Tribuna
brukenthal museum
2019-anul tribuniştilor (XLV): aureola de erou şi martir - marele lui păcat a fost acela că s-a născut maghiar! - de hula neamului – demagogia şi manipularea!
Marius HALMAGHI
2150 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XLV): aureola de erou şi martir - marele lui păcat a fost acela că s-a născut maghiar! - de hula neamului – demagogia şi manipularea!

Activitatea editorială al lui Vasile Mangra i-a adus recunoaştere şi prestigiu, fiind ales în Academia Română (1909); prof. Teodor Neş îl elogia, în condiţiile în care şi-a păstrat atitudinea faţă de autorităţi. Reproducem selectiv din studiul dr. Virgil Ardelean „Destin şi provocare. Vasile Lucaciu şi Vasile Mangra sau sarcasmul istoriei”: «La propunerea ministrului Instrucţiunii Publice, Albin Csáki, a fost scos de la catedră, suspendat timp de 7 ani, drept pentru care s-a dedicat frenetic crezurilor sale politice: „atitudinea dârză a lui Vasile Mangra şi demonstraţiile ostile ce i le făcuseră ungurii, îi împletiră aureola de erou şi martir”. (...) În „Însemnările unui trecător”, Octavian Goga îi face un portret memorabil, (...): „acest călugăr cu privirea vioaie, cu ochii luminaţi de neastâmpărul inteligenţei, cu figura care trăda fineţe şi rafinărie lumească şi nicidecum urmele smereniei monahale, a câştigat simpatia lumii noastre. (...) Intransigent şi îndrăzneţ, cu ochii iluminaţi de ideal, respingând orice nuanţă a oportunităţii, apărându-şi dârz şi cu o nobilă îndărătnicie convingerile în haina atât de simpatică a călugărului luptător, astfel a păşit pe arena vieţii noastre politice Vasile Mangra şi a cucerit multe inimi”. Episcopul ortodox de Oradea, din 1920, Roman Ciorogariu (născut la Pecica, decembrie 1852 – mort în ianuarie 1936), l-a cunoscut îndeaproape pe Vasile Mangra, l-a apreciat şi i-a fost chiar prieten şi tovarăş de luptă naţională, până în 1900, cel puţin. Paginile în care vorbeşte de „mangrism” sunt foarte importante pentru că indică împrejurările în care viitorul mitropolit ortodox al Ardealului a decis să-şi schimbe tranşant strategia politică. Unchiaşul, cum se semna Ciorogariu, nu ezită să recunoască: „A fost o vreme când numele lui Vasile Mangra, (...), însemna erou naţional. Atunci era cinste să fii „mangrist” şi mulţi umblau după această cinste. Imediat apoi, trece în revistă o serie de acţiuni comune – activitatea din redacţia „Tribunei” din Arad, militantismul în cadrul Mişcării Memorandiste, organizarea Congresului naţionalităţilor de la Budapesta, acţiunile de stradă în care au înfruntat, cot la cot, represiunea jandarmilor maghiari sau a populaţiei ostile – conchizând: împreună am făcut din Arad un centru cultural şi politic în care clocotea viaţa românească; (...) Cum a devenit, totuşi, „mangrismul”, ceva demn de toată hula neamului?

Totul pare a-şi fi avut punctul declanşator la o reuniune prilejuită, în 1899, de banchetul dat în cinstea lui Iosif Goldiş, suit în scaunul de episcop ortodox de Arad, după ce fusese vicar de Oradea şi deputat guvernamental. Acolo s-a întâlnit Vasile Mangra cu cel ce avea să-i schimbe dramatic destinul. (...) Cel care l-a determinat a fost contele Tisza István, demnitar cu rang înalt în Imperiul Austro-Ungar (prim-ministru în două rânduri).

Roman Ciorogariu îi face un portret măgulitor: „e incarnaţia tipului de bărbat integru, puritan în moravuri, de o inteligenţă scăpărătoare şi o voinţă de fier”. Jocul pe care îl făcea fiul demnitarului Coloman - cel mai longeviv şef de guvern din istoria Ungariei (1875-1890) – era acela dea-i folosi pe români cât mai eficient posibil în balansul de putere pe care Budapesta căuta să-l obţină în raport cu Viena. În acest scop, demagogia şi-a dat mâna cu manipularea. Intransigent, obsedat de viitorul Ungariei, Tisza István a mizat pe o carte, punându-şi la bătaie indicele ridicat de seducţie. Ministrul de externe din ultimii doi ani de existenţă ai Imperiului Bicefal, Ottokar Czernin, îl portretizează pe Tisza în aquaforte: „El nu cunoştea alt patriotism decât cel maghiar. N-ar fi cedat nicicând un metru pătrat din Ungaria, dar de cedarea Galiţiei nu-i păsa. El mai bucuros ar fi lăsat să se cotropească lumea, decât să cedeze Ardealul, dar de Tirol nu se interesa. (...) Nu-i trebuia România pentru că aceasta ar slăbi elementul unguresc, dar nu admitea extinderea Austriei căci aceea ar fi însemnat superioritatea Austriei în Monarhie. Faţă de România cerea numai o rectificare de graniţe din roadele războiului. Pragmatic până spre simptome maniacale, i-a mărturisit lui Czernin că marele lui păcat a fost acela că s-a născut maghiar. Acest lucru, de altfel, avea să-l ducă la pierzanie. La banchetul de pomină, contele Tisza a spus că regretă faptul că nu ştie să vorbească româneşte, dar că acest lucru nu e un impediment pentru cei ce-şi iubesc patria. A recunoscut că naţiunea maghiară nu-şi poate rezolva problemele decât beneficiind de ajutorul frăţesc al românilor, iar pentru români singura cale spre fericire trece prin buna înţelegere cu maghiarii. Toastul lui a produs furori. Episcopul Nicolae Popea, de Caransebeş, a văzut în conte, nici mai mult, nici mai puţin, decât un „om providenţial”. În ce-l priveşte pe Vasile Mangra, se poate spune că toastul ascultat a avut efectul unui „glonţ magic”, adică i-a percutat fiinţa şi l-a vulnerabilizat atât de mult încât a găsit de cuviinţă să devină discipolul şi omul de încredere al demnitarului maghiar. Aici începe, consideră Roman Ciorogariu, tragedia lui V. Mangra – „intransigentul de ieri intră în hora înfrăţirei”, abandonându-şi crezul iniţial şi asumând un fanatism de sens contrar, cu totul şi cu totul greu de imaginat. Consecinţele vin în cascadă: obţine prin influenţa noului său protector vicariatul la Oradea (1890), apoi candidează pe listele Partidului „muncii”, patronat de contele Tisza, la alegerile din 1910, la Ceica, intrând în Parlamentul budapestan. Este momentul în care a fost perceput ca trădător, fiind atacat de studenţi cu ouă clocite, cu ocazia sinodului de la Arad, dar şi la Sibiu sau Budapesta, în acelaşi timp, fiind primit cu răceală şi la Academia Română. (...) În tot acest timp (primul deceniu din secolul XX, ..., până la sfârşitul războiului, în 1918), contele Tisza a avut grijă să-l folosească pe Vasile Mangra ca factor de presiune şi de dezbinare.

Acţiunile acestuia vizau descurajarea iniţiativelor patrioţilor ardeleni şi recunoaşterea de către elitele româneşti a naţiunii maghiare, fără a mai cere drepturi colective pentru poporul român din Ardeal. În schimb erau promise drepturi extinse în învăţământ, facilităţi în a folosi limba română în instituţii şi o lărgire a drepturilor politice. (...)

Vasile Mangra rezonează perfect cu cel ce-l îmbrobodise, refuzând să admită dezastrul în care intrase. Numai că făptura acestuia cunoscuse o metamorfoză evidentă. Sufletul bolnav şi neliniştit îşi arăta semnele pe un trup marcat, aşa cum l-a văzut Roman Ciorogariu, pe strada Vaci, din Budapesta, prin 1913 sau 1914: „Mangra nu mai era cel de odinioară. Apatic, dus, mistuit de luptele interne sufleteşti peste care a trecut. Frânt şi trupeşte şi sufleteşte, dar convins de corectitudinea politicii lui”. Va avea totuşi forţa să candideze, la îndemnul şi apoi prin stăruinţele lui Tisza István, la scaunul mitropolitan al Ardealului, în august 1916, la Sibiu, cu puţine zile înainte ca România să decidă de partea cui să intre în război. (...) Dezastrul suferit de Regatul României, după o primă ofensivă ce părea izbutită, ostilitatea tot mai evidentă a populaţiei maghiare din Transilvania faţă de români, consideraţi trădători, nerespectarea angajamentelor luate de Regatul României prin tratatul secret dintre România, Germania şi Austro-Ungaria din anul 1883, conflictele din sânul elitei româneşti, moartea lui Franz Joseph, l-au determinat pe contele Tisza, în complicitate cu mitropolitul Mangra (întronizat la Oradea, la 29 octombrie 1916, deoarece Sibiul fusese evacuat), să preseze liderii comunităţii româneşti din Ardeal, pentru a-i determina să-şi exprime adeziunea faţă cu Ungaria, dar şi să-şi abjure apartenenţa la neam.»

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia