Tribuna
2020 Dosarele patrimoniului (LVI): care e adevărata înţelepciune? - execuţia primarului Petre! - Drăculea, Ţepeş, Ţepeluş? – peştele, alimentul esenţial al populaţiei catolice?
2020 Dosarele patrimoniului (LVI): care e adevărata înţelepciune? - execuţia primarului Petre! - Drăculea, Ţepeş, Ţepeluş? – peştele, alimentul esenţial al populaţiei catolice?

Socrate afirma că „Singura, adevărata înţeleciune stă în a şti că nu ştii nimic”, cugetare care ar trebui să-i facă pe mulţi dintre contemporani să îmbrăţişeze modestia, atitudinea cea mai înţeleaptă faţă de experienţă şi cunoaştere; Mark Twain completa, afirmând că „cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și ziua în care afli de ce”, majoritatea oamenilor murind, fără să afle răspunsul. Din „Codicele Altenberger”, aflăm că «de la 1447, peştele, ce reprezenta, pînă la Reformă, alimentul esenţial al populaţiei catolice pentru o treime din an – ocupînd de aceea, pînă la 1540-1560, cînd vitele trec pe locul întîi, primul loc în exportul românesc către Europa centrală – purcede a fi conservat prin presare în butoaie ermetic închise şi călăfătuite cu catran. Procedeul, inventat de olandezi, este curînd aplicat peste tot, iar în 1457 Petru Man cel Tînăr caută deja, cu ajutorul greavului Petru din Roşia – jude săsesc al Nocrihului şi Miercurii – să sprijine candidatura la tronul muntenesc a unui popă din voievodatul sibian al Amlaşului, în schimbul făgăduielii de a i se arenda, ca răsplată, nu numai vama Rucărului, ci şi cea a Brăilei». Despre „Relaţiile lui Vlad Ţepeş cu saşii din Transilvania” ne relatează istoricul braşovean Gernot Nussbächer (1939-2018), reputat specialist în domeniul arhivisticii (sursa: „Din cronici şi hrisoave”): «Poporul l-a poreclit Ţepeş după procedeul folosit de domnitor de a trage în ţeapă şi a pedepsi cu moartea pe răufăcători. Dar această pedeapsă a „trasului în ţeapă” n-a fost iniţiată de Vlad Ţepeş, ci ea a existat şi înainte şi după domnia lui. Unul din urmaşii lui Vlad Ţepeş, anume Basarab cel Tînăr, era numit în documente „Ţepeluş” încă din timpul vieţii sale. (...) El singur îşi spunea Drăculea, un indiciu că era fiul domnitorului Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti între 1436-1447. (...) Cea mai importantă perioadă de domnie a fost cea de-a doua: 1456-1462. Înainte de această domnie, Vlad Ţepeş s-a aflat în exil, la Sibiu. Se pare însă că magistratul oraşului Sibiu a avut o atitudine reţinută faţă de el şi a acţionat în vederea arestării sale numai pentru a rămîne în bune relaţii cu domnitorul de atunci al Ţării Româneşti, Vladislav al II-lea.

În primăvara anului 1456, cu sprijinul regelui maghiar Ladislau al V-lea şi al fostului guvernator Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş ocupă pentru a doua oară tronul Ţării Româneşti. Unul dintre primele sarcini politice ale sale a fost apărarea sudului Transilvaniei în perioada cînd Iancu de Hunedoara obţinea la Belgrad o strălucită victorie asupra sultanului Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. În septembrie 1456 Vlad Ţepeş încheie cu magistratul oraşului Braşov un tratat de alianţă împotriva turcilor, braşovenii promiţîndu-i protecţia lor în incinta cetăţii Braşov în cazul cînd ar fi alungat de turci. În schimb, Vlad Ţepeş le acordă negustorilor braşoveni libertatea comerţului în Ţara Românească, asigurîndu-le protecţia juridică.

La cîteva zile după încheierea tratatului, înţelegerea a fost pusă la încercare. Un sol turc a apărut în reşedinţa domnească din Tîrgovişte cerînd liberă trecere prin Ţara Românească pentru o armată turcă ce urma să atace Transilvania, drept răzbunare pentru înfrîngerea de la Belgrad. Vlad Ţepeş cere Braşovului 200 sau cel puţin 150 de oameni înarmaţi pentru a-i descuraja pe turci. (...) Din această perioadă datează următoarea scrisoare a domnitorului: „Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea multă sănătate bunilor şi dulcilor prieteni ai domniei mele, judeţului şi celor 12 pîrgari din cetatea Braşovului. Şi iată v-am trimis nişte boi şi vaci domniei voastre, de cinste să vi-i împărţiţi. Şi cîţi vor fi domnia voastră să-mi scrieţi carte către domnia mea, ca să ştiu cîţi v-au dat, să fie spre credinţă oamenilor ce i-au mînat la domnia voastră. Şi Dumnezeu să vă înmulţească anii, cu bucurie, amin”. Acest document constituie o dovadă în plus pentru principiile juridice severe pe care Vlad Ţepeş încerca să le instituie în ţara sa. O altă măsură importantă luată de domnitor pentru dezvoltarea economică a ţării sale a fost acordarea unor privilegii comerciale şi a dreptului de tîrguri unor oraşe din Ţara Românească. Prin această măsură Vlad Ţepeş îngrădea poziţia privilegiată a negustorilor saşi din Sibiu şi Braşov, determinînd unele contradicţii economice şi politice. Curtea ungară încearcă să scape de domnitorul devenit incomod (...). Încercarea de a ocupa tronul Ţării Româneşti cu ajutorul Braşovului a eşuat şi astfel se pare că s-a ajuns la primele expediţii represive în Ţara Bîrsei şi în zona Sibiului. În prima expediţie, cea din zona Sibiului, Vlad Ţepeş a pustiit comunele Caşolţ, Noul şi Hosman din Valea Hîrtibaciului. Această expediţie a fost un răspuns la atitudinea ostilă a greavului Petrus Gereb din Roşia, căruia îi fuseseră promise, pentru sprijin, de către adversarul lui Vlad Ţepeş veniturile vamale din Ţara Românească. (...) Contradicţiile dintre Vlad Ţepeş şi saşi s-au ascuţit atît de mult încît aceştia au considerat ca necesară asigurarea apărării oraşului împotriva puterii militare a domnului Ţării Româneşti. Astfel, în noiembrie 1459, la adunarea de la Mediaş a celor „trei naţiuni” s-a reînnoit înţelegerea din 1437. Oficial legămîntul nobililor, secuilor şi saşilor era încheiat împotriva turcilor, consideraţi a fi duşmanul lor comun, dar el se refera şi la „atacurile surprinzătoare”, care în ultimele două decenii nu fuseseră provocate de altcineva decît de Vlad Ţepeş. În timpul domniei lui apare şi prima menţiune documentară a cetăţii Bucureşti, (...) într-un document din 20 septembrie 1459 (...) În anul 1475, Vlad Ţepeş apare menţionat în documente sibiene: din ordinul regelui Matei Corvin el primeşte 200 de florini de la primarul Thomas Altemberger».

Istoria Sibiului ar trebui să consemneze motivele conspiraţiei judelui regesc sibian - Benedikt Roth -, împotriva lui Matei Corvin (cel mai strălucit rege al Ungariei), acesta ordonând şi asistând personal - în Sibiu - la decapitarea primarului Petrus de Veresmorth (Petrus Gereb din Roşia?) şi adepţilor săi (la 1467). În 1476, Vlad Țepeș era ucis de un pretendent la domnie (Laiotă Basarab). „Codicele Altenberger” ar trebui să fie un reper important în istoria dreptului şi al artei, fiecare literă fiind un pretext «pentru figuri decorative, ferestre deschise către lumea contorsionată şi bizară (...) simboluri plastice ale unui univers tensionat, în care zâmbetul devine o grimasă, iar gestul banal o ameninţare”. Este suficient să studiem „pescuitul de somoni” unde „Pescarul este un omuleţ dezimvolt, desenat cu un simţ caricatural remarcabil (...)

Cîinele de vînătoare, ca şi şoimul, sînt tovarăşi nedespărţiţi ai mai marilor societăţii ...».

Locul şi rolul omului în natură şi-n general în lume, este o problemă milenară, omenirea punând în dezbatere în toate vremurile - antichitate, ev mediu, începutul mileniului III - o afirmație: „Omul este cea mai mare dintre toate minunile”(!?) (Sofocle, Antigona). În opera lui Claudius Ptolomeu  (sec. II e.n.) a apărut prima dată termenul cosmografie (din greacă: kosmos = „cosmos”, grafe = „descriere”. În urmă cu jumătate de mileniu - în perioada modernă timpurie - apăreau primele cosmografii, reprezentări ale pământului sub formă de glob. Este puţin cunoscută cosmografia lui Ptolomeu, o hartă executată de Nicolaus Germanus, la 1482. Se crede că Nicolaus Germanus a fost un călugăr benedictin, fiind considerat primul savant care l-a făcut accesibil pe Ptolomeu, creând primul glob pământesc documentat. (va urma) Marius HALMAGHI





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

ciclism.sibiu.ro

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia