Tribuna
2020-Anul Iorga, anul sămănătoriştilor (XII): Învinşilor nu li se ridică statui!
Marius HALMAGHI
694 vizualizari
2020-Anul Iorga, anul sămănătoriştilor (XII): Învinşilor nu li se ridică statui!
- Un utopist: August Treboniu Laurian - cărţi moarte de mult sau cărţi care n’au trăit nici-odată …!

Continuăm reproducerea articolului “Un utopist: August Treboniu Laurian”: din “Sămănătorul anul II – no 28 din 13 iulie  1903”, al istoricului Nicolae Iorga: «În sfîrşit, Dicţionarul, care era menit să fie îndreptarul limbii nouă, dicţionarul cu cuvintele sucite, pe care nici nu le-a spus vre-o dată, nici nu era să le spuie o limbă omenească, dicţionarul de contrafaceri romane - ca medalii antice false, ce ar fi fost bătute însă, nu pentru cîştig, ci din pietate, - pe lîngă cele două monumentale volume ale căruia se ascunde sfios în umbră vistieria, - totuşi purificată temeinic şi ea - a vorbelor proaste, vulgare, avînd pe ele neştearsă, nu rugina timpurilor de decădere, ci tina fără nici-o cinste a barbariei -, Glosariul.

Îţi trec toate astea prin minte: cărţi moarte de mult sau cărţi care n’au trăit nici-odată, şi zîmbeşti, - dacă ochii nu ţi se opresc la figura de marmură aspră severă, mîndră, decît care mai săpat în marmură se zice a fi fost chipul bătrînului neînfrînt, care a murit crezîndu-se învins de neînţelegerea timpului său.

Învinşilor nu li se ridică statui nici busturi, nu li se cîntă laude, ci numai pe mormîntul uitat picură din cînd în cînd o lacrimă înflorită de la un tovarăş de luptă şi de suferinţă, pe care nu l-a cosit înfrîngerea. Dacă bustul s’a înnălţat, totuşi, dacă priviri serioase şi mişcate l-au primit la desfacerea lui în deplina lumină glorioasă a lui Iulie, ce l-a cuprins de-odată în aureolă, dacă de pretutindeni au venit glasuri care cuprindeau, cu mai multă sau mai puţină cunoştinţă, o recunoaştere duioasă, - aceasta înseamnă că purtătorul celor trei nume romane, creatorul de limbă nebună şi ilusii zădarnice, n’a fost, în toate urmările faptei sale, un învins. Căci piedestalul adevărat al monumentului său e greşeala ce a făcut, în care şi-a închis, şi-a zidit viaţa, sufletul, - această mare şi sfîntă greşală. Ştiţi legenda: o mare clădire se înnalţă; este tot ce s’ar părea că ajunge: var, nisip, cărămidă, piatră şi marmură, sînt mînile lucrătorilor, este rîvna ctitorului şi priceperea meşterului. Dar noaptea surpă ceia-ce se înnălţase ziua. Mai lipseşte ceva, care nu e nici ban, nici material, nici plan măiestrit: trebuie jertfa unui suflet, care se fură aici sau se jertfeşte aici, şi prin care se închiagă pietrele una peste alta, pănă se poate încununa cu flori şi steaguri vîrful săvîrşit. Pe cînd a venit Laurian la noi, inginer, filosof şi Latinist, istoric, geograf şi arheolog din Viena, biet prooroc rătăcitor de felul celuilalt Ardelean, Lazăr, - pe atunci, la 1830-40, se făceau şosele şi felinare, ferme-model şi numere pentru case, fîntîni, grădini, şcoli, biblioteci supt cîrmuirea unor Domni funcţionari turci, în jurul cărora se adunau puterile din ţară ca funcţionari munteni sau moldoveni.

Gustul de traiu bun, de înnaintare, de faimă uşoară robise pe fruntaşi, un Eliade, un Asachi, cari putreziau de vii.

Tinerii se zbăteau să-şi descopere o conştiinţă a lor din cîte lucruri cetise, auzise şi văzuse. Lipsia o îndrăzneală, un ideal mare, care să smulgă această societate şi s’o arunce mai departe. Laurian a fost acest îndrăzneţ. Visul lui era crearea unei Rome nouă cu acest material românesc pe care-l credea vrednic să dea o asemenea operă. Prin limbă, prin amintiri era să se facă această minune. Şi, pentru a imprima mişcarea, el îşi alese, ca şi Lazăr, singurul punct de plecare solid pentru o asemenea faptă: şcoala. Începu cu cele muntene, şi supt Grigore Ghica el căpătă în mîna sa pe ale Moldovei. Energia lui predomni mai tîrziu în acea şcoală înnaltă pentru oamenii mari, care trebuia să fie Academia Romînă. Şi, cît se putea prinde din ideile sale, cît nu era sămînţă moartă culeasă în urne antice, prinse.

O mîndrie, capabilă de multe rătăciri şi de multe cuceriri trianice, se coborî în sufletele umilite din care cu cîţiva ani în urmă se înnălţa fumul de tămîie recunoscător către Regulamentul Organic şi către Măria Sa ÎmpărătulŢarul Nicolae.

Credinţa că sîntem mai mult de cît eram, ne scapă de o sigură peire. Lui însă, visionarului, nu-i ajungea aceasta, şi sufletul prins se zbătea dureros în clădirea întemeiată prin jertfa lui. Limba rămăsese vulgară, scrisul se păstrase barbar, Roma viitoare tot nu se apropia de pămînt. Sufletul se lovi de această realitate nevrednică, şi se stinse.

Dar răzimată pe realitate trainică, trăieşte clădirea; lucrători tot mai mulţi îi adîncesc temeliile şi, în margine, străjării, visionari ca dînsul, păzesc şi aşteaptă … N. Iorga.»

Nu putem să nu remarcăm - în textul marelui istoric - explicaţia numelui judeţului Romanaţi, deosebită de cea enunţată de Bogdan Petriceicu Haşdeu. Acesta susținea că numele de “Romanaţi” vine de la “Romunates”, adică locuitorii “Romulei”, diminutiv de la Mica Romă, cea mai însemnată colonie romană (fosta capitală a provinciei Dacia Malvensis), situată pe teritoriul satului Reşca (com. Dobrosloveni, jud. Olt). Astăzi, în cinstirea marelui înaintaş sibian, credem că ar trebui sprijinite eforturile Asociației A.T. Laurian Fofeldea!  Eforturile asociaţiei - fondată și condusă de vrednicul Ioan Gruncă, cel care, anual, animă contemporanii fofelzeni și agnițeni -, s-au îndreptat în ultimii ani, spre strângerea relaţiilor dintre cele două colegii ce poartă numele savantului. Astfel, a fost organizată o vizită la Colegiul Naţional “August Treboniu Laurian” Botoşani și se plănuiesc noi deplasări la Botoşani şi Cernăuţi, pentru organizarea unor acțiuni comune.

Pentru cititorii interesaţi de o analiză a evoluţiei presei în timp, vă prezentăm articolul „Despre presa românească”, autor Nicolae Iorga, apărut în revista literară săptămânală „SĂMĂNĂTORUL”, anul al II-lea, volumul III, nr. 35 din 31 august 1903: «Despre presa românească. În zilele din urmă s’a discutat iarăşi în ziarele noastre, cărora îi lipseşte pentru moment o actualitate mai „politică”, chestia valorii presei de astăzi faţă de cea dintr’un trecut mai îndepărtat. Dintr’o parte, s’a pus faţă în faţă ziaristul sentimental, romantic, convins, de odinioară şi gazeta sa, ce se putea ceti ca o Biblie în cercul curat al familiei, şi ziaristul cinic din momentul de faţă, ţiind asupra trecătorului încredinţat vitejiei sale revolverul fără greş al calomniei de ultim model. La aceasta s’a răspuns, aducîndu-se înnainte studiile (sîc) gazetarilor contemporani, talentul lor, care se distinge mai bine, fireşte, între confraţi, limba mai bună, alcătuirea mai variată şi înfăţişarea grafică mai plăcută a „organelor opiniei publice” de astăzi. Întrebarea are o însemnătate deosebită din punctul de vedere al culturii româneşti, al evoluţiei obiceiurilor noastre sociale şi al progreselor naţionalităţii noastre. Se cuvine deci ca ea să fie discutată, fără părtenire şi personalităţi, într’o publicaţie periodică culturală precum e aceasta. 

Presa noastră nu e veche şi n’are tradiţii glorioase. De mult de tot, cînd sufletul conştiinţei scînteia abia în ochii unui corp pe care nu putea să-l mişte, în perioada uitată a visătorilor, profeţilor fără ucenici şi mucenicilor fără prieteni, s’au făcut cîteva încercări de ziare pentru literatură şi gospodărie ţerănească. Ele n’au izbutit. Întemeietorii presei noastre sînt trei fruntaşi scriitori: Eliade Rădulescu, Asachi şi Gheorghe Bariţ, redactori ai Curierului, Albinei şi Gazetei de Transilvania. Eliade şi Asachi se puseră întâiu la lucru, dar subt un imbold străin, care nu li face tocma-multă cinste, ziarele lor apărură pe vremea cînd, după pacea de la Adrianopol şi în aşteptarea Domnilor după sistemul nou al Regulamentului Organic, oaste rusească stătea în amândouă principatele de atunci şi generalii Împăratului Nicolae comandau în Iaşi şi Bucureşti. Foile celor doi conducători ai literaturii timpului lor trebuiau să împărtăşească publicului, înnainte de toate, izbînzile stăpînilor, ceremoniile oficiale şi afacerile zilnice ale unei Cîrmuiri transformate.»

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Luna arborilor

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Apa Canal
Licitatie publica

accentmedia