Continental
Tribuna
2020 Dosarele patrimoniului (IL): Cine e om de omenie? - O să vedeţi că sunt un domnitor destoinic ...! - Învăţăturile lui Neagoe Basarab … - ctitor a toată Sfetagoră?
Marius HALMAGHI
1119 vizualizari
2020 Dosarele patrimoniului (IL): Cine e om de omenie? - O să vedeţi că sunt un domnitor destoinic ...! - Învăţăturile lui Neagoe Basarab … - ctitor a toată Sfetagoră?

Comparaţia între cele două opere, “Principele” (Niccolo Machiavelli) şi “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” (Neagoe Basarab) - sugerată de istoricul literar Florian Dudaş -, poate reprezenta o temă de cercetare de mare însemnătate, pentru multe domenii ale culturii române. Prima lucrare, “Principele” este considerată primul tratat modern de politică, în timp ce “Învăţăturile lui Neagoe Basarab …” reprezintă „un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic şi enciclopedic” - o capodoperă a literaturii vechi sud-est europene, prea puţin cunoscută şi promovată, chiar de către români. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost om politic, scriitor, funcţionar public şi ofiţer, opera sa capitală fiind “Il Principe” (scrisă în 1513 şi publicată în 1532), datorită acesteia devenind un exponent de prestigiu al Renaşterii italiene. Neagoe Basarab a aparţinut puternicei familii a marilor boieri Craioveşti, fiind domnitorul Ţării Româneşti (între 1512-1521), perioadă în care a creat nemuritoarea sa operă literar-politică. El a fost şi ctitorul complexului monahal al Mănăstirii Curtea de Argeş - de zidirea acesteia fiind legat mitul jertfei pentru creaţie, celebra legendă a meşterului Manole - şi protector al unor comunităţi mănăstireşti de la muntele Sinai, Ierusalim, Asia Mică, Istanbul, Grecia (mai ales de la Muntele Athos), sprijinindu-le prin donaţii de bani, odoare, etc. O lungă perioadă de timp, opera scrisă a lui Neagoe Basarab a fost obligată să treacă testul autenticităţii. Astăzi nu mai există controverse, „Învăţăturile” fiind scrise în slavonă şi traduse în româneşte «pe la 1650, în orice chip, de un meşter în condei ... Asupra „autenticităţii” manuscrisului aflat în biblioteca lui Ştefan Cantacuzino (...) nu încape îndoială. Cu atât mai mult cu cât există alte două manuscrise, unul copiat la 1781 la Răşinari, lângă Sibiu, care păstrează acelaşi text ... Nu mai există, deci, în momentul de faţă un motiv serios spre a ne îndoi că „Învăţăturile” s-au scris în vremea lui Neagoe Basarab...» (Anatol şi Dan Vidraşcu, Învăţăturile ..., Litera, 2001). Nu ştim dacă mai există manuscrisul copiat la 1781 la Răşinari (!?), dar remarcăm o descriere succintă: «Domnia de zece ani a lui Neagoe Basarab a continuat politica de centralizare a statului feudal din vremea lui Radu cel Mare. Autoritar cu boierii facţiunile adverse Craioveştilor (...), Neagoe scria sibienilor pe un ton trufaş: „O să vedeţi că sunt un domnitor destoinic şi are ţara aceasta domnitor”, iar braşovenilor chiar ameninţător: „Voi face Ţara Bârsei aga şi tatăl său, Ţepeluş, pe negustorii necinstiţi, spânzura pe hoţi, ceea ce nu l-a împiedicat, ca şi pe Ştefan cel Mare (prezentat de Ureche ca vărsător impulsiv de sânge, dar şi sfânt), să fie un domnitor religios, cel mai mare ctitor al perioadei feudale („ctitor a toată Sfetagoră”...)».

Principele” este un tratat despre guvernare, clasificând statele (principate ereditare şi mixte), prezentând reguli, sfaturi, norme privind modul în care un principe poate păstra şi amplifica puterea, totul bazându-se pe dictonul: “scopul scuză mijloacele”. Deseori termenul “machiavelic” este întrebuinţat în sens peiorativ, din conţinut răzbătând pragmatismul. În viziunea lui Machiavelli un om bun nu putea fi şi un bun conducător, personalitatea conducătorului trebuind să deţină însuşiri esenţiale: viclenia (ex: vulpea) şi puterea (ex: leul). În esenţă, machiavelismul reprezintă un set de convingeri cinice despre natura umană, moralitate şi legitimitatea utilizării oricărei tactici pentru îndeplinirea scopurilor personale.Toţi “machiavelicii” cred că oamenii sunt naivi, putând fi trataţi ca nişte obiecte, uşor de manipulat pentru atingerea unor scopuri.

Învăţăturile” lui Neagoe nu se rezumă la guvernare, fiind considerate mai mult decât o “oglindă a principelui”, o “veritabilă enciclopedie a identităţii româneşti”. În prefaţa lucrării “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie – Versiunea originală” (1996), istoricul literar bizantolog Dan Zamfirescu făcea următoarea prezentare: «Comparaţia “Învăţăturilor lui Neagoe Basarab” cu “Principele” este însă cea mai concludentă: descoperim, la ambii autori, ceea ce nu existase în parenetica bizantină, slavă şi occidentală de pînă atunci, şi nu există nici la Erasmus: inventarea unei tehnici a dominării şi “manipulării” oamenilor, inovaţie specifică renaşterii apusene, pe care o urmărim – într-o ipostază la fel de măiastră, deşi cu totul altfel fundamentată teoretic - şi în sfaturile date lui Theodosie. (…) Paralelismelor, echivalenţelor renascentiste şi baroce, corespondenţelor adesea uimitoare dintre opera lui Neagoe Basarab şi ambianţa europeană, şi mai ales dintre “Învăţăturile” sale şi textele lui Erasmus şi Machiavelli trebuie să le adăugăm însă şi constatarea unor radicale deosebiri care-i conferă domnului român dacă nu o superioritate, în orice caz o situare aparte în epocă (…). Este, în primul rând, intensitatea vibraţiei sale creştine, de veritabil isihast încoronat (…). A doua trăsătură definitorie a “Învăţăturilor lui Neagoe Basarabeste profunda lui omenie. Este revolta vehementă împotriva nesocotirii faptului că fiinţa umană - şi fiecare individ în parte - este un unicat, sfinţit prin jertfa lui Hristos». Dan Zamfirescu prezintă teoria, aşa cum a fost ea definită de diplomatul român George Ghiţă Ionescu (1913-1996), considerat cel mai important politolog de origine română din sec. al XX-lea: «N-am terminat încă cercetarea, dar mă interesează originile cuvântului “omenie”. Limba română este singura care are cuvântul ăsta, de “omenie”. Ai “omenire”, ai “humanité”, ai “Menschheit”, dar n-ai conceptul ăsta “despre o condiţie”, de “omenie”: să fii om de treabă. Şi numai la români, în limba română, am găsit conceptul ăsta de “omenie” care se rataşează foarte mult cu ce s-a spus despre omenirea modernă. “Când lumea se va stabili pe un principiu de omenie, atunci omenirea va fi mult mai fericită”». Toţi creştinii ar trebui să cunoască “învăţăturile” lui Neagoe: «“Cel ce face păcat, acela iaste rob păcatului”. Dar pentru ce? Pentru că răbdarea tinereţilor, mare bucurie şi veselie iaste bătrâneţelor, iară nerăbdarea tinereţelor şi umplerea voilor iaste multă scârbă şi întristăciune bătrâneţelor (…) Sfântul Ioan Zlatoust … zice aşa: “Că toată lumea aceasta stă înaintea lui Dumnezeu, ca cum stă o picătură de ploae în straşina unei case”(…)

Dreptu aceia, iubitul mieu fiiu, să fii milostiv tuturor oamenilor şi tuturor gloatelor, care ţi le va da Dumnezeu pre mâna ta, pentru care însuşi Domnul Dumnezeul nostru şi mântuitorul Iisus Hristos ş-au vărsat sfântul sânge al său. Şi să nu omori pre niminea făr’de judecată dreaptă şi făr’ de ispovedanie, ca să nu fii şi tu junghiat fără de milă, ca noatenii şi ca mieii; că sângile omului nu iaste ca sângile vitelor sau ca altor fieri sau ca al pasărilor, ci iaste într-alt chip, sânge ales şi curăţit cu sfântul sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care l-au vărsat pre cruce în cetatea Ierusalimului, în zilile lui Pilat de la Pont».

Din aceiaşi prefaţă, aflăm că manuscrisul unic al lucrării lui Neagoe Basarab «a ajuns până la noi vămuit de două treimi din filele pe care le conţinea. Dar, din fericire, (…) filele salvate s-au păstrat în condiţii excelente, ocolite de accidentele ce alterează de atâtea ori înfăţişarea monumentelor vechi», fiind păstrat la Biblioteca Naţională a Bulgariei “Chiril şi Metodiu” din Sofia (!?) Prin efort privat, România deţine o ediţie facsimilată şi un microfilm color! Este suficient pentru promovarea celei mai reprezentative “creaţii scrise a naţiunii şi culturii române din toate timpurile”? (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Muzeul Brukenthal

Publica anunturi

Vacanta Eurotrip
info
Apa Canal
Licitatie publica

accentmedia