Tribuna
PNL
2020-Anul Iorga, anul sămănătoriştilor (XXXIII): Nu ne putem mîndri cu civilisaţia pe care am plătit-o, ... ! - glorioasa operă de restaurare? - crescuţi în bune datine româneşti ...?
Marius HALMAGHI
1370 vizualizari
2020-Anul Iorga, anul sămănătoriştilor (XXXIII): Nu ne putem mîndri cu civilisaţia pe care am plătit-o, ... ! - glorioasa operă de restaurare? - crescuţi în bune datine româneşti ...?

Continuăm reproducerea articolului „Arhitectură românească!”, apărut în revista ”Sămănatorul 1906 (anul V, nr. 38 din 17 septembrie 1906): «Şi cît de potrivită ar fi impunerea ca o condiţie neapărată pentru căpătarea diplomei a unei lucrări întemeiate asupra uneia din bisericile şi mănăstirile de care e plină ţara şi cît ar fi de folositor dacă asemenea „tese” artistice s’ar şi tipări, pentru a fi cunoscute şi într’un cerc mai larg!

Am avea astfel un întreg corp, o întreagă mică oaste de artişti tineri, crescuţi în bune datine româneşti, patrioţi şi iubitori de neam, înţelegători ai bunurilor lui celor mai înnalte, cari şi-ar face o mîndrie să unească nevoile de astăzi cu învăţăturile de ieri şi cari, prin lucrarea lor împreună, frăţească şi desinteresată, ar da clădirii româneşti din veacul cel nou formula pe care noi, profanii, o dorim, fără a o putea stabili.

Astfel de arhitecţi ar fi potriviţi şi pentru întinsa, pentru glorioasa operă de restaurare a vechilor monumente, care se pierd sau se prefac, din nepricepere, în caricaturi. Uitaţi-vă numai ce curioasă potrivire de linii şi de colori s’a făcut la biserica nouă a Zlătarilor sau la biserica, mai veche, a Sinaii, cu care samănă aşa de bine! Cercetaţi întregirile şi împodobirile fără înţeles ce s’au adaus la ultima şi scandaloasa reparaţie a Cotrocenilor, cărora li s’au hărăzit falşi stîlpi de tencuială cu capitele corintice! Amintiţi-vă de hîda îngrămădeală de piatră care e Sf. Nicolae din Iaşi, operă ţinîndu-se de altă arhitectură şi, pe lîngă aceasta, fundamental prelucrată de d.Lecomte du Noüy!

Este vre-un om de gust căruia să-i poată plăcea luxul de tencuială şi coperemintele de turn în formă muscălească de ceapă cu coada’n sus! Cu altfel de arhitecţi, n’am avea astfel de batjocuri!

Şi acelaşi lucru s’ar putea face, în şcolile de meserii, cu viitorii meşteri săpători în lemn şi argintari, cari au să înveţe din nou o artă ale cărei tradiţii au fost rupte acum cinzeci de ani. Pentru ei toţi ca şi pentru public, care e chemat să judece o artă cu care nu mai e deprins, ar trebui mari albumuri de artă care să adune tot ce ni s’a păstrat. Un tînăr arhitect bucovinean a făcut un număr de planşe în acvarelă, dar ele nu s’au putut tipări. Ni trebuie însă o întreagă culegere mare şi amănunţită, o publicare metodică şi integrală. Ar putea-o face Academia dacă ar avea alt program de activitate.

Ministeriul de Instrucţie e prea cuprins mai totdeauna de politică şi, dacă s’ar apuca de o asemenea operă, ar coborî-o şi ridiculisa-o prin oamenii pe cari i-ar însărcina. Dar iată, avem o principesă de coroană cu un ales simţ pentru artă, cu deosebite talente de diletantă. În jurul Principesei Maria s’a alcătuit o societate de artă, în care au intrat mulţi nechemaţi şi au rămas la o parte şi mai mulţi chemaţi. Dar societatea este, ea are un fond, şi e datoare să lucreze şi altfel decît în saloane franţuzite. Prin ce ar putea să-şi legitimeze mai mult fiinţa decît prin marele corpus al vechii noastre arte, publicat supt patronagiul Principesei? Zic şi eu aşa o vorbă. Cine poate, să hotărască! N. Iorga.»

Prin dictonul “Unde-i lege nu-i tocmeală”, ar trebui să învăţăm să respectăm legile, poetul Friedrich Schiller afirmând că “legea e prietenul celui slab”. Pentru cei care încă nu cred, în respectarea legilor, reproducem cugetarea apărută în “Sămănătorul (nr.16, din 17 april 1905): «Cugetare: Datinile sînt drumurile mari ale societăţilor; legile numai parapetele de pe margini, care opresc de a cădea pe cei nedeprinşi şi slabi.»

În revista “Sămănătorul - Anul III no 43 din 23 octombrie 1904” Nicolae Iorga publica articolul: “Cum s’au restaurat vechile monumente?” aducând în dezbatere modul de întreţinere şi reparare al acestora: «Cînd am început viaţa noastră modernă, acum vre-o şeptezeci de ani, aveam în mînile noastre o scumpă şi bogată moştenire a trecutului.

Pe lîngă puterea de roadă a unui pămînt pregătit pentru marea cultură a grînelor, curăţit, dar nu stors, pe lîngă minunatele virtuţi de răbdare, de supunere, de hărnicie şi de cinste a ţărănimii, ce alcătuia cu mult cea mai mare parte din poporaţia ţerii, - aveam, tradiţii sănătoase, aveam caractere neînduplecate în simplicitatea lor smerită, aveam îndreptări culturale, vechi legături care făcuseră nespus de mult bine, aveam aşezăminte care în curs de mai multe veacuri se dovediseră desăvîrşit binefăcătoare şi aveam, în sfîrşit, o strălucită îmbielşugare de monumente istorice.

Toate aceste însuşiri erau numai ale noastre, între popoarele balcanice de care ne despărţia Dunărea şi ne unia atîrnarea de Împărăţia turcească. Vecinii slavi şi chiar greci nu avuse norocul de a păstra măcar unul din aceste înnalte elemente ale vieţii unui popor, neapărat şi ale vieţii unui popor modern. Dacă luam din Apus Constituţie, parlament, mode de îmbrăcăminte, cafenele-concert, oteluri cu chelneri în frac, restaurante cu mîncăruri străine, industrie cu capitalurile Germanilor, Belgienilor, Englesilor sau Americanilor, pictură impresionistă, literatură decadentă, pornografie supţire, zile de primire, ceaiuri cu pesmeţi şi mofturi, cluburi politice, livrele care se văd şi care nu se văd, care se poartă pe trup de oameni ce stau pe capră şi care se poartă pe suflet de oameni ce stau în jilţuri şi faetoane, dacă, va să zică, luam aceste lucruri toate, puteam fi siguri că a doua zi după „liberarea” lor, - adecă după ce Ruşii vor fi deschis portiţa găinăriei Turcului – vecinii, iubiţii şi aleşii noştri vecini le vor avea pe toate. Pănă la armata de sistem german, şi pe aceia. Asemenea lucruri sînt marfă de import pe care fabricanţii cei mari ai Europei civilisate le răspîndesc cu o dărnicie nespusă, al cărei nobil mobil e cîştigul, împărtăşirea la roada muncii ţerăneşti pe întinse cîmpii, care se face la dreapta şi la stînga Dunării. Aşa cum am ajuns noi şi nu mai puţin Bulgarul care ni bate grănicerii, Sîrbul care-şi spintecă regii şi dă la cap reginelor, Grecu care iea Constantinopolul cu articole de gazetă, pot ajunge mîne toate rasele galbene, roşii, verzi, negre, pestriţe ale pămîntului. Nu ne putem mîndri cu civilisaţia pe care am plătit-o, ci numai cu aceia pe care am întemeiat-o.

Aceia era însă: ea stătea închegată în piatra, în cărămida mănăstirilor şi bisericilor, pe lemnul icoanelor, în adîncurile sculptate ale odăjdiilor. Ea se desfăcea ca o mireasmă rară din buna viaţă de familie, din aşezămintele adevărat democratice şi binefăcătoare, care puneau pe Domn la îndămîna oricui, ca un izvor de dreptate şi de mîngîiere, ea vorbia din rîndurile cărţilor umile făcute pentru toţi într’o limbă neschimbată în desăvîrşirea ei.

Şi ce-am făcut noi cu aceste comori? Le-am risipit în vînt ca un lucru netrebnic şi ne-am bucurat straşnic de hîda sălbăticie ce săvîrşiam. Monumentele, ca unele ce apasă greu pe pămînt şi fac multă umbră pe dînsul, erau mai greu de jertfit pe altarul civilisaţiei cu ştampilă de provenienţă europeană. Şi în privinţa lor am făcut însă destule păcate, şi nu e vina noastră că n’am făcut mai multe. Unul din păcatele mari e că le-am lăsat pe unele să se dărîme, iar cellalt că am restaurat pe acelea care nu se dărîmau de la sine. Inaugurarea a două monumente „restaurate” îmi dă prilej să spun cîteva cuvinte despre acest fel de activitate, care costă mult (2.000.000 pentru Trei - Ierarchi, - peste jumătate de milion pentru Sf. Nicolae cel domnesc; Dumnezeu ştie cît pentru mănăstirea de Argeş şi tot el va şti cît pentru Mitropolia de la Tîrgovişte) şi păgubeşte cel puţin pe atîta.»

(va urma)





comentarii
1 comentarii

Oare citeste cineva maculatura asta? Nu e prea mult?
04.09.2020 14:07
Din aceeasi categorie
Sibiu Guitar Meeting

qhouse sibiu

Palatul Brukenthal Avrig

anunt-incepere-proiect-139830-final

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia