Publicistul Horia Petra-Petrescu (1884-1962), braşovean prin naştere, şcolit la prestigioase universităţi europene din Budapesta, Viena şi Leipzig, cel care a elaborat prima teză de doctorat despre viaţa şi opera lui I.L.Caragiale, unul din cei mai activi membri înre-gimentaţi sub flamura Astrei, secretar literar al acesteia, creator al unei opere impresionante, se adresa, prin intermediul unei epistole conducerii de la Sibiu, respectiv vicepreşedintelui Dr. I. Moga . Ofe-rim, in extenso, conţinutul originalului păstrat la Direcţia Judeţeană Sibiu a Arhivelor Naţionale, Fond Astra:

 

 

"28.II.934

Mult stimate dle  vice-preşedinte!

Transmit, pentru arhiva noastră, numărul din „Slovensky Denik” (Bratislava), în care membrul corespondent al secţiei noastre literare, d-na Dr. Jindra Huškova, născută Flajšhansová, lectora de limba română, la Universitatea de acolo, scrie despre fostul nostru preşedinte Vasile Goldiş şi despre „Astra”. Alăturat o traducere, în lb.germană, a textului, pentru mai bună orientare.

Cu respectuoase salutări, Horia Petra-Petrescu"

Pentru cei mai puţin avizaţi,  menţionăm faptul că dr. Jindra Huškova (1898-1980), o mare personalitate a românisticii slovace,  fostă studentă a lui Jan Urban Jarnik de la Praga, un alt celebru filo-român, a înfiinţat în anul 1922 la Universitatea „Jan Komensky” din Bratislava un Lectorat de limba şi literatura română. Huškova şi-a susţinut doctoratul cu o lucrare din opera lui George Coşbuc  fiind cea care, în perioada interbelică, a întreţinut o corespondenţă largă cu o serie de personalităţi ale culturii din ţara noastră: Nicolae Iorga, Octavian Goga, Lucian Blaga, Eugen Lovinescu, Ion Minulescu ş.a. (Vezi: Jindra Huškova Flajšhansová şi corespondenţii săi români, Bucureşti, Editura Minerva, 1991, 245 p.). În 19 iunie 1937, la această universitate slovacă, diplomatul  român Nicolae Titulescu dobândea titlul ştiinţific de Doctor Honoris Causa.

Articolul semnat de Jindra Huškova, cu titlul Decesul lui Vasile Goldiş, a văzut lumina tiparului în coloanele publicaţiei din Bratislava. Prin  intermediul acestuia  se realiza o micro­biografie  a politicianului romîn care „a fost o remarcabilă figură politică a românilor transilvăneni, de o nobleţe –„Edelmann” – desăvârşită”. Se consemna faptul că Vasile Goldiş era nepotul clericului Iosif Goldiş, episcopul Aradului; sunt pomenite, subliniindu-le importanţa, cele două publicaţii, „Românul” şi „Tribuna poporului” (înfiinţat cu Ioan Rusu-Şirianu, scos mai întâi la Orăştie) din Arad , ziare care s-au bucurat de girul lui Goldiş şi, nu în ultimul rând,  rolul pe care acesta l-a jucat în lupta pentru drepturi a românilor tran­silvăneni. Implicarea pe care Vasile Goldiş a avut-o la 1 De­cem­brie 1918 la Alba Iulia, dar  şi activitatea sa în cadrul Astrei al cărei preşedinte a fost  sunt de asemenea menţionate în respectivul articol. În funcţia de Preşedinte al Asociaţiunii Goldiş a fost propus de istoricul Ioan Lupaş, în cadrul Adunării generale a Astrei de la Timişoara din anul 1923 . Argumentaţia propunerii, sintetică dar elocventă, sublinia următoarele:„... fost profesor din Braşov şi îndrumător strălucit cu graiul şi condeiul al poporului nostru”. Se întărea, prin spusele fostului elev al lui Goldiş, ceea ce avea să afirme şi o publicaţie a vremii: „Om de o cultură universală, cu un dar admirabil de a scrie, el mai este şi un om al disciplinei şi muncii intense. O acţiune începută de Domnia Sa are de la început toate şansele izbânzii . Hotărât, calm, energic, stăruitor, democrat şi foarte cult, Vasile Goldiş este una din rarele personalităţi superioare pe care le are ţara întreagă”. Existau suficiente argumente pentru ca omul politic, istoricul şi publicistul Vasile Goldiş să fie ales Membru de Onoare al Academiei Române.

Alte aspecte din activitatea lui Goldiş, precum prezenţa sa în echipele guvernamentale conduse de Ion Brătianu şi Alexandru Averescu, viaţa politică din statul naţional unitar şi traseul politic urmat de Vasile Goldiş , sunt consemnate în  articolul publicat de Huškova. Finalul articolului se referiră la prezenţa, în noiembrie 1919 la Praga,  a unei mici colonii de români, sprijinitori ai nou-creatului stat cehoslovac, amin­tindu-se şi de articolele părtinitoare publicate în „Românul”. Se preciza  că această publicaţie arădeană  a fost singura gazetă a transilvănenilor care îşi declara deschis prietenia şi partizanatul  faţă de noul stat  întemeiat şi alcătuit din cehi şi slovaci.

Traducerea articolului din limba slovacă în limba germană îi aparţine lui Victor Wilhelm Augustini.

Dr. Lucian GIURA