Goga despre părinți și rășinăreni o regăsim în „Fragmente auto-biografice”; continuăm reproducerea: «Tatăl meu era preot la această biserică, ce îşi avea daniile ei de munţi, cum spun hrisoavele, care se păstrează acolo, dela Matei Basarab. Dacă aş face o disecare a stării mele sufleteşti, ar trebui să mă întreb care e cauza acelei dualităţi, care, ca o fatalitate, m’a urmărit în viaţă? Literatura de o parte şi de alta chemarea către trebile publice; pe de o parte, abstracţiune, pe de altă parte, jocul realităţilor? Eu cred că şi aici aş găsi un fel de deslegare în sens atavic. În ce priveşte părinţii mei, mama era, după naştere şi de felul ei, dela munte; tata era de pe câmpie.

Vedeţi deci o îmbinare sufletească: muntele reprezintă prin psihologia lui mai mult contactul cu realitatea, mai mult tendinţa de a intra în afunzimi, mai mult acţiunea, cîtă vreme cîmpia reprezintă orizontul larg, tendinţa de nostalgie, de povestire. Aceste două elemente s’au transmis în sufletul meu şi sub povara lor se menţine această sbuciumare paralelă, care se traduce în cele două îndeletniciri ale vieţii mele: literatură şi politică.

Sînt întrebat dacă dintre figurile Ardealului evocate în poezia mea sînt unele care s’au întipărit din copilărie? De sigur că da! Eu am trăit pînă la vîrsta de 9 ani la sat: am trăit însă nefiind ţăran, ci ca un înregistrator conştient al satului.

Am privit satul şi l-am despicat programatic, dîndu-mi seama că el e cel mai mare rezervor de energie naţională; am crezut dela început, prin transmisiunea strămoşilor şi părinţilor mei, în ideea de rasă; am crezut deci în sat, fiindcă satul era sinteza care reprezenta înaintea mea marele tot: neamul. Am cutreerat satul cu ochii deschişi, conştient că fac o analiză permanentă şi că fiecare clipă de contact al meu cu ţărănimea e o clipă de studiu, de interpretare, de disecare a acelui izvor de energie, care se confundă, în judecata mea, cu însuşi rostul existenţei noastre. Am crezut în sat şi am căutat în sufletul poporului nostru; şi vă spun sincer că, în acest microcosm, am descoperit oglindindu-se o viaţă sufletească foarte bogată. Dacă s’ar gîndi cineva să-şi ia asupra lui sarcina ca să caute la sat toate figurile pe care le-au eternizat marile literaturi. Le-ar găsi de sigur, într-o formă rudimentară, dar le-ar găsi acolo. Există la ţară şi Hamlet şi Tartuffe: există Avarul lui Moliere; există Othello; toate figurile complicate şi toate marile pasiuni clocotesc jos în adîncime. Nu e nevoie de un plastron, ca să simţi un suflet bătînd şi instincte foarte puternice manifestîndu-se. Eu am urmărit toate figurile satului şi am luat legătura mea sufletească cu ele; mi-am dat seama că osatura poporului e la ţară şi că, dacă vrem să credem într’o logică viitoare a evenimentelor, care să ne salveze, trebue să credem în ţăran şi în sat. Deci eu, din fragedă copilărie, am urmărit satul, cu toate figurile lui. Am avut contact cu toate frămîntările anonime, cu toate bucuriile, începînd dela botez şi pînă la coborîrea în pămînt. Participînd însă la această viaţă a satului continuu, am rămas oarecum deasupra mulţimii, un observator al ei, înregistrator conştient al tuturor evenimentelor dimprejurul meu. Mă duceam la horă - mai puţin la horă - mă duceam mai mult la şezători, dar aceasta nu la Răşinari, ci într’o comună de pe Târnave, de unde era tatăl meu, unde aveam o moşioară, şi mă lăsam furat de atmosferă de nostalgie, de lene, de căldură a sufletului, care se respira acolo în nopţile de vară. Fiindcă eu mă întorceam dela şcoală la ţară numai vara - eram la şcoala ungurească dela Sibii, unde am mers cînd aveam 9 ani, după ce terminasem şcoala primară din Răşinari, şi din care am ieşit fără să ştiu o vorbă ungureşte -la ţară, vara  mă apropiam de popor, treceam în mijlocul ţăranilor, făceam să se înlăture acel sentiment de diferenţiere socială, care perzista în primele clipe, şi urmăream zi cu zi, ceas cu ceas, tot ce era frămîntare sufletească în jurul meu. În serile de vară, cînd se ţineau şezătorile pe prispă, eram şi eu chemat la ele şi asistam, de sigur robit şi de farmecul cîntecului, dar şi de conştiinţa că trebue să-mi îmbogăţesc capitalul meu de folclor romînesc; sînt amintiri simpatice şi stărui cu drag asupra lor.

Cînd mă duceam între ţărani, pentru primul moment se făcea linişte între ei; era acea mişcare de jenă a săteanului, care nu-şi traduce imediat sentimentele în faţa noului venit; dar peste cîteva minute, legătura sufletească cu ei fiind luată, începea acel fluid să circule între noi, începeau cîntecele şi eu mă întorceam dela aceste întreprinderi, încărcat de muzică şi povestiri, venind dela aceste incursiuni cinegetice cu prada mea, care de sigur că era substratul sufletesc al operelor mele. Pe urmă începea în sufletul meu elaborarea aceea chinuitoare a cuvintelor, care trebue să-şi dea întîlnirea în creerul unui om, cînd două noţiuni se întîlnesc şi se îmbrăţişază pentru a nu se mai despărţi niciodată. Dacă aş căuta să hotărăsc printr’un fel de analiză, uitîndu-mă foarte adînc în mine, de unde purced legăturile mele indestructibile cu viaţa populară, aş ajunge pînă acolo, la acele clipe ale serilor de vară, cînd, împreună cu părinţii meu, acel preot dela ţară, cu mama mea, şi cu fraţii mei, toată familia ne cufundam în marele suflet al ţăranului nostru».

Din vremea copilăriei e inspirată poezia „DE DEMULT”, poetul devenind conștient - treptat - de menirea lui: a da glas acestor suferinţe! Ultima speranţă a românilor transilvăneni era „măritul împărat” de la Viena (vol. „Poezii”, 1905): «Tot mai rar s’aud în noapte clopotele dela strungă,/ Patru inşi la popa’n casă ţin azi sfat de vreme lungă./ Într’un sfeşnic ard pe masă două lumânări de ceară,/ Plin de grije, peană nouă, moaie popa’n călimară: *** „Patru juzi din patru sate, dela Murăş mai la vale,/ Cu supunere, se’nchină astăzi Înălţimii tale,/ Luminate Împărate! - Scriem carte cu’ ntristare,/ Ne-au luat păşunea domnii, fără lege şi’ntrebare .../ Scaune-aveam şi’n miezuine le-au fost pus de mult bătrânii/ De pe când în ţara asta numai noi eram stăpânii .../ Nu mai sunt acum pe câmpuri, toate le-a sfîrmat duşmanul/ Şi pe Ionuţ al Floarii ni l-au prăpădit sărmanul./ Ne mor vitele’n ogradă şi ni-e jale nouă foarte/ Şi’nălţate Împărate, noi n’am vrea să facem moarte!/ Dar ne vrem moşia noastră, vrem şi pentru mort dreptate!/ Ale Înălţimii tale slugi supuse şi plecate,/ Am trimis această carte şi precum ca să se ştie,/ Scris-am cu popa Istrate în ziua de Sfânt-Ilie./ Iar noi patru juzi cu toţii nu ştim slova şi scrisoarea,/ Punem degetul pe cruce şi’ntărim şi noi plânsoarea.” *** La fereastră’s zori de ziuă şi pătrund încet în casă,/ Juzii treji de gânduri grele, stau cu coatele pe masă./ O nădejde luminează feţele nemângâiete,/ A’ntărit scrisoarea popa; la tot colţul o pecete./ Moş Istrate se ridică, şi cu mâna tremurată/ Pune cartea în năframă, de trei ori împăturată.../ Înţolit de drum jitarul Radu Roată se iveşte,/ Vechi căprar din cătănie ştie carte pe nemţeşte./ El aşează’n sân scrisoarea şi sărută mâna popii,/ Juzi-i strâng odată mâna, le mijesc în gene stropii,/ Stau cu popa’n pragul porţii, ochii lor spre drum se’ndreaptă,/ Când cu traista subsoară şi toiagu’n mâna dreaptă,/ În sclipirea dimineţii, care rumeneşte satul,/ Radu Roată pleacă’n lume cu scrisoare la’mpăratul».

Despre „tipul şi caracterul răşinărenilor” ne povesteşte primul monograf al comunei, prof. Victor Păcală: «Încă din copilărie, muntenii aceştia se deprind a îndura, fără a fi înfrânţi de ele, tot felul de calamităţi ce dau peste ei. Oţeliţi în lupta continuă cu natura împrejmuitoare, rezistă ostenelelor şi boalelor şi supoartă cu uşurinţă lipsa de hrană şi intemperiile». (va urma) Marius HALMAGHI





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Noua ne pasa

publicare anunturi

Somarest

PORTAL MEDICAL

Comunicat_de_Presa_benef-finali-Amador-Concept

Comunicat de presa Jujube Atelier

COMUNICAT DE PRESA

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
Licitatie publica

accentmedia