Tribuna
2019-anul tribuniştilor (XLVI): CIRCULARA RUŞINII
Marius HALMAGHI
4206 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XLVI): CIRCULARA RUŞINII
- pierdut să fiu, dacă-i pierdută România! - apostolia naţională a preotului român de ambe strane - refuz al negocierii în dauna onoarei!

 

Continuăm reproducerea selectivă din studiul dr. Florin Ardelean „Destin şi provocare. Vasile Lucaciu şi Vasile Mangra sau sarcasmul istoriei”: «În cotidianul Nagyvárad (8 septembrie 1916), Mitropolitul Ardealului a publicat o circulară, semnată şi de Miron Cristea, document cu totul nefericit, exemplu de laşitate şi lipsă a demnităţii. Printre altele, în circulara de tristă faimă se spunea: „Faţă de noul duşman (Regatul României – n.n.) care râvneşte în chip atât de păcătos la ştirbirea şi stricarea hotarelor Patriei noastre (Austro-Ungaria – n.n.), veţi şti să luptaţi cu aceeaşi îndârjire, vitejie şi credinţă cu care eroii noştri au sfărâmat cetăţile de granit de la Ivangorod. Căci dragostea, credinţa şi alipirea noastră către Tron şi Patrie vă va lumina mintea, vă va întări inima şi vă va oţeli braţul. (...) Fiţi cu încredere că în ziua judecăţii şi a răsplătirii, Majestatea Sa, Înaltul Împărat şi Rege, împreună cu luminatul Guvern Ungar, nu vor întârzia a vă răsplăti după merit credinţa şi viteja cu care aţi apărat Tronul şi Patria”. (...) Contele a folosit momentul extrem de vulnerabil pentru noi (România era aproape învinsă!) – „Tisza s-a năpustit asupra românilor din Ardeal să le stoarcă o declaraţie monstruoasă de protestare contra anexării Ardealului la România, pe care să o opună notei puterilor aliate”-, iar presiunea lui asupra capilor Bisericilor sau ai celor mai mulţi dintre reprezentanţii românilor ardeleni şi-a produs roadele odioase. Texte similare au semnat episcopul greco-catolic Demetriu Radu, dar şi nu mai puţin de 180 de personalităţi publice româneşti, din Ardeal şi Banat (cei doi mitropoliţi, toţi episcopii şi canonicii, asesorii şi profesorii seminariilor, membrii Consiliului Naţional Român, în frunte cu Teodor Mihali. O lovitură cruntă de imagine, un dezastru pentru intransigenţi, o victorie strălucită pentru tandemul Tisza-Mangra. (...) Au scăpat de dezonoare numai cei internaţi (persoanele considerate periculoase de către guvernanţii maghiari şi internaţi în lagăre) şi cei aflaţi sub arme. Spre lauda lui, Roman Ciorogariu, profesor la acea vreme la Institutul Teologic din Arad, a refuzat să semneze în rând cu cei 180 circulara ruşinii, chiar dacă Mangra, prin trimişii lui, ameninţa pe cei ce cutezau să-l înfrunte. „Eu declaraţia aceasta nu o iscălesc, să ştiu că mă trag în ţeapă”, a spus viitorul episcop ortodox al Oradiei, dar auzind de refuz, Mangra nu ezită să-l ameninţe că va fi „pierdut”, cerându-i ultimativ să-şi exprime adeziunea telegrafic. Refuzul a venit imediat: „Pierdut să fiu, dacă-i pierdută România!”.

Un caz rar, din păcate prea rar, de înfruntare demnă a destinului, de refuz al negocierii în dauna onoarei.

Lunile trec agonizant pentru români, iar din extaz, contele Tisza s-a văzut căzut în abis, confruntat cu furia budapestanilor (R. Ciorogariu a fost martorul, înspre toamna anului 1918, unei demonstraţii de 40 de mii de oameni, care purtau prin capitala Ungariei un sicriu inscripţionat cu numele contelui). Încăpăţânat, Tisza avea să spună în parlament, unde i se reproşa dezastrul de pe fronturile de luptă, că ţara sa va lupta până va avea doar „o cătană şi o coroană”, adică un soldat şi o monedă de argint. La rându-i, Vasile Mangra a fost obligat să facă faţă unei situaţii imposibile. Pariase pe calea perdantă. Un infern sufletesc părea să-l înghită, pe măsură ce ştirile de pe front indicau victoria Antantei. Criza politică se instala într-un imperiu care-şi trăia, spasmodic, ultimile zile. Mitropolitul Ardealului era captiv într-un coşmar intuit probabil chiar din clipa în care căzuse în amăgire, de dragul unui om carismatic, dar perfid. Trădător de neam – ce culpă poate întrece această grozăvie? (...) Vasile Mangra moare oarecum simbolic, o dată cu pulverizarea crezului său. Teodor Neş şi l-a închipuit oarecum elegiac, pe cheiurile Dunării, „cu reverenda umflată de vânturile reci de toamnă, cu ochii tulburi, cu nervii plesniţi de atâta încordare”. În ce-l priveşte, autorul „Zilelor trăite” nu a crezut zvonurile potrivit cărora mitropolitul s-ar fi sinucis, deci nici versiunea lui C. Kiriţescu. În schimb, l-a citat pe cel ce i-a ţinut lui Mangra lumânarea în ultimele clipe, dr. Gheorghe Popa, în dimineaţa zilei de 14 octombrie, ora 9. Potrivit acestuia, prin ultimele sale cuvinte, muribundul a cerut urmaşilor să continue lupta pentru biserică „cu lepădare de sine”. A fost înmormântat în cimitirul Kerepes, iar fostul său prieten şi viitor episcop de Oradea, prezent la ceremonia funebrală, notează amar: „Între capetele plecate înaintea acestui tragic sfârşit a idolului de odinioară, este redat pământului cel mai nenorocit om să-şi doarmă somnul veşnic la câţiva paşi de Kossuth”. De aproape 100 de ani, Vasile Mangra duce în moarte crucea năpăstuită a celui considerat trădător. Biserica pentru care şi-a păstorit turma l-a repudiat.

Blestemul pare a-l urmări în eternitate. E posibil, oare, un recurs?»

În paralel cu Vasile Mangra, istoricul dr. Florin Ardelean îl prezintă pe preotul Vasile Lucaciu, cei doi urmând: «rute şcolare la capătul cărora au îmbrăţişat cariere didactice şi ecleziale asemănătoare. V. Mangra în sânul Bisericii Ortodoxe, iar V. Lucaciu în cadrul celei greco-catolice. În plus, au fost dotaţi de la natură cu calităţi intelectuale remarcabile, pe care nu au ezitat să şi le fructifice exemplar, în şcoli şi prin stăruinţa unor meditaţii şi instrucţii personale care i-au definit drept cărturari, oameni cu spirit ales. Şi în privinţa atitudinii civice s-au manifestat izomorf, activând în mediile politice şi administrative, într-un sens declarat şi asumat, spre beneficiul poporului român. O vreme, vectorul acestor acţiuni iniţiate şi conduse de cei doi a fost univoc. La un moment dat, însă, s-a defectat ceva. Sensul de acţiune al celor doi nu doar că nu a mai fost solidar, ci de-a dreptul opozitiv». Tribunistul şi preotul paroh greco-catolic Vasile Lucaciu (1852-1922), „fiu al Maramureşului şi Sătmarului” s-a născut în localitatea Apa, fiind una din cele mai importante personalităţi ale românilor ardeleni, militant marcant pentru drepturile românilor, lider al Partidului Naţional Român, iniţiator şi semnatar al Memorandului (la 1892), a fost deţinutul politic cu cea mai mare condamnare în renumitul proces al memorandiştilor (5 ani). În studiul dr. Florin Ardelean, acesta descria similitudinile dintre cele două personalităţi: «În fapt, aveam de-a face cu doi oameni înzestraţi intelectual, buni oratori, spirite speculative, bărbaţi cu inima deschisă spre năzuinţele neamului, gata să-şi consume energiile, în mod raţional şi curajos, pentru binele românilor ardeleni. Fără îndoială, cei doi s-au afirmat drept intelectuali cu o largă imagine publică, fiind receptaţi de românii de toate categoriile şi nivelurile de educaţie drept exponenţii intereselor legitime ale lor, cei ce-şi căutau cele mai bune modalităţi de exprimare a identităţii şi de afirmare a expresiei etnice. În aceste circumstanţe, Roman Ciorogariu era pe deplin îndreptăţit să considere că, până la 1899, „Mangra şi Lucaciu sintetizau apostolia naţională a preotului român de ambe strane (ortodoxă şi greco-catolică – n.n.). Deja la 1881, pe când mai era profesor, Vasile Lucaciu a publicat lucrarea sa fundamentală, „Instituţiuni filosofice” (trei volume: Logica, Metafizica şi Filosofia moralei), fapt care îl credita cu aprecieri unanime şi cu dreptul de a fi un reprezentant de frunte al intelighenţiei transilvane, apt să susţină puncte de vedere bine argumentate în faţa oricui».

Dacă tribunistul Vasile Mangra era „cucerit” de contele István Tisza, preotul Vasile Lucaciu a continuat respectarea liniei politice a P.N.R., el fiind perceput ca un adevărat erou, fiind supranumit „Leul de la Şişeşti”.






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Targul de Cariere

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica

ACCENT MEDIA