În dezbaterea publică organizată în 15 februarie, în Centrul Cultural TRIBUNA, directorul general al cotidianului, Mircea Biţu afirma: « … ziarul Tribuna şi-a propus - poate sunt vorbe mari - să scoată din anonimat activitatea pe care o desfăşuraţi Dvs de atâţia ani de zile şi să încercăm să retrezim interesul publicului larg pentru filatelie …». 
Privind retrospectiv, toate generaţiile născute înainte de 1989 au moştenit obiectele adunate de părinţi şi bunici, în categoria acestora intrând acte personale, corespondenţa (scrisorile), cărţile poştale şi ilustratele primite. În fiecare casă există astfel de valori, care au o mare încărcătură sentimentală, dar şi una materială. Fiecare timbru lipit este o marcă poştală, reprezentând obiectul studiului colecţionarului amator sau profesionist. Istoria filateliei a început odată cu apariţia mărcii poştale adezive, englezul Rowland Hill fiind cel care a constatat că abuzurile şi privilegiile nobiliare (ei fiind scutiţi de plata serviciilor poştale) necesită o reformă a acestor servicii, plata acestora făcându-se de către destinatar. 
Două povestiri trezesc curiozitatea celor care doresc să studieze domeniul: « (…) se povesteşte că, fiind în Scoţia, Rowland Hill a fost martorul unei scene interesante, cînd un factor poştal a adus unei tinere localnice o scrisoare din Londra. Aceasta, după ce a luat plicul în mînă şi l-a întors pe ambele feţe, l-a restituit factorului, manifestînd regretul vizibil că nu are bani pentru plata taxei de transport. Impresionat, Hill a intervenit şi s-a oferit să plătească el taxa, însă fata a refuzat. După plecarea factorului postal, Rowland Hill a aflat de la tînăra fată că expeditorul scrisorii, logodnicul ei, muncitor la Londra, făcea cu regularitate unele semne convenţionale pe plic, din care ea afla ce o interesa; aşa că nu mai era curioasă să citească şi conţinutul plicului. Se citează şi un alt caz. Un prieten al lui Rowland Hill, aflat tot în Scoţia, coresponda cu familia sa trimiţînd prin poştă ziare vechi, pe banderola cărora trecea un nume nobiliar, motiv pentru care transportul se efectua gratuit, potrivit privilegiilor de care se bucurau nobilii. (…) la 26 decembrie 1839, proiectul lui Rowland Hill, care prevedea introducerea mărcilor adezive, a fost aprobat de Parlament. Rowland Hill a fost numit în 1840 director general al poştelor şi a decedat la 27 august 1879. În amintirea sa, i s-a ridicat în Londra un monument». Astfel, au apărut mărcile poştale, acestea reprezentând o adevărată revoluţie în serviciile poştale, principala lor funcţie fiind plata în avans a serviciului. La scurt timp au apărut primii filatelişti, primele publicaţii filatelice, prima expoziţie filatelică (Bruzelles - 1852), prima revistă de specialitate (1862 - la Liverpool - The Monthly Advertiser - Informaţia lunară), prima societate filatelică de schimburi (1865), prima licitaţie filatelică (la Paris, în 1865). Multă vreme, marca poştală a îndeplinit trei roluri importante: 1. Marca reprezintă o chitanţă (cu o anumită valoare) pentru plata serviciului poştal; 2. Marca este un mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului national; 3. Marca este o piesă de colecţie.  Ultimele două roluri îi conferă oricărei mărci poştale calitatea de ambasador al culturii şi civilizaţiei umane, forma şi frumuseţea desenului (a culorii şi tehnicii de tipărire) putând încânta ochiul şi extazia privitorul; prin drumul pe care îl parcurge un plic, o vedere sau o carte poştală (de la expeditor până la destinatar) marca dezvăluie o mulţime de detalii despre evenimente, locuri şi persoanele implicate. 
Pe site-ul web al Romfilatelia, se prezintă Uniunea Poştală Universală (UPU) o instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite (din 1948), având - în prezent - 192 de state membre, reprezentând principalul forum de cooperare între administraţiile poştale naţionale. Cine mai ştie astăzi că în 1874 - la 9 octombrie - s-a semnat la Berna (Elveţia) tratatul prin care se constituia Uniunea Generală Poştală? ştiţi că România a fost una din cele mai cele 22 membre fondatoare? 
Data de 9 octombrie 1874 a rămas de referinţă în istoria filateliei şi a Poştei, aceasta fiind declarată ZIUA MONDIALĂ A POşTEI, cu ocazia Congresului Uniunii Poştale Universale, desfăşurate la Tokyo, în 1969. Unicul scop a fost acela de a conştientiza rolul sectorului poştal în viaţa fiecărui om şi a tuturor societăţilor de afaceri, poşta contribuind zilnic la dezvoltarea social-economică a oricărei ţări.  Astfel, iniţiatorii aceste Zile Mondiale au înţeles să încurajeze statele membre ale Uniunii Poştale Universale să elaboreze şi implementeze programe prin care să transmit mesaje şi să facă cunoscute activităţile proprii în rândul publicului şi a mass-media, la nivelul fiecărui stat. 
În acest an, POşTA ROMÂNĂ ar trebui să sărbătorească 150 de ani de la semnarea tratatului de la Berna! 
Un secol şi jumătate în care s-au introdus şi promovat produse şi servicii poştale noi, în prezent existând centre de sortare şi muzee poştale, emisiuni filatelice dedicate unor zile naţionale şi personalităţi, etc. 
Toate administraţiile poştale organizează festivităţi şi evenimente speciale, conferinţe şi seminarii cu specific poştal şi filatelic, multe din acestea prezentând suveniruri speciale, cum ar fi tricouri, insigne, vederi aniversare, etc. 
Dezbaterea publică organizată de membrii Asociaţiei Filateliştilor din judeţul Sibiu, a relevat faptul că ultimele decenii au avut un impact serios asupra sectorului poştal internaţional, pentru o lungă perioadă de timp, criza sanitară mondială - pandemia COVID - determinând serviciile poştale să adopte metode creative de livrare a corespondenţei, înflorind comerţul electronic şi modificându-se tehnicile de francatură (ansamblu de mărci poştale şi al ştampilelor aplicate pe corespondenţă). Turismul şi filatelia, au fost două dintre cele mai notabile pasiuni ale lumii contemporane, fiind modalităţi de odihnă activă pentru milioane de oameni care au înţeles că timbrul sau vederea nu este doar un „petic de hârtie imprimată”, ci o întreagă lume, ce merită descoperită!
Acum, este momentul de a reflecta în ce măsură a rămas timbrul: instrument de plată, ambasador (instrument de diplomaţie publică), mijloc de educaţie universală, promotor al imaginii naţionale cu rol educativ şi purtător al unei informaţii, imagine a serviciului naţional de poştă, instrument de marketing (inclusiv pentru sectorul privat!), obiect de colecţie, suport ilustrativ pentru alte produse filatelice, sau souvenir? ştiaţi că timbrul este considerat şi o dovadă a apartenenţei la organizaţiile internaţionale şi o adevărată declaraţie de suveranitate în promovarea politicii externe? 
Despre istoria filateliei în România se poate scrie o adevărată monografie, existând o mulţime de lucrări care pot reconstitui trecutul acestei activităţi. Asociaţia Filateliştilor din judeţul Sibiu sărbătoreşte în acest an centenarul - în 1924 înfiinţându-se Cercul Filatelic Sibiu -, toţi membrii fiind hotărâţi să se implice activ în organizarea evenimentelor aniversare. (va urma)