Tribuna
PNL
2020-Anul Iorga, anul sămănătoriştilor (XXXVIII): ÎMPĂRŢEALA LUMII! - Arta pe tronul pustiu al divinităţii - Capul minţii e măsura şi inima ei, cuviinţa - om bun sau un om rău?
2020-Anul Iorga, anul sămănătoriştilor (XXXVIII): ÎMPĂRŢEALA LUMII! - Arta pe tronul pustiu al divinităţii - Capul minţii e măsura şi inima ei, cuviinţa - om bun sau un om rău?

În al cincilea an de la fondare, conducerea revistei – prin istoricul Nicolae Iorga - făcea precizări privind „Ce este „sămănătorul”?” (revista „Sămănătorul”, nr. 1 din 1 ianuarie 1906): «Dar „Sămănătorul” n’a fost şi nu poate fi o revistă molîie şi nehotărîtă, precum nu poate fi nici-o tribună liberă unde talentul, fie cît de adevărat, să dea dreptul fiecăruia de a scrie în orice direcţie şi în orice scop îi place. Din fericire astăzi n’avem un singur mare şi adevărat talent care, din neînţelegerea ideilor sau din perversitate de suflet, să servească unor curente rele; cel mult deplîngem pe tînărul ofiţer de marină care, de dragul idealului socialist, a aşterne presa sa, care are destui preţuitori, lîngă impertinenţele mandatarului de la Galaţi al Alianţei Israelite. Dar, dacă nenorocul ar voi ca oameni bine înzestraţi să meargă pe drumuri rătăcite, ei nu pot fi adăpostiţi nici-odată aici, la ospătăria călătorilor cinstiţi. Ei vor găsi, de altfel, totdeauna gazde unde se tăinuiesc drumeţi de ceilalţi. Tribuna liberă, care se poate asămăna cu o berărie sau cu o cafenea, unde vine şi petrece oricine poate plăti, - aceia poate fi bună aiurea, unde literatura n’are acea mare misiune de îndreptare şi moralisare pe care cu mîndrie trebuie să şi-o recunoască şi să o îndeplinească la noi. E uşor a zice că literatura nu se exprimă decît pe sine, că ea dă numai o formă frumoasă resultatelor observaţiei, combinaţiilor închipuirii, mărturisirilor inimii, şi că prin urmare nu poate fi vorba de moralitatea şi imoralitatea, ci numai de adevărul, de frumuseţa ei, pentru care singură poate fi trasă la răspundere. Aceasta e încă una din superstiţiile şi prejudecăţile ce au rămas din vremea romantismului, cînd se aşezase Arta pe tronul pustiu al divinităţii. De fapt, observaţiile sînt totdeauna personale, închipuirile se înnalţă totdeauna din realitatea unui suflet cu o anumită individualitate, şi inimile pot fi curate sau necurate. Cu voie sau fără voie cea mai simplă bucată literară va oglindi un om bun sau un om rău, un antisocial care urăşte pe semenii săi, care vrea să îi facă rău, vrea să-i înşele sau îi acopere de despreţul lui, sau un sociabil, care găseşte în iubirea de oameni, în silinţile spre a fi folositor, mîngîierea tuturor suferinţilor pe care le primeşte de la unii oameni, şi menirea de căpetenie a vieţii. Numai pe aceştia din urmă înţelegem să-i aducem înnaintea cetitorilor noştri. Pe aceşti cetitori, cari sunt puţini, dar al căror număr va creşte împreună cu răspîndirea ideilor bune, nu ni-i închipuim ca nişte inteligenţe răzleţe, ca pe nişte rafinaţi de artă, ca pe nişte curioşi de discuţie; nu ni-i închipuim ca o castă intelectuală sau socială. În ei vedem un popor: către el întreg ne închipuim că vorbim, şi aceasta impune declaraţiilor şi scriselor noastre o altă măsură, un alt ton şi leagă de ele un alt simţ de răspundere, decît acelea pe care le au duşmanii noştri. Prin poporul românesc nu înţelegem o entitate metafisică, o plăzmuire a minţii abstracte, ci înţelegem acea uriaşă fiinţă, trecută prin multe lupte, încercări şi suferinţe, care a smuls tuturora însă o vamă de frumuseţă sau de amintiri întăritoare şi care astăzi e în stăpînirea unei moşteniri, unui patrimoniu de tradiţii, de datine, de istorie trăită, care face originalitatea lui, deci dreptul lui la viaţă şi îndreptarul lui neclintit.

De la acest îndreptar pornim şi potrivit cu dînsul ne întoarcem către acest popor, din care facem parte cu sîngele şi cu inima noastră, şi ne încercăm printr’o muncă iubitoare de fiecare clipă să-l înnălţăm către cultura modernă a neamurilor cărora li e păstrată stăpînirea lumii, a neamurilor conştiente şi mîndre care pot fi sigure că vor trăi de sine, la lumina ce porneşte din însăşi alcătuirea lor sufletească. În acest înţeles, şi nu în acela de predicaţii trufaşe, de şovinism ce se înşeală asupra însuşirilor poporului pe care vrea să-l servească, de suficienţă leneşă care doarme pe minidre putrede ca pe laurii celor mai strălucite biruinţe, în acest înţeles sîntem o revistă naţională, care ne oferim, care am dori să ne putem „impune” neamului românesc. Pînă acum ilustraţia nu şi-a avut loc în această foaie săracă, şi totuşi Romînii au nevoie de o ilustraţie, care să li aducă necontenit aminte că posedă, în popor şi în trecut, o artă adevărată.

Fără alegere şi fără explicări dădea o astfel de ilustraţie revista „Literatura şi arta romînă”, azi moraliceşte cu totul decăzută. În măsura mijloacelor pe care ni le pune la îndămînă prin abonamente în lumea bogată d-a Elisa Marghiloman, nepoata lui Vodă Ştirbei, vom putea încerca şi noi de acum, în chip sistematic, prin ilustraţii aduse la text, această punere în lumină a artei strămoşilor şi a artei poporului. (...) şi, dacă vorbele noastre au putut afla cîndva un răsunet în inimile acelor mulţi oameni cinstiţi şi de ispravă pe cari-i are acest popor, ni se va spune un „la mulţi ani!”, care va fi pentru noi o solie de noroc, în mijlocul atîtor năcazuri şi ticăloşii. N. Iorga».

O cugetare apărută în revistă (nr. 49, 4 Decembrie 1905) - «Capul minţii e măsura şi inima ei, cuviinţa»-, ne poate ajuta să descoperim sensul profund al unei poezii germane, autor fiind poetul german Friedrich Schiller. Poezia a apărut - în traducere – în revista “Sămănătorul” (1906, nr. 50, 10 Decembrie 1906): «ÎMPĂRŢEALA LUMII - după Schiller- Pămîntul, darnica Dumnezeire/ Vorbi din înnălţimile cereşti,/ Vi-l dau spre nesfîrşită stăpînire,/ „Luaţi-vă, deci, părţi frăţeşti!”/Şi oamenii, ca să-şi primească darul,/ Veniră lacomi, tînăr şi bătrîn,/ Stăpîn se face peste cîmp plugarul,/ Puşcaşul în păduri stăpîn./ Îşi umple prăvălia negustorul,/ Călugăru-şi alege vechiul vin,/ Pe rege iată-l, el, vămuitorul/ Cărărilor ce duc şi vin./ Tîrziu, ca de pe-o cale’ndepărtată,/ Apare şi poetul, pas la pas,/ Dar lui din lume, cîtu-i de bogată,/ Nimic nu i-a mai fost rămas./ Să fiu eu singur dintre toţi uitatul,/ Eu tocmai fiul cel mai credincios?/ În valuri îşi înnalţă spre’mpăratul/ Ceresc, el, glasul tînguios./ Ce sînt de vină, Joe îi răspunde,/ În visuri dacă-ţi place a trăi;/ Cînd lumea şi-o’mpărţiră, tu, pe unde?/ La Tine fost-am, îi grăi./ Privii măreaţa Ta înfăţişare/ Şi ascultai cîntările cereşti,/ Deci iartă celuia ce, ca atare,/ Uită de cele pămînteşti./ Ce vrei să fac, îi spune, lumea-i dată,/ Din ea nimic nu mai poţi să ai,/ Dar uite partea bine meritată:/ La mine vino’n cer cînd vrai”. C. Teodorescu».

Tot în anul 1906, conducerea revistei ţinea să clarifice şi «Partea ştiinţifică a „Sămănătorului”» („Sămănătorul” nr. 52 din 24 Decemvrie 1906): «-lămuriri-: „Sămănătorul” a fost pînă acum o revistă pur literară şi, judecînd materialiceşte, după numărul cetitorilor, şi moraliceşte, după interesul ce a deşteptat în publicul cult, putem zice, fără exagerare, că el şi-a cîştigat cu bună dreptate un loc de întîietate printre revistele noastre de acelaşi gen.

Dar viaţa romînească de azi se desfăşură aşa de complex, manifestările omeneşti sînt azi aşa de variate, în cît o ast-fel de revistă, dacă rămîne numai în orizontul senin al cultivărei limbii şi literaturii, nu aduce tot folosul ce o publicaţiune modernă poate aduce cetitorilor săi. În această privinţă, noi nu ne putem compara cu străinătatea, unde reviste cu totul speciale apar şi se dezvoltă spre folosul scriitorilor şi al publicului; la noi publicul cetitor e restrîns, cheltuielile de imprimare mari, iar colaboratorii buni sînt rari.

În aceste condiţiuni cu greu poate să se dezvolte diferite reviste pe specialităţi, probă că atîtea reviste de artă pură, de arhitectură, de filosofie, chiar de ştiinţe aplicate au apărut pentru a dispare din vitrinele librăriilor la al doilea sau al treilea număr.» (va urma) Marius HALMAGHI





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia