logo
spartan
2019-anul tribuniştilor (XIV):
Marius HALMAGHI
2197 vizualizari
2019-anul tribuniştilor (XIV):
Oamenii ... trecători, faptele ... trecătoare, iar gândirea lor ... veşnic ca o pecete a timpurilor - vechea aristocraţie şi ... bughezia ortodoxă!

În 2019 - „Anul Cărţii în România” trebuie amintită afirmaţia  regelui Carol al II-lea (mai 1935), făcută la „Săptămâna Cărţii”: „Oamenii sunt trecători, faptele lor chiar sunt trecătoare, iar gândirea lor rămâne veşnic ca o pecete a timpurilor”. Tinerii zilelor noastre au neşansa să nu mai cunoască familii care odinioară erau celebre, activitatea membrilor acestor familii pierzându-şi din importanţă şi nefiind de actualitate. Viaţa şi gândirea politică, socială şi filozofică a familiei Mocioni a prezentat-o pe larg iconomul stavrofor dr. Teodor Botiş, „Rectorul Academiei Teologice Ortodoxe Române din Arad”, în lucrarea „Monografia Familiei Mocioni”, apărută la Editura pentru Literatură şi Artă (1939). Plecând de la convingerea că „familia Mocsonyi – Mocioni – e una din cele mai distinse familii române dintre Tisa şi Carpaţi, o familie care a intrat în istorie”, dr. Teodor Botiş prezintă pe rând atât membrii acestei familii, dar şi «părerile şi convingerile manifestate în grelele situaţii ale vieţii politice şi bisericeşti a Românilor transilvăneni, sentimentele şi spiritul înalt de care a fost stăpânit şi însufleţit el şi ceilalţi luptători naţionali, pe care i-a dat Românilor bănăţeni şi ardeleni în trecutul lor de robie, dar şi de mari speranţe, această familie vrednică şi glorioasă».

În preambulul prezentării generaţiilor succesive de membrii ai familiei Mocioni, autorul pleca de la o constatare:

«Românii din Ardeal, Banat şi Crişana, supuşi stăpânirii maghiare, pierzându-şi pătura conducătoare, vechea lor aristocraţie, în frunte cu puternicii şi glorioşii Corvini, au rămas pe pământul zămislirii lor ca un neam de ţărani, în mare parte iobagi, legaţi gliei şi aserviţi intereselor politice, religioase şi economice ale unei oligarhii stăpânitoare de ţară, dar străină de legea, limba şi năzuinţele lor. Prin eliberarea Ungariei de sub jugul turcesc la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui al XVIII-lea şi prin trecerea Principatului Transilvaniei sub protectoratul şi stăpânirea Habsburgilor, a început şi în viaţa poporului român din aceste ţări, o nouă eră a evoluţiei sale istorice. În această epocă de reorganizare a ţinuturilor desrobite, înfăptuită sub influenţa ideilor generoase ale veacului, de reprezentanţii şi factorii absolutismului luminat, în acest timp de frământări şi lupte, ce le provoacă în viaţa noastră naţională actul politic şi religios al unirii unei părţi din populaţie cu biserica Romei, şi când în urma acestei uniri Românii rămaşi credincioşi ortodoxiei, unindu-şi toate străduinţele şi aspiraţiile spre o cât mai strânsă închegare a organizării lor bisericeşti distrusă şi a conştiinţei naţionale, primesc un fericit şi considerabil imbold prin imigrarea din peninsula balcanică a multor familii macedo-române pe teritoriul imperiului habsburgic învecinat. Aceşti colonişti, aşezându-se la Viena, la Pesta – capitala Ungariei – şi în multe oraşe şi târguri şi practicând tot felul de negoţuri, au întărit şi în parte au creiat clasa socială înstărită şi atât de folositoare de care aveam nevoe – anume acea burghezie cu caracter ortodox din veacul al XVIII-lea şi din prima jumătate a veacului al XIX-lea. (...) cu o puternică şi activă conştiinţă ortodoxă, şi cu o situaţie într’un timp dominantă în comerţul ţării, se organizează, sub scutul privilegiilor ce le obţinură dela stăpânirea care avea tot interesul să promoveze industria şi comerţul, în comunităţi religioase. Clădesc biserici în localităţile unde s’au aşezat, iar în unele înfiinţează şi susţin şcoale. Cetăţeni loiali şi folositori, ei se încadrează în viaţa şi organizaţia economică şi socială a oraşelor, în cari intoleranţa religioasă şi naţională zădărnicise mai înainte pătrunderea elementului românesc.

Prin iscusinţa şi hărnicia lor, unii din aceşti colonişti macedo-români îşi agonisesc averi considerabile. Buna starea materială şi serviciile ce le aduc patriei noui, fac posibilă pătrunderea şi ascensiunea lor în clasa privilegiată a nobililor, obţinând titluri şi ranguri nobiliare. Unele familii macedo-române, ca aceea a baronului Sina, Dumba, Dera de Moroda, Dadányi, etc., se asimilează prin avere, cultură şi legături familiare cu înalta aristocraţie şi se contopesc în ea, păstrându-şi religia ortodoxă. Altele, de pildă familiile contelui Nako, Manasse, Deák-Pescari, şi-au pierdut credinţa, renegându-şi limba şi legea românească. Începând cu jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, multe alte familii macedo-române din îndepărtatele oraşe ale Ungariei au căzut pradă maghiarizării. Trăind departe de teritoriul etnic românesc, într’un mediu social străin şi neputând da copiilor lor o educaţie românească, şi-au pierdut cu timpul naţionalitatea, iar sub presiunea puternicului curent de maghiarizare s’au contopit etniceşte cu burghezia maghiară. În decursul veacului al XIX-lea negoţul trecând în mâinile Evreilor, familiile acestea au scăpătat şi materialiceşte, astăzi existând numai resturi din înfloritoarele lor colonii de odinioară, grupate în jurul bisericilor înzestrate cu averi de către înaintaşii lor. Printre familiile macedo-române, cari şi-au creiat o bună stare materială şi o înaltă situaţie socială, este şi familia nobilă a Mocioneştilor, care însă – ca o excepţie onorabilă – şi-a păstrat caracterul ei ortodox şi românesc».

În arborele genealogic al familiei, autorul pleacă de la tradiţia familiei, prin care: «doi fraţi Mocioni s’au refugiat din Moscopolea şi s’au înrolat sub steagurile armatelor creştine. Unul a căzut în lupta dela Zenta (1697), iar celălalt, preotul Petru, a servit ca duhovnic în tabăra Principelui Eugen de Savoya şi a pierit şi el în una din multele lupte cari s’au dat pentru eliberarea Timişoarei şi a Banatului de sub jugul turcesc. (...) Fapt istoric incontestabil, ce rezultă dintr’un arbore genealogic dela sfârşitul secolului al XVIII-lea, e însă că un „Constantinus Motsonyi”, presbiter greco-neunit (...) a venit în anul 1747 din Macedonia în Ungaria (...) şi a murit la Pesta în etate de 110 ani (...). Preotul Constantin Mocioni a avut – ne informează genealogia – 5 fii, dintre cari numai doi sunt amintiţi şi cu numele: Andrei, înnobilat şi Mihaiu, cari „pe lângă numele de Motsonyi” poartă şi pe cel de „Popovits”, pentrucă – (...) – tatăl lor a fost preot. (...) Mihai şi Andrei, fiind căsătoriţi, sunt străbunii celor două linii, separat înobilate, în care se ramifică familia Mocioni la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Andrei, cel mai tânăr, întemeietorul liniei Mocioni de Foen, cere în 1780, şi obţine dela Împăratul Iosif al II-lea moşia Foen din Banat, ca donaţie mixtă, adică plătită în parte şi cu bani. Căzând însă victimă unui atentat, în ziua de 17 Nov. 1782, când a fost nimerit prin fereastră, în casa administratorului său domenial din Foen, de glontele unui criminal, diploma nobilitară, cu data de 28 Februarie 1783, a fost eliberată fiilor săi: Petru, Constantin, Ioan şi Naum „Mocsonyi aliter Popovich”. (...) Celălalt frate mai mare, Mihaiu, care dobândeşte vii, case şi pământ în Tokay, orăşelul cu vinuri renumite din nordul Ungariei, e străbunul liniei „de Mocioni”. Harnicii săi fii: Petru, Dimitrie, Gavril, Ioan şi Mihaiu „Popovics, alias Motsonyi” sunt distinşi, pentru meritele lor militare, prin diploma din 1 Iunie 1798, a împăratului Francisc I, cu privilegiul de nobili armalişti, adică fără donaţiunea unei moşii şi fără predicat. În diplomele nobiliare ale ambelor linii, numele patrimonimic „Muciană”, „Moceani”, „Mocioni” al membrilor înobilaţi ai familiei, e scris cum se pronunţa, cu ortografie ungurească, „Motsonyi”, „Mocsonyi” (...) noi îl vom scrie „Mocioni”, cum se pronunţă şi se scrie în limba noastră românească şi cum se iscăleau şi unii membri ai familiei în corespondenţa lor românească»  

(va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
artmania
Licitatie publica

accentmedia