Tribuna
PNL
2020-Anul Iorga, anul sămănătoriştilor (XXXV): inventariu întreg, adevărat, competent al bogăţiilor de artă veche! - să ucidem năravurile asiatice - vom fi civilisat ...? - St.O. Iosif
2020-Anul Iorga, anul sămănătoriştilor (XXXV): inventariu întreg, adevărat, competent al bogăţiilor de artă veche! - să ucidem năravurile asiatice - vom fi civilisat ...? - St.O. Iosif

Despre Cum s’ar cuveni să se îngrijească monumentele istorice?”, ne îndrumă marele istoric Nicolae Iorga, prin articolul apărut în revista „Sămănătorul” (anul III no 46, din 14 noiembrie 1904): «Solida Mitropolie din Tîrgovişte n’avea nici’un păcat care să reclame neapărat desăvîrşita ei radere pentru ca în locu-i să se dureze pe încetul, cu multă cheltuială şi fără nici-o pietate faţă de trecutul ţerii şi faţă de sfinţenia religiei, o biserică bizantină nouă, alcătuită altfel, într-un chip care ar corespunde, după judecata arhitectului, celei mai vechi înfăţişări a acestei biserici. Şi aşa mai departe pănă la sfîrşit, căci şirul păcatelor făptuite, cu arhitect străin sau fără dînsul, e foarte lung, din clipa cînd ne-am simţit moderni, pănă astăzi. Deci, încă odată, monumentele vechi trebuie ţinute în picioare, întărite şi apărate bine Frumosul şi scumpul lucru care se chiamă restaurare – şi înseamnă la noi altceva decît în ţerile cu socoteală la hotărîre şi la ban – nu ni este la nevoie. Sîntem datori să menţinem, nu să cîrpim, nu să facem la loc, nu să înnoim, să închipuim şi să creăm. Oricine e slobod să facă o clădire nouă în stil vechiu, dar să nu fie îngăduit a o ridica pe locul, pe ruinele unui vechiu monument al ţerii. Pentru a menţinea cît mai este vreme vechile monumente, trebuie să le ştim însă cîte sînt, unde sînt şi în ce stare adevărată se află, trebue a li preţui tuturora valoarea de frumuseţă şi vechime.

Avem nevoie de un inventariu întreg, adevărat, competent al bogăţiilor de artă veche ce cuprinde ţara. Fără acest mijloc de orientare, se va face şi de acum înnainte greşala de a alerga acolo unde ruine era mai puţin ameninţătoare şi unde erau mai puţine lucrări vrednice de a fi mîntuite, pe cînd alături o zidire mult mai preţioasă prin vîrsta şi însuşirile ei cădea la pămînt sau era înlăturată de cutare primar sălbatec, de cutare mahalagii lacomi cari (ca la Sf. Constantin din Tîrgovişte) ar dori să vadă un morman de cărămizi în locul bisericii unde nu se mai slujeşte, pentru ca să cumpere ieften locul şi să facă vînzarea materialelor puternice ale vechimii. Avem o comisiune a monumentelor istorice.

Din ea face parte unul dintre cei ma buni gospodari din ţară, d. Ioan Kalinderu, care e omul socotelilor sigure şi conştiincioase, şi cîteva persoane speciale care nu fac absolut nimic. Lîngă această comisiune este Casa Bisericii, care e administratoarea îngrijită a tuturor averilor bisericeşti din România. Lîngă comisiune şi lîngă Casă este şi un biurou al Restauraţiilor, care funcţionează cu totul independent de orice putere administrativă din ţară, fără a întreba pe nimeni şi a răspunde nimărui, un biurou care încuie, descuie, alege, execută, pofteşte la inaugurare, cu puteri absolute.

Casa Bisericii dă socoteli şi anunţă hotărîri: de la comisiunea monumentelor istorice şi de la biuroul restaurărilor nu iese nimic la tipar. La Viena însă, este o comisiune archeologică, de la care pleacă orice priveşte monumentele trecutului, şi publicaţiile ei, ce se urmează frumos, an de an, sînt o necontenită lămurire faţă de opinia publică şi un tesaur de informaţii arhitectonice şi istorice. În alte ţeri de cultură şi de organisare sănătoasă, tot aşa este. Şi în ceia ce priveşte monumentele, trebuie să ne îndreptăm după ele, şi aici trebuie să ucidem năravurile asiatice. Casa Bisericii e, de drept, şi trebuie să fie de fapt, stăpînă pe partea practică a lucrărilor. Arhitecţii ei trebuie să fie singurii admişi a conduce aceste lucrări. Dar ei trebuie îndreptaţi, şi pentru aceasta este de nevoie o comisiune de istorici. Nu mulţi: doi-trei. Dacă d. Kalinderu va consimţi să-i presideze, nu poate fi decît folositor pentru activitatea comisiunii, căci experienţa practică şi controlul sînt oriunde bine venite. Dar comisiunea să lucreze, să călătorească, să adune informaţii, să publice, - fără îndoială, necheltuindu-se cu dînsa decît ce reclamă călătoriile, socotite în chipul cel mai modest. Numai atunci vom fi civilisat în adevăr şi acest domeniu al vieţii noastre. Dar cine ascultă în această frumoasă Românie de la 1904 glasul isolat al unui visător zădarnic, precum e omul, fără rost politic, fără legături sociale, fără ifos şi fără dibăcie, fără ştiinţă de linguşire şi fără ştiinţă de obrăznicie, care iscăleşte aceste rînduri aruncate în vînt? N. Iorga.

În revista „Sămănătorul”(1901), apărea poezia programatică a lui Ştefan Octavian Iosif, intitulată sugestiv „Către tinerii poeţi”: «Întunecată-i steaua ţării noastre .../ Înstrăinaţi trăim în zile grele/ Şi viitorul – plin de semne rele-/ Vesteşte lacrimi numai, şi dezastre .../ Copii răzleţi ai mîndrei noastre naţii!/ De mai trăieşte-n voi simţire vie, Veniţi atunci şi vă cunoaşteţi fraţii!/ Sădiţi în inimi vechea bărbăţie,/ Avînturi mari, eterne aspiraţii .../ Şi numele pe veci sfinţit să fie!/ ... Dar va să vie, - vine Cântăreţul!/ El va sfinţi măreaţa înviere .../ Veniţi cu toţii să vestim Cuvântul!».

Poetul şi traducătorul Ştefan Octavian Iosif (1875-1913) este prea puţin cunoscut generaţiilor tinere, deşi la începutul secolului al XX-lea a primit două premii ale Academiei Române, pentru volumele “Poezii” (1902) şi “Credinţe” (1906). În revista “Sămănătorul” (nr. 46 din 13 Novembre 1905) apărea articolul “Credinţe” de Iosif, autor Nicolae Iorga: «Un nou volum al lui Iosif a apărut, şi el trece’n tăcere. Criticii abia au ştiinţă de dînsul, îl strecoară’n cîteva cuvinte de măreaţă grabă. Cel mai blînd şi mai bun dintre scriitorii ce pot face să fie nu poate cîştiga, se vede, inimile într’o societate de intelectuali hîrşiţi de invidie şi frămîntaţi în intriga cea mai nemernică şi mai cutezătoare. Dacă-l pomeneşte cutare mititeluţ, aceasta n’o face decît ca să-l arate micşorat şi coborît în umbra măririi nouă a lui Goga. Nu uitaţi că Goga trăieşte în Ardeal, că el e hotărît să nu se strămute de acolo, că astfel nu va putea amărî pe nimeni prin cine ştie ce uriaşă răsplătire oficială a meritelor sale, ca acest Iosif care a mîncat mii şi mii de lei de la acel ministru risipitor, d. Haret, ale cărui păcate faţă de banul public le drege astăzi cu scumpătate colegul Vlădescu. Nu uitaţi iarăşi că pe Goga-l zăreşte cineva numai din cînd în cînd la Bucureşti, pe cînd Iosif are îndrăzneala de a trăi totdeauna aici, supărînd pe atîţia prin trufia care-l deosebeşte: nu uitaţi că poetul ardelean scrie la “Luceafărul” din Pesta, care nu loveşte şi nu înfrînează pe nimeni, pe cînd Iosif se încumetă a se solidarisa cu acel “Sămănător” al “suduitorilor”, înnaintea căruia orice adevărat pungaş literar, ori ce tîrîie brîu don-chişotic îşi face cruce cu cutremur. Aşa fiind, cum se poate vorbi de “Credinţele” lui Iosif altfel decît uşuratec sau în apropieri jignitoare, care nu vor avea măcar darul de a tulbura prietenia dintre două bune suflete frăţeşti ca ale acestor poeţi tineri ai zilei de astăzi? Şi totuşi ce frumoasă, ce minunat de senină, ce desăvîrşit de simplă şi de armonioasă şi de cuceritoare în fiecare vers, în fiecare alipire de cuvinte, în fiecare calificativ ce se coboară uşor şi atinge totdeauna, e această cărticică de maturitate liniştită şi sigură a poetului măsurii şi gingăşiei!

În această privinţă Iosif e pentru noi ceia ce a fost pentru Englesi acel scriitor ales printre cei aleşi şi fin totdeauna fără a fi vre odată rafinat, din care ei – altfel de oameni decît inteligenţa romănească în numele căreia vorbesc fără să fie vre-o protestare paraponisiţii şi nevoiaşii de tot felul! -, din care ei deci, Englesii, au făcut un poet laureat cu venituri de înnalt funcţionar şi un fruntaş al ţerii, lîngă lorzii în virtutea vechiului lor singe: Tennyson

(va urma) Marius HALMAGHI





comentarii
1 comentarii

Mai slabeste-ne, dle Halmaghi!
06.09.2020 09:28
Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Comunicat de presa Miodent srl

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia