Tribuna
2020 Dosarele patrimoniului (LXVI): în fond ce face viespea? - hârtie făcută din linţoliile mumiilor? - meşteşugurile din Transilvania pînă în secolul al XVI-lea! - cui bono?
Marius HALMAGHI
870 vizualizari
2020 Dosarele patrimoniului (LXVI): în fond ce face viespea? - hârtie făcută din linţoliile mumiilor? - meşteşugurile din Transilvania pînă în secolul al XVI-lea! - cui bono?

Astăzi, când mulţi tineri nu ştiu să scrie, trebuie reamintită zicala: „Cui bono?” („Cui foloseşte?”) interesanta istorie a scrierii, din lucrarea lui Aurel Dîmboiu („De la piatră la hîrtie”). Cred că toţi tinerii ar trebui să cunoască aceste „amănunte” din istoria omenirii, un episod derulându-se în anii 1855-56, prin transportul în America a zeci de mii de mumii egiptene: «În editorialul ziarului „Daily Standard” din 19 august 1856, putem citi: „Un magnat din Onondaga, adorator al Vulturului de aur (dolar) şi nu al Ibisului egiptean, a scos pe piaţă „hîrtie făcută din linţoliile mumiilor” Poate ceva să ilustreze mai bine caracterul practic al acestei ere şi intensul mercantilism al Americii?». Un calcul al „businessman-ului” american demonstra eficienţa: «fiecare mumie egipteană era înfăşurată în vreo 15 kg de bandaje de in curat. (...) preţul mediu al cîrpelor de in, cu tot transportul lor pînă în America, ... nu depăşea 1,5 cenţi pe kilogram, faţă de 2 pînă la 3 cenţi, cîte revenea kilogramul de cîrpe colectate în Statele Unite. În plus mumiile mai conţineau o cantitate apreciabilă de răşini aromatice, între care tămîia ocupa un loc de frunte şi asta se putea vinde în biserici, la un preţ bun, încît cîrpele reveneau aproape gratuit».

Din procesul de formare al poporului român s-au păstrat urme de scriere pe piatră, cărămizi şi ceramică. Traian a imortalizat evenimentul trecerii Dunării -„Tabula Traiana”-, în stâncă (la Porţile de Fier). De la daci s-au moştenit multe cioburi de ceramică, pe care aceştia scriau. Tăbliţele cerate au ajuns să fie folosite odată cu ocuparea Daciei, fiind amintite cele 4 tăbliţe celebre (descoperite între 1786-1855, la Roşia Montană - Alburnus Maior), «care conţin mărturii de o importanţă excepţională privitoare la sclavajul din epoca aceea. Ar mai fi chiar de precizat că aceste tăbliţe sînt documente unice pentru întregul Imperiu Roman şi aduc informaţii care se pot găsi numai în unele papirusuri descoperite în nisipurile Egiptului. (...) Asupra pergamentului se cade să ne oprim ..., întrucât, timp de secole, a fost materialul pe care s-au scris hrisoavele, actele de proprietate şi cărţile religioase pe întreg teritoriul patriei noastre. În Transilvania, pergamentul a fost folosit în exclusivitate pînă la începutul celui de-al doilea sfert al secolului al XIV-lea, cînd îşi face şi hîrtia prima ei apariţie. Între tipurile de pergament folosit se remarcă două, şi anume: tipul sudic (de provenienţă italiană), preparat din piele de capră sau oaie şi lustruit numai pe partea interioară a pielii, şi tipul nordic (teutonic), care era prelucrat pe ambele feţe». Cel mai important avantaj al hârtiei era preţul de achiziţie: „în 1395, cu preţul unei singure foi de pergament se puteau cumpăra 25 de coli de hîrtie” , Aurel Dîmboiu considerând că «între cele mai frumoase şi mai bine albite pergamente se poate situa cel pe care s-a caligrafiat, în anul 1493, Evanghelia lui Ştefan cel Mare (1457-1504), aflată la Biblioteca naţională din München».

Evocăm şi episodul revoluţionar privind descoperirea materiei prime care să înlocuiască cârpele, total sau parţial, acestea dovedindu-se insuficiente pentru cerinţele foarte mari: «Primul care sugerează folosirea lemnului pentru fabricaţia hîrtiei a fost cunoscutul naturalist şi fizician René-Antoine Ferchault de Réaumur (1683-1787), care, studiind viaţa viespilor, a observat că specia „Hymenopterus” din familia vespidelor îşi construieşte cuibul dintr-un material foarte asemănător cu hîrtia, cu deosebirea că materia primă de la care pleacă o constituie fibrele de lemn. Aceste observaţii au fost comunicate, de către Réaumur, Academiei Franceze la 15 noiembrie 1719, într-un referat în care el scria: „Viespile americane produc o hîrtie la fel de fină ca şi a noastră; pentru a o produce, ele extrag fibre din lemnele obişnuite care cresc prin regiunea lor. De la ele putem învăţa că hîrtia poate fi făcută din fibrele lemnului, fără folosirea cîrpelor sau bumbacului şi pare că ne invită să încercăm dacă n-am putea produce şi noi o hîrtie bună şi fină, folosind anumite specii de lemn». Concluzia era relativ simplă:

«În fond ce face viespea? Ea îşi alege un lemn bine uscat, de preferinţă scînduri, bătute de vînt şi ploaie. Din ele, ea retează cu fălcile cîteva fibre pe care le macină apoi în mandibule, umezindu-le cu o secreţie proprie specială, produsă în acest scop. Totul se transformă într-o pastă, identică cu pasta modernă din care se fabrică hîrtia, din care îşi construieşte celulele cuibului. Întrucît secreţia viespii e rezistentă la umezeală, şi hîrtia fabricată cu ea devine hidrofugă».

În lucrarea acad. Ştefan Pascu – „Meşteşugurile din Transilvania pînă în secolul al XVI-lea” (1954), există un capitol distinct «Meşteşugul „fabricării” hîrtiei şi al tiparului». Autorul explică modul de apariţie a morilor de hîrtie organizate sub forma manufacturilor şi diferenţa faţă de atelierele meşteşugarilor, analizând şi contextul european al tehnologiei: «În Europa producţia de hîrtie apare în sec. al XII-lea, iar în sec. al XIII-lea şi la începutul celui următor începe să se folosească în producţia hîrtiei moara de măcinat cîrpe. Cea dintîi „moară” de hîrtie (officina chartacea sau mola papyracea) din Transilvania a luat fiinţă la Braşov. Ea a fost întemeiată la 1546 de braşovenii Johann Fuxen şi Johann Benkner.

Aceasta este cea dintîi moară de hîrtie nu numai din Transilvania, dar şi din întreg sud-estul european. Moara de hîrtie dela Braşov era condusă de polonezul Johann Früh. Forţa de muncă în această moară era furnizată de cîţiva lucrători calificaţi aduşi din Polonia şi de unii ţărani din împrejurimile Braşovului sau chiar din oraş. Materia primă întrebuinţată erau cîrpele. „Moara” de hîrtie dela Braşov producea cantităţi însemnate de hîrtie, încît o parte din produse era destinată pentru acoperirea nevoilor Ţării Romîne. Scopul comercial al acestei întreprinderi rezultă şi din faptul că încă din momentul fabricaţiei pe o parte a produselor se imprima stema celor două Ţări Romîne, ceea ce însemna că de la început o parte a producţiei era destinată exportului. La 1573 sibienii intenţionau să înfiinţeze şi ei o moară de hîrtie (officina papiria).

Ei obţin, în acest scop, aprobarea principelui Ştefan Báthory, care le acordă totodată şi privilegiul de a-şi desface produsele oriunde în ţară „spre binele obştesc” (n.a.: Báthory István, I, pag. 243; autorul făcea trimitere la Corespondenţa lui Şt. Báthory principele Transilvaniei şi regele Poloniei, edit. de A.Veress, vol.I. Cluj, 1944). Ni s-a păstrat contractul, deosebit de important, al conducătorului acestei mori de hîrtie (papier mill) a oraşului Sibiu. Acesta era un german din oraşul Riedling, din ducatul Wittenberg şi se chema Gheorghe Berger. Moara era construită pe hotarul satului Tălmaciu, pe valea Sadului. Construirea morii necesita suma de 1223 florini şi 63 dinari. Gheorghe Berger se obliga să dea oraşului Sibiu hîrtie de scris, hîrtie pentru tipar şi altă hîrtie de calitate inferioară (auschuss). Deci moara de hîrtie a oraşului Sibiu putea produce mai multe calităţi de hîrtie, ceeace dovedeşte o tehnică destul de înaintată. Hîrtia de scris se obligă să o dea cu preţul de 10 fl. balotul (ballen), un balot avînd 10 risuri (Riess), un ris 20 de cărţi sau legături (buch) şi o carte 2,5 coli; hîrtia de tipar trebuia să o vîndă oraşului Sibiu la preţ mai redus, 9 fl. valul sau balotul, iar hîrtia inferioară cu 8 fl. valul sau balotul. Oraşul Sibiu se obliga să plătească lui Gheorghe Berger jumătate din costul hîrtiei livrate, iar restul se reţinea pînă la amortizarea sumei cheltuite pentru construirea morii».

(va urma)





comentarii
2 comentarii

domnule autor
multimea de greseli mi-ar lua íntregul weekend si záu cá nu sunt dispus sá corectez acest íntreg articol,
dar hai sá enumerám cáteva exemple:
"Benkner gebührt auch das Verdienst, die erste Papiermühle in Siebenbürgen 1546 in Kronstadt
mit dem Stadtrichter Johann Fuchs errichtet zu haben".

asadar, benkner a cooperat cu Johann Fuchs (Vulpe) si nu cu Fuxen !!!

mai scriu cuvintele Buch (carte) - Ballen (balot) - Ausschuss (rebut) si Gheorghe (!!!) Berger.
Poate Georg Berger, cá doar nu l-o fi botezat vreun preot ortodox román...la Riedling.
Apropo de acest oras, nu cred cá ati scris corect. Existá acest oras, dar nu la Wittenberg, ci ín Bavaria.
Numele orasului din Wittenberg este asemánátor, dar un piculet mai lung...

O duminicá plácutá si multá sánátate!
scena9
14.11.2020 16:15
Ballen war ein Zählmaß für Papier und umfasste 10 Neuries zu 10 Buch (Maß)
zu 10 Lagen (Maß) zu 10 Bogen (Maß), also insgesamt 10.000 Bogen.

In alten Maßen:

Schreibpapier 1 Ballen = 10 Ries = 200 Buch = 4800 Bogen
Druckpapier 1 Ballen = 5000 Bogen
scena9
14.11.2020 16:22
Din aceeasi categorie
Palatul Brukenthal Avrig

Electrica Furnizare

sevis

Q-House

publicare anunturi

Grant pentru capital de lucru TURTHA & SAVOURY SRL

Comunicat_de_Presa_Fagus ROM

Comunicat_de_Presa_ELLIXIRZ BAR

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia