logo
2019-anul tribuniştilor (XV): să se desbrace de numele „Român” toţi ermafrodiţii- câţi Români vi-s d-omenie - în joc onoarea naţională - cuibul primejdios al Mocioneştilor!
2019-anul tribuniştilor (XV): să se desbrace de numele „Român” toţi ermafrodiţii- câţi Români vi-s d-omenie - în joc onoarea naţională - cuibul primejdios al Mocioneştilor!

Un episod memorabil - în viaţa politică a familiei Mocioni - au fost alegerile din Lugoj din 6/18 martie 1869.

Să urmărim fragmente din descrierea acestor „lupte”, prezentate de dr. Teodor Botiş în „Monografia Familiei Mocioni”: «Dar guvernul maghiar avea tot interesul să cucerească această fortăreaţă naţională. Spre a nimici cuibul primejdios al „Mocioneştilor”, cari în viaţa politică românească din acele vremuri formau elita conducătoare, pe care guvernanţii maghiari nu o puteau corupe în niciun chip. Lui Alex. Mocioni i-a fost opus un puternic contracandidat în persoana ministrului apărării naţionale, Béla Szende. Pentru mandatul dela Lugoj se dădea una din cele mai înverşunate lupte electorale. Guvernul şi-a mobilizat toate forţele şi organele de care dispunea. Autorităţile civile şi militare întrebuinţau toate mijloacele pentru a zădărnici alegerea lui Alexandru Mocioni, „Leaderul” luptelor naţionale din Dieta trecută şi autorul crezului naţional dela Timişoara. Aliaţi devotaţi şi-a aflat guvernul în minoritatea germană, în frunte cu primarul Anton Mahr, iar unelte ticăloase în „deako-românii” lugojeni, în frunte cu prefectul judeţului Ioan Faur, fost deputat deakist, secundat de câteva feţe bisericeşti ortodoxe şi unite. Colonelul comandant al Regimentului de Ulani, cu garnizoana la Lugoj, era ginerele primului subprefect şi ca atare a fost influenţat şi câştigat pentru o ţinută duşmănoasă faţă de Partidul Naţional Român. Până şi soldaţii regimentului, poloni recrutaţi din Galiţia, au fost asmuţiţi împotriva Românilor, pe motivul că ar fi rusofili şi unelte ale politicei de expansiune şi dominaţie ale moscoviţilor ortodoxi.

Totuşi alegătorii români au opus o rezistenţă pilduitoare, în faţa acestei urgii. Căci era în joc onoarea naţională!

O notă de subsol descrie „Însufleţirea alegătorilor români din ţinutul Lugojului, pentru cauza naţională şi pentru candidatul lor Alexandru Mocioni, plăsmui în dialectul lugojean următorul „cântec electoral”, ce se cânta după aria: „Iată hora se porneşte”: „Câţi Români vi-s d-omenie,/ Aid la steag cu bucurie, / Pentru cauza naţională/ Să-i înălţăm cu fală!/ Câţi Români vreţi s’aveţi drepturi,/ Şi-aveţi suflet bun în piepturi,/ Şi iubiţi al vostru nume,/ V’arătaţi la lume!/

N’ascultaţi de vorbe rele,/ Că mulţi vreau ca să vă înşele,/ Să vă facă de obeală/ Şi de proşţi în ţară!/

Dar voi ştiţi bărbaţii noştri,/ Credincioşi ca fraţii voştri,/ Că în luptă au tărie, / Şi au omenie!/

Vă adunaţi cu însufleţire,/ Să alegeţi în mărire,/ Pe Alisandru Mocioni,/ Credincios naţiunii!” Albina, nr.- 23-1869 (autorul cântecului era dr. Atanasie Marienescu, fostul preparator la studii al fraţilor Alex. Şi Eugen Mocioni).

Brutalitatea şi ilegalitatea guvernanţilor au culminat în faptul că au împiedecat accesul alegătorilor naţionalişti la localul de votare». Primarul a dispus închiderea podului ce lega Lugojul german de cel românesc (redeschis după intervenţii), iar ulanii s-au manifestat agresiv faţă de alegătorii români, dispersându-i cu caii; alegătorii unguri au fost admişi la vot fără control („unii votară chiar şi sub nume falş”), cei români fiind supuşi „unei proceduri de inchiziţie”, mulţi fiind respinşi de la vot, sub diverse pretexte. Finalul votării a fost dat când «la sfârşit un număr de vre-o 50 de inşi năvăliră în sala de votare, cerând „în gura mare şi cu vehemenţă ca preşedintele să disoalve alegerea”. Alegerile s-au reluat în 10-22 aprilie 1869, întregul aparatul administrativ fiind pus în mişcare pentru reuşita alegerii ministrului ungar. «Nici o armă, niciun truc electoral n’a rămas neexploatat, pentru a clătina încrederea alegătorilor români şi a distruge impunătoarea lor solidaritate. Pentru a-l discredita pe candidat în faţa poporului ultradinastic, s’a răspândit calomnia că Mocioni „nu e credincios Împăratului, vrea să facă revoluţie şi să cheme pe muscali în ţară”. Ziarele maghiare bârfeau, afirmând că Mocioni n’are un trecut, pe când Szende (fost Frummer) era bogat în fapte strălucite pe tărâmul vieţii publice. S’au făcut promisiuni şi mituiri şi s’a dat beutură în belşug. Dar demnitatea, cinstea şi bunul simţ al alegătorilor români a paralizat ticăloasele uneltiri. (...) Alegerea lui Alexandru Mocioni ca deputat al Lugojului pentru parlamentul din 1869-1872, împotriva unui candidat atât de puternic şi „bine meritat”, a fost cea mai mare biruinţă electorală din acele vremuri de lupte, o glorie pilduitoare, pomenită din neam în neam, a vrednicilor Români din Lugoj şi împrejurimi, însufleţiţi de o înaltă şi mândră conştiinţă naţională. (...)». Alexandru Mocioni nu era la prima victorie în alegeri, el fiind ales în 1865 după victoria împotriva consilierului austriac Winkler, mare proprietar susţinut de guvern. Împlinea 24 de ani, vârsta legală de candidatură, fiind unul din cei mai tineri deputaţi din Camera ungară. Primul său proiect de lege a vizat protejarea drepturilor naţionalităţilor conlocuitoare din Ungaria, fondând un club parlamentar al românilor, cu susţinerea sârbilor. Ca deputat, Alexandru era foarte activ şi critic cu puterea, îndeosebi faţă de politica ungară faţă cu minorităţile, presa apreciind luările sale de cuvânt. Reproducem din lucrarea „Personalităţi marcante ...” (Maria Berényi):

«La 1870, comentând intervenţia lui Alexandru Mocioni pe marginea Legii Municipiilor, ziarul maghiar de opoziţie Magyar Ujság notează: „Alexandru Mocioni, prin splendida sa predare, a pus în adevărată admiraţie pe mai mulţi, chiar şi pe unii guvernamentali. Întreaga Cameră i-a ascultat cu cea mai mare atenţie cuvîntarea, care a ţinut aproape două ore şi care, între toate discursurile, ce s-au rostit în parlamentul ungar de la 1861 încoace, îşi revendică dreptul de a fi una dintre cele mai excelente. Cu sistem, cu erudiţie şi cu fineţea lui Hyperides, a dat asalt asupra înţelepciunii guvernului. Legat de admirabilele discursuri ale lui Alexandru Mocioni, majoritatea publicate în „Cartea de aur ...” a lui T. V. Păcăţianu, a făcut carieră în epocă şi o discuţie, purtată pe holurile Parlamentului de la Budapesta, între Alexandru Mocioni şi primul ministru maghiar, I. Andrássy, care îl acuza pe fruntaşul român, că îl pune mereu în încurcătură faţă de deputaţii maghiari cu solicitările privind drepturile românilor transilvăneni. La această acuză, Alexandru Mocioni ar fi răspuns, sec: „Anexaţi la România cele trei milioane de români transilvăneni şi scăpaţi de necaz” (...) Spirit viu şi aprig cu o inteligenţă sclipitoare – Nicolae Iorga spunea despre Alexandru Mocioni că „este un om cu a cărui minte ne mândrim” - s-a impus destul de repede în fruntea elitei românilor (...) Alături de alţi fruntaşi bănăţeni, Alexandru Mocioni a convocat la Timişoara, pe 7 februarie 1869, o Conferinţă naţională a tuturor românilor din Banat şi Ungaria, argumentând că „în viaţa constituţională lupta pentru idei, pentru reforme şi drepturi, se mijloceşte prin partide politice”. Alexandru Mocioni a propus noului partid principiile liberalismului şi ale democraţiei, iar cei 500 de delegaţi au susţinut atît programul, cît şi înfiinţarea primului Partid Naţional al românilor transilvăneni. (...) La 27 ani a fost ales preşedintele Partidului Naţional». Acest partid a fuzionat după 4 luni cu Partidul Naţional Român din Transilvania, preşedintele noului partid fiind ales Ilie Măcelariu. În timp ce unii deputaţi rămâneau credincioşi Partidului Naţional Român, alţii îmbrăţişau alte „credinţe politice”. Gazeta Transilvaniei, condamna lichelismul politic recomandând:«să se desbrace de numele „Român” toţi ermafrodiţii cari vor să şeadă pe două scaune şi între două luntri, profanând caracterul cel antic de Roman, care singur ne va putea da viaţă şi stimă în lumea ignorării». (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

salonul auto

turboclima

saltsib

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia